eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a tine tin


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
A ţine țin 1. [ a ţi-ne țin 1. ]
VEZI SINONIME PENTRU a ţine țin 1. PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a tine tin în mai multe dicționare

Definițiile pentru a tine tin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ține
Verbul: a ține (forma la infinitiv)
A ține conjugat la timpul prezent:
  • eu țin
  • tu ții
  • el ea ține
  • noi ținem
  • voi țineți
  • ei ele țin
VEZI VERBUL a ține CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ȚINE țin 1.:
A ȚÍNE țin

1. tranzitiv

I.

1) (obiecte sau ființe) A apuca (cu mâna, cu dinții etc.), nelăsând să cadă sau să scape. a tine tin 1. în mână un buchet de flori.

2) (obiecte sau ființe care pot cădea) A face să nu cadă, servind drept suport.
       • A (nu)-l a tine tin 1. picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l a tine tin 1. pământul (pe cineva) a (nu) trăi pe pământ. Nu-l mai a tine tin 1. locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-și găsește astâmpăr (de bucurie sau de nerăbdare).

3) (ființe) A face să rămână (într-un anumit loc sau într-o anumită situație).
       • a tine tin 1. sub cheie a face să stea încuiat. a tine tin 1. sub strajă a ține arestat. a tine tin 1. la distanță (pe cineva) a nu permite cuiva să devină familiar. a tine tin 1. în gazdă a avea pe cineva în locuință ca chiriaș.

4) (obiecte) A păstra pentru a avea la îndemână.
       • a tine tin 1. la pastramă a face să îndure foame.

5) A pune în imposibilitatea de a se mișca. a tine tin 1. locului.

6) (obiecte, bilete etc.) A lăsa în rezervă. a tine tin 1. un loc la parter.

7) popular vezi A REȚINE.

8) (persoane) vezi A ÎNTREȚINE.
       • a tine tin 1. (toată) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întreținerea gospodăriei și a familiei.

9) popular (despre bărbați) A avea ca soție. 10) popular (mărfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propoziție complementară cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Țin să vă comunic. II (în îmbinări)

1) (sugerează ideea de comunicare a unei poziții a corpului sau a părților lui) a tine tin 1. mâna ridicată.
       • a tine tin 1. nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. a tine tin 1. capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate.

2) (sugerează ideea de trăire a unor stări temporare) Frica l-a ținut un moment.

3) (sugerează ideea de înfrânare a unor porniri interne) a tine tin 1. bucuria ascunsă.
       • A-și a tine tin 1. gura a nu spune nimic; a tăcea. A-și a tine tin 1. răsuflarea a nu respira.

4) (sugerează ideea de perpetuare a unei stări de lucruri) a tine tin 1. cărțile în ordine.
       • a tine tin 1. minte a nu uita.

5) (sugerează ideea de neabatere de la ceva) a tine tin 1. calea spre oraș.
       • A (o) a tine tin 1. numai (sau tot) o fugă a alerga fără întrerupere. a tine tin 1. legea a respecta legea.

6) (sugerează ideea de administrare) a tine tin 1. un hotel.
       • a tine tin 1. registrele a face operații necesare în registre. a tine tin 1. socotelile a înregistra toate cheltuielile și veniturile.

7) (sugerează ideea de posesiune) a tine tin 1. un cal.

8) (sugerează ideea de stăpânire temporară) a tine tin 1. o cetate.

9) (sugerează ideea de folosire a serviciilor cuiva) a tine tin 1. o guvernantă. 10) (sugerează ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o a tine tin 1. o sută de lei.

III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): a tine tin 1. o conversație a conversa. a tine tin 1. o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. a tine tin 1. un pariu a paria. a tine tin 1. partea cuiva a părtini. a tine tin 1. sărbătoare a sărbători. a tine tin 1. post a posti.

2. intranzitiv

1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatră ține mult.

2) A fi în dependență (de ceva). Ține de alt compartiment.

3) A fi atașat sufletește. Ține la frați și surori.

4) A avea o anumită durată; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul ține de două nopți.
       • A-i a tine tin 1. cuiva de urât a distra pe cineva (ca să-i treacă mai ușor timpul).

5) A ocupa un anumit spațiu; a se întinde. Cât ține câmpia. /<lat. tenere

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ȚINE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚINE:
ȚINE verb

1. a avea, a purta. (tine în mînă un buchet de flori.)

2. a purta. (O tine de talie.)

3. a imobiliza. (Îl tine pînă vine miliția.)

4. a se agăța, a se apuca, a se atîrna, a se prinde, (popular) a se anina, (regional) a se tăgîrța. (Se tine de crengi să nu cadă.)

5. a purta, a sprijini, a susține. (Vom merge cît ne-or tine picioarele.)

6. a aparține, a depinde. (Trustul tine de minister.)

7. a rezista. (S-a tine bine pînă la sfîrșitul cursei.)

8. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) păstra. (A tine ceva în bună stare.)

9. a (o) duce, a rezista. (O haină care tine la tăvăleală.)

10. a dura, a se păstra, a rezista. (O încălțăminte care tine mult.)

11. a ajunge. (Alimentele ne vor tine două luni.)

12. a păstra. (Unde tine peria de haine?)

13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a tine loc la rînd.)

14. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a subzista, (învechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va tine lumea și pămîntul; vechi obiceiuri care tine și azi.)

15. a dura. (Spectacolul tine două ore.) 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a tine pînă a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Șirul tine pînă departe.) 18. a se lua, a merge, a veni. (Se dă jos și se tine după car.) 19. a sta. (tine-te drept!) 20. a respecta, (învechit și popular) a cinsti, (popular) a păzi, (învechit) a feri, a observa, a veghea. (A tine o datină, un obicei.) 21. a îndeplini, a onora, a respecta, (popular) a păzi. (.Și-a tine învoiala.) 22. a aniversa, a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, (învechit și regional) a prăznici. (tine 25 de ani de căsătorie.) 23. a trăi, a viețui. (Se tine de azi pe mîine.) 24. a (se) hrăni, a (se) întreține, a (se) susține. (El își tine părinții.) 25. a pronunța. (A tine un discurs.) 26. a chinui, a durea. (Mă tine o măsea.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ține
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ține:
țíne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele țin, persoana a doua singular: tu ții, persoana întâi plural: noi țínem, persoana a doua plural: voi țíneți; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural țínă; gerunziu ținând; participiu ținút
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ține
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ține:
țíne (a tine) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele țin, persoana a doua singular: tu ții, persoana întâi plural: noi țínem, persoana a doua plural: voi țíneți; conjunctiv prezent 3 să țínă; gerunziu ținấnd; participiu ținút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tine
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tine:
tíne, acuzativ luĭ tu (din maĭ vechĭu tene, te, ca *me, mă, mene, mine. vezi mine).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ȚINE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚINE:
ȚÍNE verb vezi apăra, considera, crede, închipui, socoti, vedea.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ține
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ține:
ține verb vezi APĂRA. CONSIDERA. CREDE. ÎNCHIPUI. SOCOTI. VEDEA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ȚINE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚINE:
ȚINE interjecție ia!, na!, poftim! (tine! un covrig.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ȚINE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚINE:
ȚÍNE interjecție vezi poftim!
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

tine
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tine:
tíne vezi tu
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A TINE TIN'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tine
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Tine în mână un buchet de flori.
       • A nu-l tine picioarele pe cineva a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit.
A nu-l tine pământul pe cineva a nu trăi pe pământ.
Nu-l mai tine locul pe cineva se spune despre cineva, care nu-și găsește astâmpăr de bucurie sau de nerăbdare.
       • tine sub cheie a face să stea încuiat.
Tine sub strajă a ține arestat.
Tine la distanță pe cineva a nu permite cuiva să devină familiar.
Tine în gazdă a avea pe cineva în locuință ca chiriaș.
       • tine la pastramă a face să îndure foame.
Tine locului.
Tine un loc la parter.
       • tine toată casa a suporta cheltuielile necesare pentru întreținerea gospodăriei și a familiei.
II în îmbinări 1 sugerează ideea de comunicare a unei poziții a corpului sau a părților lui tine mâna ridicată.
       • tine nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat.
Tine capul sau fruntea sus a se purta cu demnitate.
3 sugerează ideea de înfrânare a unor porniri interne tine bucuria ascunsă.
       • A-și tine gura a nu spune nimic; a tăcea.
A-și tine răsuflarea a nu respira.
4 sugerează ideea de perpetuare a unei stări de lucruri tine cărțile în ordine.
       • tine minte a nu uita.
5 sugerează ideea de neabatere de la ceva tine calea spre oraș.
       • A o tine numai sau tot o fugă a alerga fără întrerupere.
Tine legea a respecta legea.
6 sugerează ideea de administrare tine un hotel.
       • tine registrele a face operații necesare în registre.
Tine socotelile a înregistra toate cheltuielile și veniturile.
7 sugerează ideea de posesiune tine un cal.
8 sugerează ideea de stăpânire temporară tine o cetate.
9 sugerează ideea de folosire a serviciilor cuiva tine o guvernantă.
10 sugerează ideea de consumare a unor valori materiale sau morale Rochia o tine o sută de lei.
în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic: tine o conversație a conversa.
Tine o cuvântare sau un discurs a cuvânta.
Tine un pariu a paria.
Tine partea cuiva a părtini.
Tine sărbătoare a sărbători.
Tine post a posti.
       • A-i tine cuiva de urât a distra pe cineva ca să-i treacă mai ușor timpul.
Tine în mînă un buchet de flori.
O tine de talie.
Îl tine pînă vine miliția.
Se tine de crengi să nu cadă.
Vom merge cît ne-or tine picioarele.
Trustul tine de minister.
S-a tine bine pînă la sfîrșitul cursei.
A tine ceva în bună stare.
O haină care tine la tăvăleală.
O încălțăminte care tine mult.
Alimentele ne vor tine două luni.
Unde tine peria de haine? 13.
I-a tine loc la rînd.
Cît va tine lumea și pămîntul; vechi obiceiuri care tine și azi.
Spectacolul tine două ore.
Petrecerea a tine pînă a doua zi.
Șirul tine pînă departe.
Se dă jos și se tine după car.
Tine-te drept! 20.
A tine o datină, un obicei.
Și-a tine învoiala.
Tine 25 de ani de căsătorie.
Se tine de azi pe mîine.
El își tine părinții.
A tine un discurs.
Mă tine o măsea.
Tine în mână un buchet de flori.
O tine de talie.
Vom merge cât ne-or tine picioarele.
O haină care tine la tăvăleală.
Alimentele ne vor tine două luni.
I-a tine loc la rând.
Petrecerea a tine până a doua zi.
Șirul tine până departe.
Tine-te drept! 20.
țíne a tine verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele țin, persoana a doua singular: tu ții, persoana întâi plural: noi țínem, persoana a doua plural: voi țíneți; conjunctiv prezent 3 să țínă; gerunziu ținấnd; participiu ținút.
ȚINE interjecție ia!, na!, poftim! tine! un covrig.

GRAMATICA cuvântului tine?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tine.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tine poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tine sa indeplinească rolul de: substantiv, verb

CUM DESPART ÎN SILABE a ţine țin 1.?
Vezi cuvântul a ţine țin 1. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a ţine țin 1.?
[ a ţi-ne țin 1. ]
Se pare că cuvântul a ţine țin 1. are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tine

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A avea ceva cu cineva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
serbare populară anuală, tradițională, care are loc pe muntele găina, în țara moților, și cu care prilej tinerii își aleg adesea miresele
cu plata eșalonată în tranșe egale
a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva
pe credit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app