|
Urlui [ ur-lu-i ] VEZI SINONIME PENTRU urlui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a urlui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a urlui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a urlui (forma la infinitiv) A urlui conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru urlui: urluí (-uésc, -ít), verb – A măcina mare, a sfărîma. – Variante hurlui. în limba maghiara örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – derivat urluială (variantă hurluială), substantiv feminin (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite). Forme diferite ale cuvantului urlui: -uésc urlui-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URLUI: URLUÍ, urluiesc, verb IV. tranzitiv A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Variante: uruí verb IV] – Din limba maghiară örölni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URLUI: URLUÍ1, urluiesc, verb IV. tranzitiv A măcina porumbul, orzul, ovăzul etc. zdrobindu-le pentru a face urluială. – Variantă: uruí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URLUI: URLUÍ, urluiesc, verb IV. tranzitiv A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Variante: urui verb IV] – Din limba maghiară örölni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URLUI: URLUÍ2, urluiesc, verb IV. reflexiv (Regional, despre clădiri, terenuri) A se prăbuși, a se surpa; a urla2. S-a urluit podul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urlui: urluí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urluiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urluiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural urluiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urlui: urluí (a urlui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urluiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urluiá; conjunctiv prezent 3 să urluiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A URLUI: A URLUÍ a urluiiésc tranzitiv (cereale) A măcina pentru urluială; a preface în urluială. /<ung. örölni Forme diferite ale cuvantului a urlui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A URLUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A URLUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a urlui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Urluí a a urlui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urluiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urluiá; conjunctiv prezent 3 să urluiáscă. A URLUÍ a urluiiésc tranzitiv cereale A măcina pentru urluială; a preface în urluială. |
GRAMATICA cuvântului A URLUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a urlui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A URLUI poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE urlui? Vezi cuvântul urlui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urlui?[ ur-lu-i ] Se pare că cuvântul urlui are trei silabe |