 | as |
|
| ţipa [ ţi-pa ] VEZI SINONIME PENTRU ţipa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a tipa tip în mai multe dicționareDefinițiile pentru a tipa tip din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a țipa (forma la infinitiv) A țipa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ1, țip, verb I. intranzitiv 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. vezi răcni. Femeia țipa cu glas sfredelitor și ascuțit. SADOVEANU, O. VII 170. Cînd dădu cu ochii de dînsul, țipă de parc-ar fi săgetat-o moartea. MIRONESCU, S. A. 99. Atunci ea tresărind, odată începu a țipa și a se apăra cu năframa. CREANGĂ, P. 271. • Expresia: A țipa cît îl ia (sau cît îl ține) gura (sau în gura mare) vezi gură (I 3). • figurat Țipă foamea în ei. STANCU, despre 52. Dădu drumul din arc unei săgeți, care țipă scurt. SADOVEANU, O. VII 41. ♦ A vorbi cu glasul ridicat, a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mînia, prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. Mai repede! țipă el nervos. DUMITRIU, N. 140. Boierul cel călare țipa plecat spre un slujitor. SADOVEANU, O. VII 29. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. Începu și Pan cu naiul său... dară țipa din nai așa de tare, încît trebuia să-ți pui mîinile la urechi. ISPIRESCU, U. 110. Vorbind astfel, țipă din corn și se făcu nevăzut printre copaci. BOLINTINEANU, O. 330. 2. (Despre animale) A scoate strigăte puternice, ascuțite. În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele, țipau lișițele și găinușele. SADOVEANU, O. I 410. O pasăre speriată țipă în întunerec, mecanic și aspru. C. PETRESCU, S.23. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, P. 52. În luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13. 3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau stridenței nuanțelor); a bate la ochi. Subt bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPA verb 1. a striga, a urla, a zbiera, (învechit și regional) a toi, (învechit) a chema. (tipa cît îl ținea gura.) 2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (regional) a țivli, (Transilvania) a puhăi, (Transilvania și Maramures) a țipoti, (familial figurat) a se sparge. (tipa de durere.) 3. a răcni, a striga, a urla, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai tipa, că te aud!) 4. a răcni, a se răsti, a striga, a urla, a zbiera, (popular) a se oțărî, a se stropși, (învechit și regional) a se răpști, (regional) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilvania) a se aspri, (Transilvania și Banat) a se născocori, (prin Olt. și Muntenia) a se răboli, (învechit) a marecuvînta, (familial) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce tipa așa la mine?) 5. a chioti, a chiui, a hăuli, a striga, (popular) a iui, (regional) a huhura, (prin Olt. și Banat) a hureza, (Transilvania) a ui. (tipa de mama focului, la joc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ2, țip, verb I. tranzitiv (Transilvania; și cu pronunțarea regională țîpa) 1. A arunca, a azvîrli. Ea-n drum cofele-o țipat. ȘEZ. I 76. • reflexiv Ian te uită cum se țipă, Parcă sare de pe rîpă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 420. 2. (Cu privire la îmbrăcăminte) A lepăda, a arunca de pe sine. Țipă straie bărbătești Și te-mbracă-n femeiești. ȘEZ. I 78. Și-ncepu Marcu-a juca Și cîte-o hain-a țipa. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 490. 3. A scoate, a slobozi, a da afară. Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară țîpînd. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 497. 4. A alunga, a goni. Mă țipă mama să țes, Eu mă sui pe sul și-apăs. MARIAN, S. 169. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ1, țip, verb I. intranzitiv 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite. 3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ1, țip, verb I. intranzitiv 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite. 3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ȚIPA țip: A ȚIPÁ țip intranzitiv 1) (despre ființe) A scoate țipete; a răcni; a striga. a tipa tip de durere. 2) A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a vocifera. a tipa tip la copii. /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ2, țip, verb I. tranzitiv (regional) 1. A arunca, a azvârli. ♦ specializare A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ2, țip, verb I. tranzitiv (regional) 1. A arunca, a azvârli. ♦ specializare A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIPA: TÍPA interjecție (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIPA: TÍPA interjecție (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TIPĂ: TÍPĂ substantiv feminin 1. (familial; peiorativ) Tipesă. 2. (Rar) Literă de tipar pentru imprimare. [< tip + -ă, conform limba franceza type]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚIPA: ȚIPÁ verb vezi alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta, lepăda, zvârli. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țipa: țipa verb vezi ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LEPĂDA. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țipa: țipá (a striga, a arunca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu țip, persoana a treia singular: el / ea și plural țípă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru țipă: țípă, țípe, substantiv feminin (regional) fluier din coajă de salcie; fluier la cimpoi. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țipă: țipă forme 1. țiplă; 2. trecut fluier de salcie. [ vezi țiplă]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țipa: țipá (a tipa) verb, indicativ prezent 3 țípă; gerunziu țipấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tipă: *típă (familial) substantiv feminin, genitiv dativ articulat típei; plural típe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TIPĂ: TÍPĂ substantiv verbal individă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Tip/a: Tip/a, -ci vezi Antipa 1. Forme diferite ale cuvantului tip/a: tip/a-ci Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tipă: tipă substantiv verbal INDIVIDĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TIPA TIP' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tipă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tipă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Tipă cît îl ținea gura. Tipă de durere. Ia nu mai tipă, că te aud! 4. Ce tipă așa la mine? 5. Tipă de mama focului, la joc. Tipă de durere. Tipă de durere. Tipă la copii. țipá a tipă verb, indicativ prezent 3 țípă; gerunziu țipấnd. |
GRAMATICA cuvântului tipă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tipă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tipă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ţipa? Vezi cuvântul ţipa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ţipa?[ ţi-pa ] Se pare că cuvântul ţipa are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tipă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ceva ca un pahar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul țipa se conjugă: ei ele țípă
