 | as |
|
| Umbla [ um-bla ] VEZI SINONIME PENTRU umbla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a umbla cu cata în mai multe dicționareDefinițiile pentru a umbla cu cata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a umbla (forma la infinitiv) A umbla conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMBLA: UMBLÁ, úmblu, verb I. intranzitiv I. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). • Expresia: A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (popular) A-i umbla cuiva ceva prin (sau în) cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând. (popular) Umblă sănătos! (sau cu bine!), urare adresată cuiva care pleacă. (popular) A umbla după cineva = a căuta cu insistență să obțină simpatia cuiva; a face curte unei femei. 2. A străbate (ca drumeț) un loc; a merge din loc în loc, a colinda, a cutreiera; a hoinări, a vagabonda. ♦ (Rar) A se plimba. ♦ (popular; despre nori) A se mișca, a se deplasa. 3. (popular) A merge, a se duce undeva regulat; a frecventa. Umblă la școală. ♦ A se ocupa, a se îndeletnici cu..., a lucra la... Umblă în cărăușie. 4. A se purta (îmbrăcat sau încălțat) într-un anumit fel. ♦ A se comporta, a se manifesta într-un anumit fel. Umblă întunecat și încruntat. II. 1. (popular; despre unelte, aparate, mecanisme etc.) A se afla în funcțiune; a funcționa. 2. (Despre gură, ochi etc.) A se mișca continuu. • Expresia: A-i umbla cuiva limba (prin gură) = a vorbi (mult). III. (popular) A trece (din mână în mână), a ajunge (de la unul la altul). ♦ (Despre bani) A fi în circulație, a avea valoare, curs. IV. 1. A căuta, a scotoci (pentru a găsi ceva). 2. A lua în mână; a pune mâna pe ceva, a atinge. ♦ (popular) A lucra cu..., a se servi de...; a mânui. ♦ figurat A se folosi de..., a face uz de... Nu umbla cu minciuni! vezi figurat A căuta, a se strădui să obțină ceva; a se sili, a încerca să... • Expresia: A umbla după cai verzi (pe pereți) = a căuta să obțină lucruri nerealizabile. A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite. ♦ A intenționa, a fi gata să... [Variante; (învechit și popular) îmblá verb I] – latina ambulare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMBLA: UMBLÁ, úmblu, verb I. intranzitiv I. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). • Expresia: A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (popular) A-i umbla cuiva ceva prin (sau în) cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând. (popular) Umblă sănătos! (sau cu bine!), urare adresată cuiva care pleacă. (popular) A umbla după cineva = a căuta cu insistență să obțină simpatia cuiva; a face curte unei femei. 2. A străbate (ca drumeț) un loc; a merge din loc în loc, a colinda, a cutreiera; a hoinări, a vagabonda. ♦ (Rar) A se plimba. ♦ (popular; despre nori) A se mișca, a se deplasa. 3. (popular) A merge, a se duce undeva regulat; a frecventa. Umblă la școală. ♦ A se ocupa, a se îndeletnici cu..., a lucra la... Umblă în cărăușie. 4. A se purta (îmbrăcat sau încălțat) într-un anumit fel. Umblă întunecat și încruntat. II. 1. (popular; despre unelte, aparate, mecanisme etc.) A se afla în funcțiune; a funcționa. 2. (Despre gură, ochi etc.) A se mișca continuu. • Expresia: A-i umbla cuiva limba (prin gură) = a vorbi (mult). III. (popular) A trece (din mână în mână), a ajunge (de la unul la altul). ♦ (Despre bani) A fi în circulație, a avea valoare, curs. IV. 1. A căuta, a scotoci, a cotrobăi (pentru a găsi ceva). 2. A lua în mână; a pune mâna pe ceva, a atinge. ♦ (popular) A lucra cu..., a se servi de...; a mânui. ♦ figurat A se folosi de..., a face uz de... Nu umbla cu minciuni! vezi figurat A căuta, a se strădui să obțină ceva; a se sili, a încerca să... • Expresia: A umbla după cai verzi (pe pereți) = a căuta să obțină lucruri nerealizabile. A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite. ♦ A intenționa, a fi gata să... [Variante: (învechit și popular) îmblá verb I.] – latina ambulare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMBLA: UMBLA verb 1. a merge, (învechit și regional) a păsa. (umbla cam greu din cauza bătrîneții.) 2. a se deplasa, a se duce, a merge, a se mișca, (popular) a se purta. (umbla puțin prin grădină.) 3. a (se) circula, a se deplasa, a (se) merge. (O arteră pe care umbla multe vehicule; umbla singur, neînsoțit.) 4. a colinda, a cutreiera, a merge, a străbate. (umbla prin munți și văi.) 5. a călători, a voiaja, (rar) a drumui, (învechit ) a strănici. (A umbla prin mai toate țările Europei.) 6. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a vagabonda, (livresc) a flana. (Pe unde n-a umbla?) 7. a merge, a purta. (Vara umbla cu o bluză subțire.) 8. a funcționa, a merge. (Ceasornicul, motorul umbla.) 9. a căuta, a încerca. (umbla să mă înșele.) 10. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, (popular) a scociorî, (învechit și regional) a scodoli, a scorbeli, (regional) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Moldova) a bîrcîi, (Bucovina) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Banat) a burfăi, (Banat) a cobîrlui, (Moldova și Bucovina) a cociobăi, (Muntenia) a scofeli, (învechit) a scorteli. (Nu mai umbla prin lucrurile mele.) 11. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza. (umbla cu tertipuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru umbla: umblá (-lu, -át), verb – 1. A merge. – 2. A circula, a călători, a se mișca, a funcționa. – 3. A se duce undeva regulat, a frecventa. – 4. A vizita, a parcurge, a străbate. – 5. A circula, a avea valoare de circulație. – 6. A valora. – 7. A avea curs, a fi acceptat. – 8. A merge după cineva sau ceva, a urmări. – 9. A privi prin, a se ocupa de. – 10. a căuta, a scotoci, a cerceta. – 11. A trata de, a căuta de. – 12. (Transilvania) A urma un curs, a studia. – Variante îmbla. Mr. imnu, megl. amnu, amnari, istr. omnu. latina ambŭlāre (Diez, I, 19; Candrea, Éléments, 82; Pușcariu 1797; REW 412), conform italiana ambiare, prov., spaniolă, portugheză amblar, limba franceza ambler. – derivat umblăreț, adjectiv (care umblă mult); umblat, adjectiv (care a călătorit mult, frecventat, circulat); umblător, adjectiv (care umblă; pribeag; mobil; varietate de grîu); umblătoare, substantiv feminin (closet, privată); umblătură, substantiv feminin (mers); umblet, substantiv neutru (mers, fel de a merge; umblare, călătorie; drumeție; comportare, conduită; intrigă, demers, procedură). Forme diferite ale cuvantului umbla: umbla-lu umbla-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umbla: umblá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu úmblu, persoana a doua singular: tu úmbli, persoana a treia singular: el / ea și plural úmblă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umbla: umblá (a umbla) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu úmblu, persoana a doua singular: tu úmbli, 3 úmblă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a umbla cu cața: a umbla cu cața expresie a înșela. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A UMBLA CU CATA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a umbla cu cața Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a umbla cu cața dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A umbla cu cața cam greu din cauza bătrîneții. A umbla cu cața puțin prin grădină. O arteră pe care a umbla cu cața multe vehicule; a umbla cu cața singur, neînsoțit. A umbla cu cața prin munți și văi. A a umbla cu cața prin mai toate țările Europei. Pe unde n-a a umbla cu cața? 7. Vara a umbla cu cața cu o bluză subțire. Ceasornicul, motorul a umbla cu cața. A umbla cu cața să mă înșele. Nu mai a umbla cu cața prin lucrurile mele. A umbla cu cața cu tertipuri. A umbla cu cața puțin prin grădină. Nu mai a umbla cu cața prin lucrurile mele. A umbla cu cața cu tertipuri. Umblá a a umbla cu cața verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu úmblu, persoana a doua singular: tu úmbli, 3 úmblă. |
GRAMATICA cuvântului a umbla cu cața? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a umbla cu cața. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a umbla cu cața poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umbla? Vezi cuvântul umbla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umbla?[ um-bla ] Se pare că cuvântul umbla are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a umbla cu cața Inţelegi mai uşor cuvântul a umbla cu cața dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut Popular A-i umbla cuiva ceva prin sau în cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând Popular A umbla după cineva = a căuta cu insistență să obțină simpatia cuiva; a face curte unei femei A-i umbla cuiva limba prin gură = a vorbi mult A umbla după cai verzi pe pereți = a căuta să obțină lucruri nerealizabile A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut Popular A-i umbla cuiva ceva prin sau în cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând Popular A umbla după cineva = a căuta cu insistență să obțină simpatia cuiva; a face curte unei femei A-i umbla cuiva limba prin gură = a vorbi mult A umbla după cai verzi pe pereți = a căuta să obțină lucruri nerealizabile A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite |
La plural verbul umbla se conjugă: ei ele úmblă