 | as |
|
| Turba [ tur-ba ] VEZI SINONIME PENTRU turba PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a turba în mai multe dicționareDefinițiile pentru a turba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a turba (forma la infinitiv) A turba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURBA: TURBÁ, turbez, verb I. intranzitiv 1. A se îmbolnăvi de turbare. Un cîine nu rămîne nebătut în sat... Totuși, mai turbează cîte unul primăvara. STANCU, despre 174. Mai ales primăvara... vietatea turbează. PAMFILE, VĂZD. 44. 2. A se mînia peste măsură; a se înfuria. Cînd auzi dascălul de fuga copiilor, turbă de mînie. ISPIRESCU, L. 276. Și să nu turbezi de mînie cînd cugeți că sînt guri rele, invidioși și ignoranți? CARAGIALE, O. III 211. Și cu toții crunt turba, Paloșile ridica. ALECSANDRI, P. P. 154. • tranzitiv factitiv Mai potolește-te și dumneata, coană Acrivițo, pentru dumnezeu! nu-l mai turba! CARAGIALE, O. III 36. Mă turbează și, zău, mă tem să nu fac verb reflexiv:un păcat într-o zi. ALECSANDRI, T. I 210. • reflexiv figurat Înființîndu-să o furtună foarte cumplită, cu așa sălbătăciune s-au turbat marea, încît undele ei să înălța ca niște case. DRĂGHICI, R. 9. ♦ A cădea într-un acces de furie; a se lăsa cuprins de furie, a înnebuni. Să turbeze omul că nu putea spune nimănui ce văzuse el! ISPIRESCU, U. 112. Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altăceva. CREANGĂ, P. 123. Da dați-mi pace!... Ați turbat? ALECSANDRI, T. I 299. – prezent industrie și: turb (EMINESCU, N. 20, ȘEZ. I 126). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru turba: turbá (turbéz, turbát), verb – 1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-și ieși din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. latina turbāre (Pușcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), conform italiana turbare, prov., cat. torbar, spaniolă turbar, portugheză torvar, albaneză tërboń. derivat din latina torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – derivat turbă, substantiv feminin (rabie), popstverbal); turbăciune, substantiv feminin (furie, mînie), cu sufix -ciune (după Candrea, din latina turbātĭōnem); turbat, adjectiv (care suferă de rabie; furios,, violent, sălbatic; strașnic); turbătură, substantiv feminin (învechit, rabie). Forme diferite ale cuvantului turba: turbéz turbá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ1 substantiv feminin (Popular) Turbare (1). Se auzi deodată în jurul stînii un lătrat de cîini atît de zgomotos și înverșunat, încît s-ar fi zis că a dat turba într-înșii. GANE, N. II 47. De turbă rar animal care scapă. ȘEZ. III 205. ♦ (Rar) Calificativ injurios dat unei persoane. Da ce ai tu cu munca mea?... prinse a țipa baba. – Taci, turbo! DUNĂREANU, N. 21. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ2 substantiv feminin Varietate de cărbune de calitate inferioară, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit drept combustibil. Ținut mai mult mlăștinos, acoperit de turbă, a fost multă verb reflexiv:eme sterp. SAHIA, U.R.S.S. 39. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ turbae forme geologie Cărbune inferior de culoare cafenie-închisă sau neagră, format prin descompunerea lentă a plantelor din mlaștini și întrebuințat drept combustibil și ca îngrășământ. [G.-D. turbei] /<fr. tourbe Forme diferite ale cuvantului turba: turbae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru turbă: turbă forme un fel de cărbune ce se găsește mai la suprafața pământului și e format din resturile vegetale acoperite cu nămolul apelor: turba servă de combustibil acolo unde lipsesc lemnele (= limba franceza tourbe). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A TURBA: A TURBÁ a turbaéz intranzitiv 1) A se îmbolnăvi de turbare; a deveni turbat. 2) figurat fam. (despre oameni) A se înfuria grozav; a se supăra peste măsură, exteriorizându-și supărarea. /<lat. turbare Forme diferite ale cuvantului a turba: a turbaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ substantiv feminin 1. cărbune ușor, cafeniu-închis, în locuri mlăștinoase, prin carbonizarea parțială a plantelor. 2. depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse. (< limba franceza tourbe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ1, turbe, substantiv feminin Varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit mai ales drept combustibil. – Din limba franceza tourbe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ1, turbe, substantiv feminin Varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit mai ales drept combustibil. – Din limba franceza tourbe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TURBA: TURBÁ, turbez, verb I. intranzitiv 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. figurat A se mânia, a se înfuria peste măsură. [prezent industrie și: (popular) turb] – latina turbare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TURBA: TURBÁ, turbez, verb I. intranzitiv 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. figurat A se mânia, a se înfuria peste măsură. [prezent industrie și: (popular) turb] – latina turbare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ substantiv feminin (geologie) Varietate de cărbune care se formează în locuri mlăștinoase, prin carbonizarea lentă a plantelor. [< limba franceza tourbe, conform latina turba]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru turbă: 1) túrbă forme, plural e (despre a turba). Turbare. figurat Iron. Furie: l-a apucat turba. Epitet ironic unuĭ cîne: țibă, turbă! Cp. cu javră, talan ș. a. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TURBĂ verb 1. Turbat (Drăg); -ul, mold. (Sd XXI). 2. Turbul (Ard; Bih). 3. Turbulea, T., pictor ardelean, 1579, (Anuar CMI – Transilvania 1929). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ2, turbe, substantiv feminin (popular) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ2, turbe, substantiv feminin (popular) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru turbă: túrbă (-be), substantiv feminin – Varietate de cărbune. în franceză tourbe. – derivat turbărie, substantiv feminin (regiune cu turbă). Forme diferite ale cuvantului turba: turba-be Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TURBĂ substantiv (prin Transilvania) mărăcie, (învechit) torf. (Cărbunele numit turba.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru turbă: túrbă (cărbune, turbare) substantiv feminin, genitiv dativ articulat túrbei plural túrbe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru turba: turbá verb indicativ prezent persoana întâi singular: eu turbéz, persoana a treia singular: el / ea și plural turbeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru turbă: túrbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat túrbei; plural túrbe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru turba: turbá (a turba) verb, indicativ prezent 3 turbeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TURBA: TURBÁ verb vezi înfuria, mânia. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru turba: turba verb vezi ÎNFURIA. MÎNIA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TURBĂ: TÚRBĂ substantiv verbal rabie, turbare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru turbă: turbă substantiv verbal RABIE. TURBARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TURBA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL turbă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului turbă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TÚRBĂ turbăe forme geologie Cărbune inferior de culoare cafenie-închisă sau neagră, format prin descompunerea lentă a plantelor din mlaștini și întrebuințat drept combustibil și ca îngrășământ. A TURBÁ turbăéz intranzitiv 1 A se îmbolnăvi de turbare; a deveni turbat. Cărbunele numit turbă. Cărbunele numit turbă. Turbá a turbă verb, indicativ prezent 3 turbeáză. |
GRAMATICA cuvântului turbă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului turbă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul turbă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE turba? Vezi cuvântul turba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul turba?[ tur-ba ] Se pare că cuvântul turba are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL turbă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pune-te sau întinde-te masă, scoală-te sau ridică-te masă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul turbă are forma: túrbe
