 | as |
|
| Umili [ u-mi-li ] VEZI SINONIME PENTRU umili PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a umili în mai multe dicționareDefinițiile pentru a umili din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a umili (forma la infinitiv) A umili conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMILI: UMILÍ, umilesc, verb IV. 1. tranzitiv A face pe cineva să se simtă umil, punîndu-l într-o situație de inferioritate nemeritată, înjosindu-l, jignindu-l. Ai plecat la începutul iernii în împrejurări care te-au umilit și te-au făcut să suferi. PAS, Z. I 273. Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele cu blăstăm! căci ne-a sărăcit și ne-a umilit! Ne-a bătut și ne-a sîngerat! SADOVEANU, O. VII 62. Tu ai dreptul a schimba-n mormînturi Pentru neatîrnare, oameni și pămînturi, Dar nu ai p-acela ca să-i umilești. BOLINTINEANU, O. 58. Cît mă umilise de tare! Cum îmi căzuse trufia. NEGRUZZI, S. I 6. • absolut figurat Munții Moldovei... nu umilesc, nu înfiorează prin măreția sălbatică a Alpilor. GANE, N. I 56. 2. reflexiv A adopta o atitudine umilă; a se înjosi. V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. Își ceru iertare de la toți, umilindu-se. NEGRUZZI, S. I 159. ♦ (Învechit) A adopta o atitudine smerită în fața divinității. Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l pregătea, Codrenaș se umilea Și popii gemînd zicea. ALECSANDRI, P. P. 90. 3. reflexiv (Învechit și popular) A se îndura, a se înduioșa, a se milostivi. Și de la inimă vă umiliți Ca să-i blagosloviți. SEVASTOS, N. 178. Să n-ai pe nimeni a se umili Ca să-ți tragă clopot sau a te jeli. PANN, P. vezi I 126. – Variantă: (învechit) umilá, umilez (NEGRUZZI, S. I 104), verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMILI: UMILI verb 1. a se înjosi, a se ploconi, (învechit) a se micșora, a se smeri, (familial) a se căciuli, (figurat) a se coborî. (De ce vă umili în fața lui?) 2. a înjosi, (învechit) a micșora, a rușina, a smeri, (învechit figurat) a mortifica. (De ce îl umili în acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) înjosi, (figurat) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te umili.) 4. a se smeri, (învechit) a se mici, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. (Te-ai umili destul.) 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se umili în fața divinității.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMILI: UMILÍ, umilesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. reflexiv A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din limba slavă (veche) umiliți. conform umil. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMILI: UMILÍ, umilesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. reflexiv A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din limba slavă (veche) umiliti. conform umil. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umili: umilí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele umilésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea umileá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural umileáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umili: umilí (a umili) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele umilésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea umileá; conjunctiv prezent 3 să umileáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A UMILI: A UMILÍ a umiliésc tranzitiv A face să se umilească. /<sl. umiliti Forme diferite ale cuvantului a umili: a umiliésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A UMILI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A UMILI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a umili dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii De ce vă a umili în fața lui? 2. De ce îl a umili în acest hal? 3. Munca nu te a umili. Te-ai a umili destul. Se a umili în fața divinității. Se a umili în fața divinității. Umilí a a umili verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele umilésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea umileá; conjunctiv prezent 3 să umileáscă. A UMILÍ a umiliésc tranzitiv A face să se umilească. |
GRAMATICA cuvântului A UMILI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a umili. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A UMILI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE umili? Vezi cuvântul umili desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umili?[ u-mi-li ] Se pare că cuvântul umili are trei silabe |