 | as |
|
| Urgenţă [ ur-gen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU urgenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a urgenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a urgenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a urgenta (forma la infinitiv) A urgenta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URGENȚĂ: URGÉNȚĂ substantiv feminin Necesitate de rezolvare imediată, repeziciune in soluționarea unei probleme. • Locuţiune adverbiala De urgență = fără întîrziere, imediat, repede. Vă rog să binevoiți a-mi da drumul d-aici de urgență. CARAGIALE, O. I 71. Referindu-ne la adresa noastră din luna trecută... asupra necesității de lemne pe care o simte școala, vă rugăm ca de urgență să binevoiți a ne trimite cantitatea prevăzută. id. ib. II 113. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru URGENȚĂ: URGÉNȚĂ substantiv feminin grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însușirea a ceea ce este urgent. ♦ de urgenta = imediat, fără întârziere; stare de urgenta = situație care impune aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter politic, militar, economic și social care să-i permită intrarea în război într-un timp foarte scurt. (< limba franceza urgence) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URGENTA: URGENTÁ, urgentez, verb I. tranzitiv (Cu privire la lucrări) A face să fie, să se întîmple, să se săvîrșească mai repede; a accelera, a grăbi. Cînd iarna bate la ușă, trebuie urgentate măsurile în vederea pregătirii întreprinderilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URGENȚĂ: URGÉNȚĂ, urgențe, substantiv feminin Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. • Locuţiune adverbiala De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din limba franceza urgence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URGENȚĂ: URGÉNȚĂ, urgențe, substantiv feminin Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. • Locuţiune adverbiala De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din limba franceza urgence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru URGENȚĂ: URGÉNȚĂ substantiv feminin Grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însușirea, caracterul a ceea ce este urgent. ♦ De urgență = imediat, fără întârziere. [< limba franceza urgence, italiana urgenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URGENȚĂ: URGÉNȚĂ urgentae forme 1) Caracter urgent. urgentaa deciziei. 2) Necesitate urgentă; situație urgentă. Măsuri de urgenta. • De urgenta cât mai repede; fără întârziere. [G.-D. urgenței] /<fr. urgence Forme diferite ale cuvantului urgenta: urgentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A URGENTA: A URGENTÁ a urgentaéz tranzitiv (acțiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent Forme diferite ale cuvantului a urgenta: a urgentaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru urgență: *urgénță forme, plural e (despre urgent; limba franceza urgence). Caracteru lucrurilor urgente: urgența afacerilor. De urgență, în grabă: a chema de urgență un medic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URGENTA: URGENTÁ, urgentez, verb I. tranzitiv A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URGENTA: URGENTÁ, urgentez, verb I. tranzitiv A face ca o acțiune să se săvârșească mai repede; a accelera, a grăbi. – Din urgent. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URGENTA: URGENTA verb a accelera, a grăbi, a iuți, a zori, (astăzi rar) a pripi. (A urgenta încheierea unei operații.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URGENȚĂ: URGENȚĂ substantiv grabă, zor, (Transilvania) sorgoșeală, (învechit) sîrguială. (E mare urgenta să...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru URGENTA: URGENTÁ verb I. trecut A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru URGENTA: URGENTÁ verb trecut a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urgenta: urgentá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu urgentéz, persoana a treia singular: el / ea și plural urgenteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urgență: urgénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat urgénței; (situații) plural urgénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urgență: urgénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat urgénței; (situații) plural urgénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urgenta: urgentá (a urgenta) verb, indicativ prezent 3 urgenteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru urgență: urgență forme caracterul celor urgente. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru URGENTA: URGENTÁ verb vezi accelera. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A URGENTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL URGENTA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urgenta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii URGÉNȚĂ urgentae forme 1 Caracter urgent. Urgentaa deciziei. Măsuri de urgenta. • De urgenta cât mai repede; fără întârziere. A URGENTÁ urgentaéz tranzitiv acțiuni, procese A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. A urgenta încheierea unei operații. E mare urgenta să. E mare urgenta să. Urgentá a urgenta verb, indicativ prezent 3 urgenteáză. |
GRAMATICA cuvântului URGENTA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urgenta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul URGENTA poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE urgenţă? Vezi cuvântul urgenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urgenţă?[ ur-gen-ţă ] Se pare că cuvântul urgenţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL URGENTA Inţelegi mai uşor cuvântul urgenta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala De urgență = fără întîrziere, imediat, repede ♦ de a urgenta = imediat, fără întârziere; stare de a urgenta = situație care impune aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter politic, militar, economic și social care să-i permită intrarea în război într-un timp foarte scurt Locuţiune adverbiala De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere Locuţiune adverbiala De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere ♦ De urgență = imediat, fără întârziere |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL URGENTA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Expresia: a nu zice sau spune nici da, nici ba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul urgenta se conjugă: ei ele urgenteáză
