eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a ticlui


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ticlui [ ti-clu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU ticlui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a ticlui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a ticlui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ticlui
Verbul: a ticlui (forma la infinitiv)
A ticlui conjugat la timpul prezent:
  • eu ticluiesc
  • tu ticluiești
  • el ea ticluiește
  • noi ticluim
  • voi ticluiți
  • ei ele ticluiesc
VEZI VERBUL a ticlui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TICLUI:
TICLUÍ, ticluiesc, verb IV. tranzitiv

1. A aranja, a așeza, a întocmi, a înjgheba. În curtea lor, sau pe un loc viran, cu răchită adusă din balta de la Fundeni, ticluiau mustăria. PAS, Z. I 170. Cînd au scos afară toată zestrea, flăcăii... ticluiesc lăvicerile ș-apoi pernele. SEVASTOS, N. 161. Să trecem înainte, uitînd miniaturile scălîmbate și ticluite de prin cărțile didactice ale secolului de mijloc. ODOBESCU, S. III 167.
♦ figurat A pune la cale (potrivind, inventînd, născocind). Fără Lazăr în curtea sa, Filică și-ar fi făcut de cap, și ar fi ticluit și mai bine și mai nestingherit uneltirile. MIHALE, O. 162. Deși ar fi putut să ticluiască un șirag de amănunte... îl rodea totuși ambiția acuma să se documenteze. REBREANU,

I. 59. Se înșela singură, ticluind după plac alte gînduri. CONTEMPORANUL, VIII 195.
       • Expresia: A o ticlui (bine) = a-și potrivi spusele pentru a le da aparența de adevăr. E greu să te deprinzi a minți pe alții; după ce te-ai deprins o dată, n-ai să-ți mai bați capul cum s-o ticluiești. SLAVICI, N. II 259.

2. A compune, a redacta (repede, ușor). Aplecat pe-o masă în cancelarie, ticlui pe-o carte poștală următoarele rînduri. MIRONESCU, S. A. 128. Un scriitor de talent poate oricînd să ne ticluiască un bun articol serios. VLAHUȚĂ, O. A. II 234. Deocamdată, însă, Huțu nu era decît scriitor la consistoriu, ticluia circulări, aduna date. SLAVICI, N. I 201.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TICLUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TICLUI:
TICLUI verb

1. a aranja, a potrivi, (popular și fam.) a drege, (popular) a (o) brodi. (A ticlui astfel lucrurile încît...)

2. a inventa, a născoci, a plăsmui, a scorni, (popular) a scoate, a stîrni, (regional) a scornoci, (învechit) a băsni, (figurat) a țese, a urzi, (figurat rar) a tăia, (figurat învechit) a ascuți. (A ticlui ceva pe socoteala cuiva.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TICLUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TICLUI:
TICLUÍ, ticluiesc, verb IV. tranzitiv

1. (popular și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi.
♦ figurat A pune la cale (potrivind, inventând, născocind).
       • Expresia: A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr.

2. A compune, a redacta (repede, ușor).

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TICLUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TICLUI:
TICLUÍ, ticluiesc, verb IV. tranzitiv

1. (popular și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi.
♦ figurat A pune la cale (potrivind, inventând, născocind).
       • Expresia: A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr.

2. A compune, a redacta (repede, ușor).

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A TICLUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A TICLUI:
A TICLUÍ a ticluiiésc tranzitiv

1) A întocmi în mod iscusit. a ticlui o plângere.

2) figurat A crea în imaginație; a născoci; a izvodi; a inventa; a broda; a fabrica. [silabe ti-clu-] /Orig. nec.
Forme diferite ale cuvantului a ticlui: iésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ticlui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ticlui:
ticluí verb (silabe -clu-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ticluiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ticluiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ticluiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ticlui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ticlui:
ticluí (a ticlui) (ti-clu-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ticluiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ticluiá; conjunctiv prezent 3 să ticluiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

țiclui
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru țiclui:
țiclúi, țiclúș, țicmán, țicmắn, țicúi, substantiv neutru; țícmă, substantiv feminin (regional) vârf ascuțit de deal, de stâncă.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

ticlui
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ticlui:
ticlui, ticluiesc vezi t. (popular)

1. a aranja; a înjgheba, a întocmi

2. a pune la cale (născocind ceva)

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A TICLUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TICLUI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ticlui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A ticlui astfel lucrurile încît.
A ticlui ceva pe socoteala cuiva.
A TICLUÍ ticluiiésc tranzitiv 1 A întocmi în mod iscusit.
Ticlui o plângere.
Ticluí a ticlui ti-clu- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ticluiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ticluiá; conjunctiv prezent 3 să ticluiáscă.

GRAMATICA cuvântului TICLUI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ticlui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TICLUI poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul TICLUI sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE ticlui?
Vezi cuvântul ticlui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ticlui?
[ ti-clu-i ]
Se pare că cuvântul ticlui are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL TICLUI
Inţelegi mai uşor cuvântul ticlui dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A o ticlui bine = a-și potrivi spusele pentru a le da aparența de adevăr
A o ticlui bine = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr
A o ticlui bine = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TICLUI

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A avea la chimir?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat
organizație sau instituție cu caracter oficial, alcătuită pe baza unui statut
a fi bogat
nicidecum, deloc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app