 | as |
|
| Trebui [ tre-bu-i ] VEZI SINONIME PENTRU trebui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a trebui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a trebui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a trebui (forma la infinitiv) A trebui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TREBUI: TREBUÍ, persoană 3 trébuie și (rar) trebuiește, verb IV intranzitiv 1. (Cu subiectul logic în dativ) A avea nevoie. Dar pentru ca să poată scrie, îi trebuia liniște. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. Nu-mi trebui-a ta milă, nu verb reflexiv:eau a tale daruri. ALECSANDRI, O. 220. Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249. Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi... după logica limbii. RUSSO, O. 54. • Expresia: Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. Așa-ți trebuie = așa meriți, asta ți se cuvine. Atîta i-a trebuit = asta a așteptat. Lui Dănilă atîta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 45. Atîta-ți trebuie vezi atîta2 (1). 2. unipersonal și impersonal (De obicei urmat de o propoziție secundară introdusă prin «să» sau, învechit, de un infinitiv) E necesar sau obligatoriu să..., se cere neapărat, e în firea lucrurilor să... Primul om pe care trebuia să-l văd... era, firește, judecătorul. GALACTION, O. I 93. Poruncește-mi ce trebuie să fac. ISPIRESCU, L. 16. Face cum poate de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Ea trebui de el în somn aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171. Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13. • (Construit personal) Odată puși pe drum, copiii trebuiau să dea din mîini să-și cîștige dreptul la existență. CĂLINESCU, E. 26. În cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape. ISPIRESCU, L. 42. Două rele mari... robia și proprietatea cea mare trebuiră a produce și în noua colonie relele lor. BĂLCESCU, O. II 11. • (Rar, propoziția secundară este înlocuită printr-un participiu) Prescripțiile medicului trebuie urmate. ▭ Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159. 3. unipersonal și impersonal (Urmat de o propoziție secundară introdusă prin «să» sau, regional, «că») A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. La noi, la cîmp trebuie să fi răsărit [luna] de-un ceas de verb reflexiv:eme. C. PETRESCU, Î II 10. Asta trebuie să fie scînteie din gîtejile culese de Malca. CREANGĂ, P. 131. Ce amar trebuie să fie în sufletul lui. NEGRUZZI, S. I 41. – Forme gramaticale: prezent industrie (forme personale) trébui (NEGRUZZI, S. II 218), (mai ales la conjuncție persoană 3) trebuiesc (STANCU, despre 14). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TREBUI: TREBUÍ, persoană 3 trebuie, verb IV. 1. intranzitiv A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). • Locuţiune adverbiala Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. • Expresia: Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. tranzitiv unipersonal și impersonal Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. tranzitiv unipersonal și impersonal A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [prezent industrie persoană 1 sg.: (rar) trébui și trebuiésc] – Din limba slavă (veche) trĕbovati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TREBUI: TREBUÍ, persoană 3 trébuie, verb IV. 1. intranzitiv A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). • Locuţiune adverbiala Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. • Expresia: Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. tranzitiv unipersonal și impersonal Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. tranzitiv unipersonal și impersonal A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [prezent industrie persoană 1 sg.: (rar) trébui și trebuiesc] – Din limba slavă (veche) trĕbovati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A TREBUI: A TREBUÍ persoană 3 trébuie intranzitiv 1) (despre persoane, lucruri) A avea ca necesitate; a-i fi necesar. 2) A constitui o necesitate. • Cum trebuie cum se cuvine; cum se cade; bine. 3) A fi dator; a avea obligația. Trebuie să plec. 4) A fi posibil. Trebuie să fie coaptă poama. /<sl. trĕbovati Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TREBUI: TREBUI verb 1. a cadra, a se cădea, a se cuveni, (învechit) a se dostoi, a privi. (Nu trebui să faci asta!) 2. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (învechit și popular) a căuta. (trebui să procedăm astfel...) 3. a fi, a urma. (Cînd va trebui să plec.) 4. a avea. (trebui să mai fac un singur pasiv) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trebui: trebuí (a trebui) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea trébuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea trebuiá, persoana a treia plural: ei / ele trebuiáu, viitor persoana a treia plural: ei / ele vor trebuí; conjunctiv prezent 3 să trebuiáscă Forme diferite ale cuvantului trebui: trebuia trebui Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trebui: trebuí verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea trébuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea trebuiá, conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural trebuiáscă; gerunziu trebuínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TREBUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL trebui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trebui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu trebui să faci asta! 2. Trebui să procedăm astfel. Cînd va trebui să plec. Trebui să mai fac un singur pasiv. Trebui să procedăm astfel. Când va trebui să plec. Trebui să mai fac un singur pasiv. Trebuí a trebui verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea trébuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea trebuiá, persoana a treia plural: ei / ele trebuiáu, viitor persoana a treia plural: ei / ele vor trebuí; conjunctiv prezent 3 să trebuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului trebui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trebui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul trebui poate fi: verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE trebui? Vezi cuvântul trebui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trebui?[ tre-bu-i ] Se pare că cuvântul trebui are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL trebui Inţelegi mai uşor cuvântul trebui dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine Așa-ți trebuie = așa meriți, asta ți se cuvine Atîta i-a trebuit = asta a așteptat Locuţiune adverbiala Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți = asta a așteptat ca să Locuţiune adverbiala Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți = asta a așteptat ca să |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL trebui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De joi până mai de-apoi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul trebui se conjugă: ei ele trebuiáscă
