 | as |
|
| Urmări [ ur-mă-ri ] VEZI SINONIME PENTRU urmări PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a urmari în mai multe dicționareDefinițiile pentru a urmari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a urmări (forma la infinitiv) A urmări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URMĂRI: URMĂRÍ, urmăresc, verb IV. tranzitiv 1. A se lua după cineva, a merge (în ascuns) pe urmele cuiva (pentru a-i supraveghea mișcările sau pentru a-l ajunge, a-l prinde). Se uită mereu în urmă să vadă dacă nu este urmărit. SAHIA, N. 94. Mă simt... cuprins de oboseala sufletească pe care o simți cînd, într-un vis grozav, te-a urmărit un nebun. IONESCU-RION, C. 45. Se luase după el și cît colea îl urmări, pînă îl ajunse. ISPIRESCU, L. 140. Tinere, ce plin de visuri urmărești verb reflexiv:e o femeie, Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee. EMINESCU, O. I 159. • (În contexte figurate) Mi-am legat de pasu-ți viața mea trudită Te-am urmărit ca umbra. VLAHUȚĂ, O. A. 63. • reflexiv reciproc. figurat Se zguduie tot domul... Plînsori sfîșietoare, împinse de blestem, Se urmăresc prin bolte. EMINESCU, O. I 94. ♦ A ține sub observație, a supraveghea. Deși nu se afla încadrat în mișcarea revoluționară, Turgheniev era urmărit și supravegheat în ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se ține de o linie, de o urmă, de o indicație (pentru a nu pierde direcția). Cîte zile nu pierdusem, noi ofițerii tineri, cu hărțile dinainte, urmărind cu degetul conturul coastelor Asiei Mici. BART, S. M. 11. 3. A însoți (pe cineva sau ceva) cu privirea, cu gîndul (fără a se deplasa). Cîte un bătrîn care stătea la fereastră întindea gîtul și îl urmărea cu ochii. DUMITRIU, N. 152. Cu ochii urmăream mișcările lucrătorilor. SADOVEANU, O. VIII 171. Pipirig, cu brațele încrucișate pe piept, îl urmărește din ochi. TOPÎRCEANU, P. 280. • (Poetic) Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cîntecul dorul inimii lui. EMINESCU, N. 5. 4. figurat A se ține după cineva în mod supărător; a obseda. Viscolul nu se domoli multe zile. Muzica lui fioroasă mă urmărea și-n somn. SADOVEANU, O. VIII 172. Am eu un gînd care mă tot urmărește de mult. VLAHUȚĂ, la CADE. 5. A se ocupa de viața, de activitatea, de manifestările cuiva. În anii mai tîrzii, am urmărit pe cît am putut viața lui Creangă. SADOVEANU, E. 101. Toți camarazii urmăresc cu interes prietenia mea cu ofițerul ungur. CAMIL PETRESCU, U. N. 246. ♦ A se ocupa în mod stăruitor de o manifestare sau de o mișcare socială, științifică, politică. Urmărind cu atenție presa, oamenii muncii cunosc mai bine roadele aplicării experienței înaintate în diferite domenii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2788. ♦ A studia, a examina. (reflexiv pasiv) Substanțele radioactive se urmăresc cam de zece milioane de ori mai ușor decît cele stabile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 2/1. ♦ A asculta o expunere orală (uneori comparînd cu textul scris). Urmărește conferința. 6. A avea drept scop, a se strădui pentru..., a tinde la... Politica externă a statelor din lagărul păcii și socialismului, în frunte cu Uniunea Sovietică, nu urmărește subjugarea sau cotropirea altor țări. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 11. El urmărește un interes cu dumneavoastră! SADOVEANU, P. M. 33. Tu nu vei urmări viața vagabondantă a slujbelor, nu-i așa? BOLINTINEANU, O. 406. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URMĂRI: URMĂRI verb 1. a fugări, a hăitui, (rar) a prigoni, (învechit și regional) a pripi, (prin Transilvania) a păfuga, a poteri. (L-a urmari pînă la Vaslui.) 2. a iscodi, a observa, a pîndi, a spiona, (învechit și popular) a priveghea, (popular) a cerca, (învechit și regional) a acera, a păzi. (Îi urmari din umbră.) 3. a observa, a supraveghea. (Îi urmari toate mișcările.) 4. a chinui, a frămînta, a obseda, a persecuta, a preocupa, a tortura, (figurat) a roade, a tiraniza. (Îl urmari un gînd.) 5. a privi, a vedea, a viziona. (A urmari un film la televizor.) 6. a asculta, a audia. (urmari cu atenție expunerea.) 7. a analiza, a cerceta, a examina, a investiga, a studia, (livresc) a considera, (învechit) a medita, a privi, a socoti, (figurat) a explora, (învechit figurat) a scărmăna. (A urmari cauzele unui fenomen.) 8. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, (popular) a iscodi, (învechit și regional) a oglindi, (învechit) a cerca, a ispiti. (Îl urmari cu atenție.) 9. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a visa, a viza, (rar) a stărui, (învechit și regional) a năsli, (regional) a năduli, (prin Transilvania și Moldova) a bărăni, (învechit) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu urmari să fie un geniu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URMĂRI: URMĂRÍ, urmăresc, verb IV. tranzitiv 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. figurat A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + sufix -ări. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URMĂRI: URMĂRÍ, urmăresc, verb IV. tranzitiv 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. figurat A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + sufix -ări. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A URMĂRI: A URMĂRÍ a urmariésc tranzitiv 1) (ființe) A ține mereu în câmpul vizual, mergând pe urmă. a urmari hoțul. 2) A privi cu atenție. a urmari o emisiune. 3) (despre gânduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa în permanență și complet; a obseda; a stăpâni. 4) A supune unor observații (cu gândul); a examina. a urmari cursul evenimentelor. 5) juridic (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. a urmari instituirea unui cenaclu. /urmă + sufix a urmariări Forme diferite ale cuvantului a urmari: a urmariésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urmări: urmărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urmărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urmăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural urmăreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urmări: urmărí (a urmari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urmărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urmăreá; conjunctiv prezent 3 să urmăreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A URMARI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL urmări Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urmări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a urmări pînă la Vaslui. Îi urmări din umbră. Îi urmări toate mișcările. Îl urmări un gînd. A urmări un film la televizor. Urmări cu atenție expunerea. A urmări cauzele unui fenomen. Îl urmări cu atenție. Nu urmări să fie un geniu. A URMĂRÍ urmăriésc tranzitiv 1 ființe A ține mereu în câmpul vizual, mergând pe urmă. Urmări hoțul. Urmări o emisiune. Urmări cursul evenimentelor. Urmări instituirea unui cenaclu. /urmă + sufix urmăriări. Urmărí a urmări verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urmărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urmăreá; conjunctiv prezent 3 să urmăreáscă. |
GRAMATICA cuvântului urmări? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urmări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul urmări poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE urmări? Vezi cuvântul urmări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urmări?[ ur-mă-ri ] Se pare că cuvântul urmări are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL urmări |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De sau dintr- acolo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
