 | as |
|
| ţipa [ ţi-pa ] VEZI SINONIME PENTRU ţipa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a tipa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a tipa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a țipa (forma la infinitiv) A țipa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ1, țip, verb I. intranzitiv 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. vezi răcni. Femeia țipa cu glas sfredelitor și ascuțit. SADOVEANU, O. VII 170. Cînd dădu cu ochii de dînsul, țipă de parc-ar fi săgetat-o moartea. MIRONESCU, S. A. 99. Atunci ea tresărind, odată începu a țipa și a se apăra cu năframa. CREANGĂ, P. 271. • Expresia: A țipa cît îl ia (sau cît îl ține) gura (sau în gura mare) vezi gură (I 3). • figurat Țipă foamea în ei. STANCU, despre 52. Dădu drumul din arc unei săgeți, care țipă scurt. SADOVEANU, O. VII 41. ♦ A vorbi cu glasul ridicat, a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mînia, prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. Mai repede! țipă el nervos. DUMITRIU, N. 140. Boierul cel călare țipa plecat spre un slujitor. SADOVEANU, O. VII 29. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. Începu și Pan cu naiul său... dară țipa din nai așa de tare, încît trebuia să-ți pui mîinile la urechi. ISPIRESCU, U. 110. Vorbind astfel, țipă din corn și se făcu nevăzut printre copaci. BOLINTINEANU, O. 330. 2. (Despre animale) A scoate strigăte puternice, ascuțite. În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele, țipau lișițele și găinușele. SADOVEANU, O. I 410. O pasăre speriată țipă în întunerec, mecanic și aspru. C. PETRESCU, S.23. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, P. 52. În luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13. 3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau stridenței nuanțelor); a bate la ochi. Subt bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPA verb 1. a striga, a urla, a zbiera, (învechit și regional) a toi, (învechit) a chema. (tipa cît îl ținea gura.) 2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (regional) a țivli, (Transilvania) a puhăi, (Transilvania și Maramures) a țipoti, (familial figurat) a se sparge. (tipa de durere.) 3. a răcni, a striga, a urla, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai tipa, că te aud!) 4. a răcni, a se răsti, a striga, a urla, a zbiera, (popular) a se oțărî, a se stropși, (învechit și regional) a se răpști, (regional) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilvania) a se aspri, (Transilvania și Banat) a se născocori, (prin Olt. și Muntenia) a se răboli, (învechit) a marecuvînta, (familial) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce tipa așa la mine?) 5. a chioti, a chiui, a hăuli, a striga, (popular) a iui, (regional) a huhura, (prin Olt. și Banat) a hureza, (Transilvania) a ui. (tipa de mama focului, la joc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ2, țip, verb I. tranzitiv (Transilvania; și cu pronunțarea regională țîpa) 1. A arunca, a azvîrli. Ea-n drum cofele-o țipat. ȘEZ. I 76. • reflexiv Ian te uită cum se țipă, Parcă sare de pe rîpă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 420. 2. (Cu privire la îmbrăcăminte) A lepăda, a arunca de pe sine. Țipă straie bărbătești Și te-mbracă-n femeiești. ȘEZ. I 78. Și-ncepu Marcu-a juca Și cîte-o hain-a țipa. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 490. 3. A scoate, a slobozi, a da afară. Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară țîpînd. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 497. 4. A alunga, a goni. Mă țipă mama să țes, Eu mă sui pe sul și-apăs. MARIAN, S. 169. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ1, țip, verb I. intranzitiv 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite. 3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ1, țip, verb I. intranzitiv 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite. 3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ2, țip, verb I. tranzitiv (regional) 1. A arunca, a azvârli. ♦ specializare A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ2, țip, verb I. tranzitiv (regional) 1. A arunca, a azvârli. ♦ specializare A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIPA: TÍPA interjecție (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIPA: TÍPA interjecție (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TIPĂ: TÍPĂ substantiv feminin 1. (familial; peiorativ) Tipesă. 2. (Rar) Literă de tipar pentru imprimare. [< tip + -ă, conform limba franceza type]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ verb vezi alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta, lepăda, zvârli. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țipa: țipa verb vezi ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LEPĂDA. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țipa: țipá (a striga, a arunca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu țip, persoana a treia singular: el / ea și plural țípă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru țipă: țípă, țípe, substantiv feminin (regional) fluier din coajă de salcie; fluier la cimpoi. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țipă: țipă forme 1. țiplă; 2. trecut fluier de salcie. [ vezi țiplă]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țipa: țipá (a tipa) verb, indicativ prezent 3 țípă; gerunziu țipấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tipă: *típă (familial) substantiv feminin, genitiv dativ articulat típei; plural típe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TIPĂ: TÍPĂ substantiv verbal individă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Tip/a: Tip/a, -ci vezi Antipa 1. Forme diferite ale cuvantului tip/a: tip/a-ci Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tipă: tipă substantiv verbal INDIVIDĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A țipa: A țipa ≠ a șopti Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TIPA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A țipa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a țipa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A țipa cît îl ținea gura. A țipa de durere. Ia nu mai a țipa, că te aud! 4. Ce a țipa așa la mine? 5. A țipa de mama focului, la joc. A țipa de durere. țipá a a țipa verb, indicativ prezent 3 țípă; gerunziu țipấnd. |
GRAMATICA cuvântului A țipa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a țipa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A țipa poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ţipa? Vezi cuvântul ţipa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ţipa?[ ţi-pa ] Se pare că cuvântul ţipa are două silabe |
La plural verbul țipa se conjugă: ei ele țípă