 | as |
|
| Tutelă [ tu-te-lă ] VEZI SINONIME PENTRU tutelă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a tutela în mai multe dicționareDefinițiile pentru a tutela din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a tutela (forma la infinitiv) A tutela conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUTELĂ: TUTÉLĂ, tutele, substantiv feminin 1. Acțiunea de a tutela; ocrotire, protejare; instituție legală avînd drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau (impropriu) a unei persoane puse sub interdicție ( vezi curatelă); epitropie. E pur și simplu căzută in mintea copiilor... Cum sosește la oraș, pot cere s-o pun sub tutelă. DUMITRIU, B. forme 151. Împlinind 21 de ani, n-am voit să ies de sub tutela unchiu-meu, fratele mamei. DELAVRANCEA, H. T 56. • figurat Odată formați artiștii de talent, ei nu mai au nevoie de tutela criticii. GHEREA, ST. Hristos III 137. Poezia, ca o tutelă eternă a omenirii, trebuie să-și reformeze cu totul mijloacele sale cele vechi. BOLLIAC, O. 40. ♦ Sarcină pe care o primește sau și-o ia o țară, un grup de țări, o organizație politică internațională etc. de a administra și de a ocroti (pe un anumit termen) un teritoriu, o țară. 2. Drept (abuziv) pe care și-l ia cineva de a ține pe altul sub ascultare, sub dependență; stare de dependență în care se află cineva; stăpînire apăsătoare. De altmintrelea nu era întăia oară cînd se adoptau de un sinod romînesc... tutele străine. IORGA, L. II 58. A fost scrisă de... niște ipocriți și fanatici care, verb reflexiv:înd să ție lumea sub tutela lor, iscodeau feluri de basme ca să o sparie. NEGRUZZI, S. I 235. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TUTELĂ: TUTÉLĂ substantiv feminin 1. autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă în mod gratuit de un minor și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. ♦ tutela internațională = sistem de administrare a unor teritorii depedente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i ține pe alții sub ascultare, sub dependență. 3. (figurat) ocrotire, sprijin, protecție. (< limba franceza tutelle, latina tutela) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TUTELĂ: TUTÉLĂ tutelae forme 1) Autorizație acordată cuiva prin lege de a avea grijă de o persoană lipsită de capacitatea de a acționa independent sau de bunurile acesteia. 2) Instituție legală care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdicție. 3) figurat Sprijin binevoitor, acordat unei persoane în vederea atingerii unui scop. 4) figurat deprindere Dependență jenantă; ocrotire supărătoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, latina tutela Forme diferite ale cuvantului tutela: tutelae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TUTELĂ: TUTÉLĂ, tutele, substantiv feminin 1. Acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protecție. – Din limba franceza tutelle, latina tutela. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TUTELĂ: TUTÉLĂ, tutele, substantiv feminin 1. Acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protecție. – Din limba franceza tutelle, latina tutela. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TUTELĂ: TUTÉLĂ substantiv feminin 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. 2. Ținere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependență. ♦ (figurat) Ocrotire, sprijin. [< latina, italiana tutela, limba franceza tutelle]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TUTELĂ: TUTELĂ s. 1. (juridic) epitropie, (rar) tutorat, (învechit) isprăvnicie. (Minor aflat sub tutela.) 2. ajutor, ocrotire, patronaj, protecție, sprijin, (rar) tutelaj. (Azilul se bucura de tutela unei societăți filantropice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tutelă: tutélă (-le), substantiv feminin – Tutorie, curatelă. în franceză tutelle. – derivat tutelar, adjectiv, din limba franceza tutélaire; tutor (variantă tutore), substantiv masculin, din limba franceza tuteur, și variantă după latina tutorem; tutoare (variantă tuto(a)ră), substantiv feminin Forme diferite ale cuvantului tutela: tutela-le Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUTELA: TUTELÁ, tutelez, verb I. tranzitiv A avea în grijă; a ocroti, a patrona. Se impune ca Filarmonicile de stat să dispună de o formație corală pe care s-o tuteleze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/5. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tutelă: *tutélă forme, plural e (latina tutela). juridic Epitropie, apărarea persoaneĭ și averiĭ unuĭ minor orfan saŭ unuĭ interzis de către altă persoană pusă la un tribunal. figurat Protecțiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A TUTELA: A TUTELÁ a tutelaéz tranzitiv (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă Forme diferite ale cuvantului a tutela: a tutelaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tutelă: tutelă forme 1. autoritate dată conform legii spre a purta grijă de persoana și de averea unui minor sau a unui interzis; 2. figurat protecțiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TUTELA: TUTELÁ, tutelez, verb I. tranzitiv A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TUTELA: TUTELÁ, tutelez, verb I. tranzitiv A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TUTELA: TUTELÁ verb I. trecut A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< italiana tutelare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TUTELA: TUTELÁ verb trecut a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TUTELA: TUTELA verb a patrona, a sprijini, a susține. (Cine tutela această acțiune?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tutela: tutelá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu tuteléz, persoana a treia singular: el / ea și plural tuteleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tutelă: tutélă substantiv feminin, genitiv dativ articulat tutélei; plural tutéle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tutelă: tutélă substantiv feminin, genitiv dativ articulat tutélei; plural tutéle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tutela: tutelá (a tutela) verb, indicativ prezent 3 tuteleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TUTELA: TUTELÁ verb vezi patrona. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TUTELA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TUTELA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tutela dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TUTÉLĂ tutelae forme 1 Autorizație acordată cuiva prin lege de a avea grijă de o persoană lipsită de capacitatea de a acționa independent sau de bunurile acesteia. Minor aflat sub tutela. Azilul se bucura de tutela unei societăți filantropice. A TUTELÁ tutelaéz tranzitiv persoane, așezăminte, teritorii A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. Minor aflat sub tutela. Cine tutela această acțiune?. Tutelá a tutela verb, indicativ prezent 3 tuteleáză. |
GRAMATICA cuvântului TUTELA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tutela. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TUTELA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tutelă? Vezi cuvântul tutelă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tutelă?[ tu-te-lă ] Se pare că cuvântul tutelă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL TUTELA Inţelegi mai uşor cuvântul tutela dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ a tutela internațională = sistem de administrare a unor teritorii depedente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TUTELA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Brațetă substantiv feminin familial; în expresie a merge cu cineva sau a lua pe cineva la brațetă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul tutela se conjugă: ei ele tuteleáză
