 | as |
|
| Umbla [ um-bla ] VEZI SINONIME PENTRU umbla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a umbla umblu în mai multe dicționareDefinițiile pentru a umbla umblu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a umbla (forma la infinitiv) A umbla conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMBLA: UMBLÁ, úmblu, verb I. intranzitiv I. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). • Expresia: A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (popular) A-i umbla cuiva ceva prin (sau în) cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând. (popular) Umblă sănătos! (sau cu bine!), urare adresată cuiva care pleacă. (popular) A umbla după cineva = a căuta cu insistență să obțină simpatia cuiva; a face curte unei femei. 2. A străbate (ca drumeț) un loc; a merge din loc în loc, a colinda, a cutreiera; a hoinări, a vagabonda. ♦ (Rar) A se plimba. ♦ (popular; despre nori) A se mișca, a se deplasa. 3. (popular) A merge, a se duce undeva regulat; a frecventa. Umblă la școală. ♦ A se ocupa, a se îndeletnici cu..., a lucra la... Umblă în cărăușie. 4. A se purta (îmbrăcat sau încălțat) într-un anumit fel. ♦ A se comporta, a se manifesta într-un anumit fel. Umblă întunecat și încruntat. II. 1. (popular; despre unelte, aparate, mecanisme etc.) A se afla în funcțiune; a funcționa. 2. (Despre gură, ochi etc.) A se mișca continuu. • Expresia: A-i umbla cuiva limba (prin gură) = a vorbi (mult). III. (popular) A trece (din mână în mână), a ajunge (de la unul la altul). ♦ (Despre bani) A fi în circulație, a avea valoare, curs. IV. 1. A căuta, a scotoci (pentru a găsi ceva). 2. A lua în mână; a pune mâna pe ceva, a atinge. ♦ (popular) A lucra cu..., a se servi de...; a mânui. ♦ figurat A se folosi de..., a face uz de... Nu umbla cu minciuni! vezi figurat A căuta, a se strădui să obțină ceva; a se sili, a încerca să... • Expresia: A umbla după cai verzi (pe pereți) = a căuta să obțină lucruri nerealizabile. A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite. ♦ A intenționa, a fi gata să... [Variante; (învechit și popular) îmblá verb I] – latina ambulare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMBLA: UMBLÁ, úmblu, verb I. intranzitiv I. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). • Expresia: A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (popular) A-i umbla cuiva ceva prin (sau în) cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând. (popular) Umblă sănătos! (sau cu bine!), urare adresată cuiva care pleacă. (popular) A umbla după cineva = a căuta cu insistență să obțină simpatia cuiva; a face curte unei femei. 2. A străbate (ca drumeț) un loc; a merge din loc în loc, a colinda, a cutreiera; a hoinări, a vagabonda. ♦ (Rar) A se plimba. ♦ (popular; despre nori) A se mișca, a se deplasa. 3. (popular) A merge, a se duce undeva regulat; a frecventa. Umblă la școală. ♦ A se ocupa, a se îndeletnici cu..., a lucra la... Umblă în cărăușie. 4. A se purta (îmbrăcat sau încălțat) într-un anumit fel. Umblă întunecat și încruntat. II. 1. (popular; despre unelte, aparate, mecanisme etc.) A se afla în funcțiune; a funcționa. 2. (Despre gură, ochi etc.) A se mișca continuu. • Expresia: A-i umbla cuiva limba (prin gură) = a vorbi (mult). III. (popular) A trece (din mână în mână), a ajunge (de la unul la altul). ♦ (Despre bani) A fi în circulație, a avea valoare, curs. IV. 1. A căuta, a scotoci, a cotrobăi (pentru a găsi ceva). 2. A lua în mână; a pune mâna pe ceva, a atinge. ♦ (popular) A lucra cu..., a se servi de...; a mânui. ♦ figurat A se folosi de..., a face uz de... Nu umbla cu minciuni! vezi figurat A căuta, a se strădui să obțină ceva; a se sili, a încerca să... • Expresia: A umbla după cai verzi (pe pereți) = a căuta să obțină lucruri nerealizabile. A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite. ♦ A intenționa, a fi gata să... [Variante: (învechit și popular) îmblá verb I.] – latina ambulare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A UMBLA1 umblu: A UMBLÁ1 úmblu intranzitiv I. 1) A se deplasa dintr-un loc în altul (pe jos, călare sau cu un vehicul); a merge. a umbla1 umblu cu căruța. • a umbla1 umblu în cruce a circula în toate direcțiile fără răgaz. a umbla1 umblu după cineva a) a merge din urma cuiva; b) a căuta să câștige simpatia (sau dragostea) cuiva. a umbla1 umblu de ici-colo (sau de colo până colo) a nu-și găsi locul; a nu avea astâmpăr. 2) A merge din loc în loc fără un scop precis; a hoinări; a vagabonda. a umbla1 umblu pe drumuri. 3) popular (despre mijloace de locomoție) A circula pe o cale de comunicație; a parcurge un traseu. Autobuzul umblă regulat. 4) (despre persoane) A merge cu regularitate. a umbla1 umblu la școală. 5) (despre persoane) A răscoli un spațiu restrâns cu mâinile, căutând ceva; a cotrobăi. a umbla1 umblu prin cărți. 6) popular (despre sisteme tehnice) A fi în stare de funcționare; a funcționa. Ceasul umblă. 7) (despre ființe) A se atinge de ceva fără știrea persoanei responsabile. a umbla1 umblu la bani. 8) (urmat de o complinire cu prepoziția după) A căuta insistent (să obțină ceva). a umbla1 umblu după onoruri. 9) (urmat de o complinire cu prepoziția cu) A se ocupa un timp oarecare (cu ceva). a umbla1 umblu cu oile. II. (în îmbinări stabile) 1) (exprimă ideea de circulație) Umblă vești (sau zvonuri). • a umbla1 umblu din mână în mână a trece de la unul la altul. 2) (exprimă ideea de ținută vestimentara) a umbla1 umblu cu pălărie. 3) (exprimă ideea de mișcare continuă și frecventă) A-i a umbla1 umblu (cuiva) fălcile. /<lat. ambulare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMBLA: UMBLA verb 1. a merge, (învechit și regional) a păsa. (umbla cam greu din cauza bătrîneții.) 2. a se deplasa, a se duce, a merge, a se mișca, (popular) a se purta. (umbla puțin prin grădină.) 3. a (se) circula, a se deplasa, a (se) merge. (O arteră pe care umbla multe vehicule; umbla singur, neînsoțit.) 4. a colinda, a cutreiera, a merge, a străbate. (umbla prin munți și văi.) 5. a călători, a voiaja, (rar) a drumui, (învechit ) a strănici. (A umbla prin mai toate țările Europei.) 6. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a vagabonda, (livresc) a flana. (Pe unde n-a umbla?) 7. a merge, a purta. (Vara umbla cu o bluză subțire.) 8. a funcționa, a merge. (Ceasornicul, motorul umbla.) 9. a căuta, a încerca. (umbla să mă înșele.) 10. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, (popular) a scociorî, (învechit și regional) a scodoli, a scorbeli, (regional) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Moldova) a bîrcîi, (Bucovina) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Banat) a burfăi, (Banat) a cobîrlui, (Moldova și Bucovina) a cociobăi, (Muntenia) a scofeli, (învechit) a scorteli. (Nu mai umbla prin lucrurile mele.) 11. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza. (umbla cu tertipuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru umbla: umblá (-lu, -át), verb – 1. A merge. – 2. A circula, a călători, a se mișca, a funcționa. – 3. A se duce undeva regulat, a frecventa. – 4. A vizita, a parcurge, a străbate. – 5. A circula, a avea valoare de circulație. – 6. A valora. – 7. A avea curs, a fi acceptat. – 8. A merge după cineva sau ceva, a urmări. – 9. A privi prin, a se ocupa de. – 10. a căuta, a scotoci, a cerceta. – 11. A trata de, a căuta de. – 12. (Transilvania) A urma un curs, a studia. – Variante îmbla. Mr. imnu, megl. amnu, amnari, istr. omnu. latina ambŭlāre (Diez, I, 19; Candrea, Éléments, 82; Pușcariu 1797; REW 412), conform italiana ambiare, prov., spaniolă, portugheză amblar, limba franceza ambler. – derivat umblăreț, adjectiv (care umblă mult); umblat, adjectiv (care a călătorit mult, frecventat, circulat); umblător, adjectiv (care umblă; pribeag; mobil; varietate de grîu); umblătoare, substantiv feminin (closet, privată); umblătură, substantiv feminin (mers); umblet, substantiv neutru (mers, fel de a merge; umblare, călătorie; drumeție; comportare, conduită; intrigă, demers, procedură). Forme diferite ale cuvantului umbla: umbla-lu umbla-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umbla: umblá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu úmblu, persoana a doua singular: tu úmbli, persoana a treia singular: el / ea și plural úmblă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umbla: umblá (a umbla) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu úmblu, persoana a doua singular: tu úmbli, 3 úmblă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A UMBLA UMBLU' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL umbla Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umbla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Umbla cu căruța. • umbla în cruce a circula în toate direcțiile fără răgaz. Umbla după cineva a a merge din urma cuiva; b a căuta să câștige simpatia sau dragostea cuiva. Umbla de ici-colo sau de colo până colo a nu-și găsi locul; a nu avea astâmpăr. Umbla pe drumuri. Umbla la școală. Umbla prin cărți. Umbla la bani. Umbla după onoruri. Umbla cu oile. • umbla din mână în mână a trece de la unul la altul. 2 exprimă ideea de ținută vestimentara umbla cu pălărie. 3 exprimă ideea de mișcare continuă și frecventă A-i umbla cuiva fălcile. Umbla cam greu din cauza bătrîneții. Umbla puțin prin grădină. O arteră pe care umbla multe vehicule; umbla singur, neînsoțit. Umbla prin munți și văi. A umbla prin mai toate țările Europei. Pe unde n-a umbla? 7. Vara umbla cu o bluză subțire. Ceasornicul, motorul umbla. Umbla să mă înșele. Nu mai umbla prin lucrurile mele. Umbla cu tertipuri. Umbla puțin prin grădină. Nu mai umbla prin lucrurile mele. Umbla cu tertipuri. Umblá a umbla verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu úmblu, persoana a doua singular: tu úmbli, 3 úmblă. |
GRAMATICA cuvântului umbla? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umbla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul umbla poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umbla? Vezi cuvântul umbla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umbla?[ um-bla ] Se pare că cuvântul umbla are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL umbla Inţelegi mai uşor cuvântul umbla dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut Popular A-i umbla cuiva ceva prin sau în cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând Popular A umbla după cineva = a căuta cu insistență să obțină simpatia cuiva; a face curte unei femei A-i umbla cuiva limba prin gură = a vorbi mult A umbla după cai verzi pe pereți = a căuta să obțină lucruri nerealizabile A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut Popular A-i umbla cuiva ceva prin sau în cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând Popular A umbla după cineva = a căuta cu insistență să obțină simpatia cuiva; a face curte unei femei A-i umbla cuiva limba prin gură = a vorbi mult A umbla după cai verzi pe pereți = a căuta să obțină lucruri nerealizabile A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL umbla |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da de leac?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul umbla se conjugă: ei ele úmblă
