 | as |
|
| Clanță [ clan-ță ] VEZI SINONIME PENTRU clanță PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a trage o clanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a trage o clanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clanță: clánță substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / V: cleáclanta, cláță / Plural: clantațe / Etimologie: nesigură cf clanț] 1 Limbă de metal la broasca ușii, prin acționarea căreia se închide și se deschide ușa Si: încuietoare, (rar) ivăr, (pop) clampă, zimpirig. 2 Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții care, prin apăsare, acționează mecanismul de închidere sau deschidere al acestora Si: cleampă. 3 (Fig; fam; prt) Gură. 4 (Pop; îe) Rău de clanta Rău de gură. 5 (Pop; îe) Bun de clanta Om care vorbește mult (și convingător). 6 (Pop; îe) A(-i) da din clanta (sau cu clantața) A vorbi mult (și inutil). 7 (Pop; îe) A se lua la clanta (sau a se pune în clanta) A se certa. 8 (Îrg) Câine care latră la lună. 9 (Pop) Brezaie. 10 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLANȚĂ: CLÁNȚĂ, clanțe, substantiv feminin 1. Mîner metalic aplicat la broasca ușii (sau a porții), care, prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și deschidere. Stăpînindu-și bătăile inimii, apăsă ușor pe clanță, crăpînd ușa puțin. BART, E. 161. Tresărind la țipătul clanței, se strecură pe ușă. DELAVRANCEA, S. 116. Trăgînd ușa chiliei, o închise cu clanța. ODOBESCU, S. I 89. 2. figurat (Peiorativ) Gură (considerată ca organ al vorbirii). Băgați-vă mințile în cap și păziți-vă clanța. BARȚ, E. 293. • Expresia: A(-i) da cu clanța = a vorbi mult. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa. (Despre oameni) Rău (sau bun) de clanță = bun de gură, pus pe ceartă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLANȚĂ: CLÁNȚĂ, clanțe, substantiv feminin 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care, prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă. 2. figurat (peiorativ și fam.) Gură. • Expresia: A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte). Rău (sau bun) de clanță, se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva). Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci! – conform clanț. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLANȚĂ: CLÁNȚĂ, clanțe, substantiv feminin 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care, prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă. 2. figurat (peiorativ și fam.) Gură. • Expresia: A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte). Rău (sau bun) de clanță, se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva). Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci! – conform clanț. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clanță: clánță forme, plural e (despre clanț și rudă cu germana klinke și limba franceza clenche, clanță). Rătez feru care ține închisă o ușă primitivă. ( vezi clampă și broască). figurat Clanț, clănțăneală: a te lua la clanță cu cineva. Om care clănțănește mult, flecar: ce clanță de femeĭe! – În Banat Olt. cleanță, plural clențe. vezi colătăŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLANȚĂ: CLÁNȚĂ clantae forme 1) Mâner care, prin apăsare, face să acționeze mecanismul de închidere/deschidere a ușii; clampă. 2) figurat deprindere Organ al vorbirii; gură. • Ține-ți clantaa! taci! nu mai vorbi! [G.-D. clanței] /Din clanț Forme diferite ale cuvantului clanta: clantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLANȚĂ: CLANȚĂ substantiv ivăr, încuietoare, (regional) zimpirig, (Moldova) clampă, (Transilvania) clenci, (Banat) clențaică, (prin Transilvania) rătez, (Banat) șnală, (Transilvania si Olt.) verver. (clanta la broasca ușii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clanță: clanță forme fierul sau limba de fier dela broasca ușii, care o ține închisă; 2. figurat flecar, guraliv: ce clanță de femeie! toată ziua clanța-clanța din gură PANN. [Onomatopee]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clanță: clánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat clánței; plural clánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a trage o clanță: a trage o clanță expresie (obs.) a practica sex oral. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clanță: clánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat clánței; plural clánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CLANȚA: CLANȚA, G., vătav (16 A III 443), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CLANȚĂ: CLÁNȚĂ substantiv verbal gură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru clanță: clanță substantiv verbal GURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clanța: clánța i vezi clanț Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TRAGE O CLANTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clanța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clanța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Clánță substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / V: cleáclanța, cláță / Plural: clanțațe / Etimologie: nesigură cf clanț] 1 Limbă de metal la broasca ușii, prin acționarea căreia se închide și se deschide ușa Si: încuietoare, rar ivăr, pop clampă, zimpirig. 4 Pop; îe Rău de clanța Rău de gură. 5 Pop; îe Bun de clanța Om care vorbește mult și convingător. 6 Pop; îe A-i da din clanța sau cu clanțața A vorbi mult și inutil. 7 Pop; îe A se lua la clanța sau a se pune în clanța A se certa. CLÁNȚĂ clanțae forme 1 Mâner care, prin apăsare, face să acționeze mecanismul de închidere/deschidere a ușii; clampă. • Ține-ți clanțaa! taci! nu mai vorbi! [G. Clanța la broasca ușii. Clanța la broasca ușii. |
GRAMATICA cuvântului clanța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clanța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clanța poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clanță? Vezi cuvântul clanță desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clanță?[ clan-ță ] Se pare că cuvântul clanță are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL clanța Inţelegi mai uşor cuvântul clanța dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i da cu clanța = a vorbi mult A se lua cu cineva la clanță = a se certa Despre oameni Rău sau bun de clanță = bun de gură, pus pe ceartă A-i da cu clanța = a vorbi mult, întruna și despre lucruri mărunte A se lua cu cineva la clanță = a se certa cu cineva Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci! – conform clanț A-i da cu clanța = a vorbi mult, întruna și despre lucruri mărunte A se lua cu cineva la clanță = a se certa cu cineva Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci! – conform clanț |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clanța |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se ține drept?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul clanță are forma: clánțe
