 | as |
|
| A trece trec 1. [ a tre-ce trec 1. ] VEZI SINONIME PENTRU a trece trec 1. PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a trece trec în mai multe dicționareDefinițiile pentru a trece trec din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a trece (forma la infinitiv) A trece conjugat la timpul prezent:
|
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A TRECE trec 1.: A TRÉCE trec 1. intranzitiv 1) (despre ființe sau despre obiecte în mișcare) A se deplasa (dintr-un loc în altul) în raport cu un punct aflat pe linia sau în afara mișcării; a merge fără a se opri. 2) (despre vehicule cu rută fixă, drumuri sau ape curgătoare) A avea traseul sau cursul pe undeva. 3) (despre persoane) A se opri (pentru o vizită scurtă), renunțând la traseul inițial; a se abate. Mai treci pe la noi. 4) A depăși, continuând a se mișca mai departe. a trece trec 1. de stație. • A-i a trece trec 1. (sau a i-o lua) cuiva înainte a) a ocupa locul cuvenit alt cuiva; b) a întrece pe cineva în ierarhia rangurilor. 5) A merge de-a dreptul (pe undeva sau prin ceva). a trece trec 1. prin pădure. • a trece trec 1. peste cineva a ignora (pe cineva); a desconsidera. 6) A-și schimba locul; a se muta; a se transfera. a trece trec 1. dintr-o cameră în alta. • a trece trec 1. de partea cuiva (sau a ceva) a adera la cineva sau la ceva. 7) (urmat de o complinire cu prepoziția la ) A începe a se ocupa de altceva, lăsând ocupația de mai înainte. a trece trec 1. la dezbateri. • a trece trec 1. la fapte a acționa. 8) A evolua prin transformare treptată. a trece trec 1. din stare lichidă în stare gazoasă. 9) figurat A îndura, suportând cu greu. a trece trec 1. prin greutăți. • a trece trec 1. prin foc și (prin) apă (sau pară) a răzbate prin multe chinuri și nevoi. 10) A pătrunde, ajungând de partea cealaltă. a trece trec 1. prin foc. 11) (despre unități sau perioade de timp) A se consuma treptat; a curge; a se scurge. • Pe zi ce trece tot mai mult. 12) (despre fenomene, evenimente, stări) A înceta să se manifeste; a se diminua (dispărând). Durerea trece. • a trece trec 1. cu buretele (peste ceva) a da (voit) uitării. 13) A constitui mai mult ca mărime, cantitate, valoare. Prețul trece de două sute. 14) A se prezenta în aparență (sau în realitate). El trece drept artist. 2. tranzitiv I. 1) (obiecte situate transversal față de linia mișcării) A depăși, deplasându-se de-a curmezișul în cealaltă parte; a traversa. a trece trec 1. drumul. • a trece trec 1. pe cineva prin toate apele a ponegri (pe cineva); a defăima; a denigra. a trece trec 1. clasa a fi promovat în altă clasă. a trece trec 1. Rubiconul a lua o hotărâre temerară și irevocabilă. 2) (persoane) A lăsa (intenționat) la o parte, ocolind. • a trece trec 1. cu vederea a nu lua în seamă. a trece trec 1. sub tăcere (ceva) a nu pomeni intenționat (de ceva). 3) (ființe sau lucruri) A duce în cealaltă parte (a unui drum, a unei ape etc.); a transporta. 4) A face să ajungă, ocolind ceva. a trece trec 1. hățurile pe după copac. 5) A purta printr-o mișcare ușoară (pe o suprafață). a trece trec 1. limba peste buze. 6) popular (nume de persoane, bunuri materiale, cifre etc.) A însemna în scris; a înscrie; a nota; a înregistra; a consemna. • a trece trec 1. în revistă a) a inspecta; b) a examina rând pe rând. 7) A depăși cantitativ. II (în îmbinări). A-l a trece trec 1. pe cineva cu rece și cu cald a fi cuprins de o emoție puternică. A-l a trece trec 1. (pe cineva) fiorii a fi cuprins de frică. /<lat. traicere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru trece: tréce (-c, -cút), verb – 1. A umbla, a merge dintr-un loc în altul. – 2. A purta, a duce, a conduce dintr-un loc la altul. – 3. A muta, a transfera. – 4. A transfera, a strămuta, a transmite. – 5. A curge, a se scurge, a se desfășura. – 6. A-și petrece timpul, a-și ocupa timpul. – 7. A depăși, a merge mai încolo. – 8. A pătrunde, a traversa, a străpunge. – 9. A băga, a introduce. – 10. A strecura, a filtra, a cerne. – 11. A se coace prea mult, a putrezi. – 12. A fi în exces, a întrece. – 13. A suporta, a tolera, a admite. – 14. A nu vorbi despre, a omite. – 15. A ascunde, a tăinui, a ierta. – 16. A se abține, a nu intra în anumite jocuri de cărți. – 17. A aproba, a fi admis, a intra dintr-o clasă în cea superioară. – 18. A intra prin contrabandă. – 19. A experimenta, a nota. – 20. (Cu pronume în acuz.) A-l apuca, a simți nevoia de, a se scăpa pe el. – 21. (Cu pronume în dativ) A nu mai conta, a se consola, a nu mai observa. – 22. A se întrece cu, a exagera. – 23. A înregistra, a înscrie. – 24. A se abate pe la, a face o vizită, a se opri în treacăt. – 25. A înceta, a nu mai exista. – 26. A se transforma, a deveni; a se face. – 27. (Cu drept) A fi luat ca, a avea nume de... – 28. (reflexiv) A avea căutare, a fi cerut. – Mr. trec, tricui, tricută, treațire; megl. trec; istr. trec. latina traicĕre (Pușcariu 1757; REW 8842), conform portugheză tragir. – derivat treacăt, substantiv neutru (pasaj, loc de trecere; în treacăt, în trecere); trecător, adjectiv (care trece; pasibil; temporar); trecător, substantiv masculin (pieton); trecătoare, substantiv feminin (învechit, pasaj, tranzit; loc de trecere; defileu; cheie; strîmtoare); trecere, substantiv feminin (pasaj, tranzit, traversare; loc pe unde se trece; reușită, succes; influență); trecînd, adverb (învechit, exceptînd, cu excepția); trecut, adjectiv (precedent; dat prin sită; tîrziu; prea copt; ofilit; beat); trecut, substantiv neutru (trecere; preterit); întrece, verb (a depăși; a înainta, a lăsa în urmă; reflexiv, a intra în competiție, a concura; a-și da silința, a se depăși; a-și depăși limitele, a întrece măsura; a învinge, a birui); neîntrecut, adjectiv (invincibil). – conform treaptă, petrece. Forme diferite ale cuvantului trece: trece-c -cút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trece: tréce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele trec, imperfect persoana a treia singular: el / ea treceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural treácă; participiu trecút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trece: tréce (a trece) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele trec, imperfect persoana a treia singular: el / ea treceá; conjunctiv prezent 3 să treácă; participiu trecút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TRECE: TRÉCE verb vezi ierta, întâmpla, petrece. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru trece: trece verb vezi IERTA. ÎNTÎMPLA. PETRECE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TRECE TREC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL trece Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trece dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Trece de stație. • A-i trece sau a i-o lua cuiva înainte a a ocupa locul cuvenit alt cuiva; b a întrece pe cineva în ierarhia rangurilor. Trece prin pădure. • trece peste cineva a ignora pe cineva; a desconsidera. Trece dintr-o cameră în alta. • trece de partea cuiva sau a ceva a adera la cineva sau la ceva. Trece la dezbateri. • trece la fapte a acționa. Trece din stare lichidă în stare gazoasă. Trece prin greutăți. • trece prin foc și prin apă sau pară a răzbate prin multe chinuri și nevoi. Trece prin foc. • trece cu buretele peste ceva a da voit uitării. Trece drumul. • trece pe cineva prin toate apele a ponegri pe cineva; a defăima; a denigra. Trece clasa a fi promovat în altă clasă. Trece Rubiconul a lua o hotărâre temerară și irevocabilă. • trece cu vederea a nu lua în seamă. Trece sub tăcere ceva a nu pomeni intenționat de ceva. Trece hățurile pe după copac. Trece limba peste buze. • trece în revistă a a inspecta; b a examina rând pe rând. A-l trece pe cineva cu rece și cu cald a fi cuprins de o emoție puternică. A-l trece pe cineva fiorii a fi cuprins de frică. Te rog să trece și pe la noi. Întreg convoiul a trece. Trece paharul din mână în mână. Maladia a trece de la unul la altul. Timpul a trece încet. Îl trece nădușelile, fiorii. Tréce a trece verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele trec, imperfect persoana a treia singular: el / ea treceá; conjunctiv prezent 3 să treácă; participiu trecút. |
GRAMATICA cuvântului trece? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trece. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul trece poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE a trece trec 1.? Vezi cuvântul a trece trec 1. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a trece trec 1.?[ a tre-ce trec 1. ] Se pare că cuvântul a trece trec 1. are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL trece |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A rămâne bumben?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
