 | as |
|
| Urca [ ur-ca ] VEZI SINONIME PENTRU urca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a urca urc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a urca urc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a urca (forma la infinitiv) A urca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URCA: URCÁ, urc, verb I. 1. reflexiv și intranzitiv A se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge, a se duce în sus, la deal; a se sui. Se urcă turme sus la munte Pe șerpuindele cărări. DEȘLIU, M. 21. Adesea se urca pînă la stîni. CĂLINESCU, E. 54. Încălecai și începui a urca la deal pe drum aproape fără de urmă. HOGAȘ, M. N. 159. Iată un fir de iarbă verde Pe care-ncet se urcă un galbin gîndăcel. ALECSANDRI, P. A. 118. • tranzitiv (Complementul indică locul pe care se suie cineva) Urcară o culme, pe urmă coborîră. SADOVEANU, O. I 62. Cîte un vapor, venind de la mare, urca încet, măreț, cursul fluviului. BART, E. 44. Urca-vom și-alte scări... nimic au fost pe cîte le-am urcat. COȘBUC, P. II 305. ♦ (Despre drumuri) A fi înclinat (după forma reliefului), ducînd spre partea mai înaltă a locului. Drumul urca în pantă, poteca era îngustă. PAS, Z. III 189. ♦ (Despre plante) A se ridica prinzîndu-se (cu ajutorul unor organe speciale) pe araci, pe ziduri etc.; a se cățăra. Iedera se urcă pe perete. Vița se urcă pe araci. 2. reflexiv și (rar) intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «pe» sau «în») A se sui și a se așeza pe ceva mai ridicat. Se urcară în trăsură și porniră iar. DUMITRIU, N. 123. Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise... urcindu-se și el sus pe capră, lîngă vizitiu. REBREANU, R. II 68. Sania se opri; ne urcarăm în ea și intrarăm în București. BOLINTINEANU, O. 389. (tranzitiv) Voiam s-o urc în trăsură. DUMITRIU, N. 121. Joe, după ce-și urcă copilul în ceruri, stărui de Junona să se împace cu Ercule. ISPIRESCU, U. 79. În brațe-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea. ALECSANDRI, P. P. 189. (expresie, rar) A urca (pe cineva) în furci = a spînzura. I-am urcat [pe turci] în furci. ALECSANDRI, P. III 211. • Expresia: (Despre regi, domnitori) A se urca pe tron (sau în scaunul împărăției) = a veni la domnie. Apoi s-au urcat în scaunul împărăției. ISPIRESCU, L. 32. La 1504 murind marele Ștefan-vv., viteazul vitejilor, se urcă pe tron fiul său, Bogdan. BĂLCESCU, O. I 81. 3. reflexiv și (rar) intranzitiv A se ridica (pînă la o înălțime oarecare); a se înălța (în văzduh); a avea o mișcare ascendentă. Lumina soarelui de toamnă, care acum a urcat în cumpăna cerului, [e] o lumină dulce. STANCU, U.R.S.S. 38. Praful se urcă pînă-n căpriori. REBREANU, I. 13. Un nor ivit de către-apus Se urcă-n sus. COȘBUC, P. II 90. • (Poetic) Iată din văile-adînci se urcă spre creștete-amurgul. COȘBUC, P. II 63. • A i se urca (cuiva) în cap vezi cap (I 1). A i se urca (cuiva) la cap vezi cap (I 1). A i se urca (cuiva) sîngele în obraz (sau la cap) vezi sînge. (2). A i se urca cuiva (băutura) la cap, se spune cînd cineva este amețit de băutură. Să nu bei mult, că ți se urcă la cap. REBREANU, I. 18. • tranzitiv Piramidele-nvechite Urcă-n cer vîrful lor mare. EMINESCU, O. I 54. Se sfătuiseră ca să-l urce pînă la jumătatea fîntînei... și să-i dea drumu ca să scape de el. ȘEZ. II 206. 4. reflexiv (Despre temperatură, presiune atmosferică) A avea valori mai mari, a crește, a se ridica; (prin extensie, despre barometre, termometre etc.) a indica o temperatură sau o presiune etc. mai mare decît cea inițială. I s-a urcat temperatura. ♦ (fizică; despre o mărime scalară) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica, a ajunge pînă la...; a se mări, a spori. Se mai grămădiră și alții, pînă cînd numărul se urcă la șapte. GANE, N. II 22. Cheltuielile extraordinare ale revoluției nu se urcă la mai mult de 700 000 lei. GHICA, A. 243. • tranzitiv Acum ne-a mai urcat și chiria. C. PETRESCU, C. vezi 226. 6. reflexiv (Despre voce, glas, ton, prin extensie despre cîntece) A crește în intensitate; a se ridica, a se înălța. Glasul acela mlădiitor Ce c-o-ntorsură lină, ușoară, Treptat se urcă și se coboară. ALEXANDRESCU, M. 317. • tranzitiv Și viersul cînd își urca, Copaci, ramuri se mișca, Frunzele pe jos pica. TEODORESCU, P. P. 632. 7. reflexiv A merge îndărăt în timp pînă la..., a data din... Prima fundațiune a fortăreței se urcă în epoca pe cînd Domnul Hristos îmbla pe pămînt. HASDEU, I. vezi 24. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URCA: URCÁ, urc, verb I. 1. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ intranzitiv (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ intranzitiv și reflexiv (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra. 2. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. • Expresia: (reflexiv și tranzitiv) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran. 3. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). • Expresia: (reflexiv) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat. 4. reflexiv și intranzitiv (Despre temperatură, presiune atmosferică; prin extensie despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. ♦ intranzitiv (fizică; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. • tranzitiv A urca prețurile. 6. reflexiv (Despre voce, glas sau ton; prin extensie despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. • tranzitiv A urca tonul. 7. reflexiv și intranzitiv A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... – Probabil latina *oricare (= oriri). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URCA: URCÁ, urc, verb I. 1. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ intranzitiv (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ intranzitiv și reflexiv (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra. 2. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. • Expresia: (reflexiv și tranzitiv) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran. 3. reflexiv, intranzitiv și tranzitiv A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). • Expresia: (reflexiv) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat. 4. reflexiv și intranzitiv (Despre temperatură, presiune atmosferică; prin extensie despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. ♦ intranzitiv (fizică; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. • tranzitiv A urca prețurile. 6. reflexiv (Despre voce, glas sau ton; prin extensie despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. • tranzitiv A urca tonul. 7. reflexiv și intranzitiv A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... – Probabil latina *oricare (= oriri). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URCA: URCA verb 1. a escalada, a sui. (A urca piscurile Alpilor.) 2. a (se) ridica, a (se) sălta, a (se) sui. (A urca sacul în căruță; îl urca pe genunchi.) 3. a (se) pune, a (se) sui. (Îl urca pe cal.) 4. a se cățăra, a se cocoța, a se ridica, a se sui, (popular) a se aburca, a se țuțuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a urca în copac.) 5. a (se) înălța, a (se) ridica, a (se) sui. (Se urca în înaltul cerului.) 6. a crește, a se înălța, a se ridica. (Vița a urca mult de la pămînt.) 7. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori. (Suprafețele cultivate s-au urca la...) 8. a crește, a se înmulți, a se mări, a se ridica, a spori, (învechit) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (S-a urca numărul participanților.) 9. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui. (Au urca prețul; prețurile s-au urca.) 10. a crește, a se mări, a se ridica, a se sui. (I s-a urca temperatura.) 11. a (se) înălța, a (se) ridica. (A urca glasul, vocea...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A URCA urc 1.: A URCÁ urc 1. intranzitiv 1) figurat (despre persoane) A fi mereu în ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici și aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre căi de comunicație) A urma o pantă ascendentă. Drumul urcă prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A crește în înălțime; a deveni mai înalt. 5) învechit A merge îndărăt în timp. Cântecul popular urcă în negura verb reflexiv:emurilor. 2. tranzitiv 1) A muta într-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. a urca urc 1. făina în pod. 2) (forme de relief ridicat, scări etc.) A parcurge de jos până sus; a ridica; a sui. a urca urc 1. panta. 3) A face să crească cantitativ și calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urca: urcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu urc, persoana a treia singular: el / ea și plural úrcă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural úrce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urca: urcá (a urca) verb, indicativ prezent 3 úrcă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A URCA URC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL urca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A urca piscurile Alpilor. A urca sacul în căruță; îl urca pe genunchi. Îl urca pe cal. S-a urca în copac. Se urca în înaltul cerului. Vița a urca mult de la pămînt. Suprafețele cultivate s-au urca la. S-a urca numărul participanților. Au urca prețul; prețurile s-au urca. I s-a urca temperatura. A urca glasul, vocea. Urca făina în pod. Urca panta. Îl urca pe cal. Vița a urca mult de la pământ. A urca glasul, vocea. Urcá a urca verb, indicativ prezent 3 úrcă. |
GRAMATICA cuvântului urca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul urca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE urca? Vezi cuvântul urca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urca?[ ur-ca ] Se pare că cuvântul urca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL urca Inţelegi mai uşor cuvântul urca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeExpresie, rar A urca pe cineva în furci = a spînzura Despre regi, domnitori A se urca pe tron sau în scaunul împărăției = a veni la domnie reflexiv și tranzitiv A se urca pe tron sau pe ori în scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran reflexiv A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat reflexiv și tranzitiv A se urca pe tron sau pe ori în scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran reflexiv A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL urca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Apă boricată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul urca se conjugă: ei ele úrcă
