 | as |
|
| Tuna [ tu-na ] VEZI SINONIME PENTRU tuna PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a tuna în mai multe dicționareDefinițiile pentru a tuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a tuna (forma la infinitiv) A tuna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUNA: TUNÁ1, persoană 3 túnă, verb I. 1. intranzitiv impersonal A se produce tunete în atmosferă; a se auzi tunetul bubuind. Dintr-un nor depărtat s-auzi tunînd. VLAHUȚĂ, O. A. 368. Să închid fereastra... curînd a să tune. NEGRUZZI, S. I 58. Dacă tună după Simion Stîlpnicul, e semn de toamnă lungă. ȘEZ. I 128. • Expresia: A tunat și i-a adunat, se spune despre oamenii care se întovărășesc avînd aceleași defecte. Moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: «au tunat și i-au adunat». CREANGĂ, A. 50. (Despre persoane) A tuna și a fulgera vezi fulgera (1). • (Cu precizarea subiectului, care indică spațiul unde se produce tunetul) Năvalnic afară bate vînt. De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună. COȘBUC, P. I 141. Cerul tună, apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. De-ar veni luna lui mai Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd. ANT. literar popular I 72. 2. tranzitiv impersonal (Regional, mai ales în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. Vai, tuna-te-ar, lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 366. • intranzitiv (Cu precizarea subiectului) Tună, doamne, și trăsnește Tună-n cine despărțește Dulcea dragoste-nfocată. ALECSANDRI, P. P. 22. (figurat) Poetul... să fulgere păcatul... Să tune-n mișelii. CONTEMPORANUL, I 205. Blăstemul țârii tunînd să cadă Pe capul vostru nelegiuit. ALECSANDRI, P. II 120. 3. intranzitiv (Despre diferite surse de zgomot) A vui, a bubui. Barnarul închis în canal de scînduri freamătă sub picioarele mele, fierbe, se zbate, tună. SADOVEANU, O. VIII 241. Stîncă... Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește. ALECSANDRI, P. II 15. ♦ (Despre glas, cuvinte etc.) A răsuna puternic. Acesta e! tună glasul directorului, punctînd încheierea cu un pumn în birou. C. PETRESCU, C. vezi 133. Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul, Și pe unde calcă dînșii se cutremură pămîntul. IOSIF, P. 63. • (Impersonal) Și fuge el tot înainte și în urma lui tună: hoțule-i, nătărăule-i! CONTEMPORANUL, III 700. 4. intranzitiv A trage cu tunul (sau, mai rar, cu alte arme de foc). Vine Din pistoale dînd Și din puști tunînd. SEVASTOS, N. 114. Urcînd douăsprezece tunuri mari într-un deal înalt, le îndreptă spre armia noastră și începu a tuna asupră-i. BĂLCESCU, O. II 87. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tuna: tuná (-n, át), verb – 1. A bubui, a asurzi. – 2. A trăsni. – 3. A intra, a pătrunde. – 4. (Transilvania) A coborî, a veni de la munte. – 5. A bate tunul. – Megl. tuna, tunari. latina tŏnāre (Pușcariu 1771; REW 8778), conform italiana tonare, prov., cat., spaniolă tronar, limba franceza tonner, portugheză troar. Semantismul sensurilor 3 și 4 nu este clar, conform tuli. – derivat tun, substantiv neutru (învechit, tunet; gură de foc de artilerie; argotic, furt prin efracție; adverb, cu putere), postverbal sau din latina tŏnus (Pușcariu 1643); tunaci, adjectiv (Banat, agresiv, îndrăzneț); tunar, substantiv masculin (artilerist, servant de tun); tunări, verb (a trage cu tunul), rar; tunărie (variantă tunărime), substantiv feminin (artilerie, mulțime de tunuri); tunător, adjectiv (care tună puternic); tunet, substantiv neutru (zgomot puternic, bubuit; canalul tunului), cu sufix -et, ca sunet de la suna, răcnet de la răcni etc. (după Diez, Gramm., I, 208 Tiktin și Candrea, din latina tŏnĭtru). Forme diferite ale cuvantului tuna: tuna-n tunaát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUNA: TUNÁ2, tun, verb I. intranzitiv (Regional) A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna, a năvăli. Lasă ușa descuiată Să mai tun și eu vodată. matematică FOLK. 1010. Tun în casă, focu-i stins, ies afară, lemne nu-s. ȘEZ. XII 153. Turcu-n casă că tuna Și vin roșu aducea, O ploschiță De-o vedriță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 489. • (În imprecații) Tune dracu-n pielea lor! CĂLINESCU, E. O. I 108. • Expresia: A-i tuna cuiva ceva în minte (sau în cap) = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată. A tuna în groapă = a muri. Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tuna în groapă. HODOȘ, P. P. 133. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TUNA: TUNÁ, tun, verb I. 1. intranzitiv impersonal A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. tranzitiv impersonal (regional; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. intranzitiv (La persoană 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. • Expresia: A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. intranzitiv (învechit) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – latina tonare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TUNA: TUNÁ, tun, verb I. 1. intranzitiv impersonal A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. tranzitiv impersonal (regional; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. intranzitiv (La persoană 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. • Expresia: A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. intranzitiv (învechit) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – latina tonare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A TUNA: A TUNÁ persoană 3 túnă intranzitiv 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a răsuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) figurat (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a țipa. • a tuna și a fulgera a-și descărca mânia prin țipete și strigăte. 4) învechit A trage cu tunul (sau cu o altă armă de foc). /<lat. tonare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TUNA: TUNA verb 1. (meteorologie) (Banat) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și tuna.) 2. a bubui, a detuna, a dudui, a trăsni, a vui, (popular) a răzbubui. (tuna în depărtare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tuna: tuná verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea túnă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tuna: tuná (a tuna) verb, indicativ prezent 3 túnă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TUNA: TUNÁ verb vezi detuna, trăsni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tuna: tuna verb vezi TRĂSNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TUNA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tuna Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tuna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • tuna și a fulgera a-și descărca mânia prin țipete și strigăte. Plouă, fulgeră și tuna. Tuna în depărtare. Plouă, fulgeră și tuna. Tuná a tuna verb, indicativ prezent 3 túnă. |
GRAMATICA cuvântului tuna? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tuna. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tuna poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE tuna? Vezi cuvântul tuna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tuna?[ tu-na ] Se pare că cuvântul tuna are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL tuna Inţelegi mai uşor cuvântul tuna dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i tuna cuiva ceva în minte sau în cap = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată A tuna în groapă = a muri A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tuna |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Casa scării?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
