 | as |
|
| Tăinui [ tă-i-nu-i ] VEZI SINONIME PENTRU tăinui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a tainui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a tainui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a tăinui (forma la infinitiv) A tăinui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂINUI: TĂINUÍ, tăinuiesc și tắinui, verb IV. 1. tranzitiv A păstra o taină în legătură cu ceva sau cu cineva, a nu da pe față, a face să nu se știe, să nu se afle; a ascunde. Avendrea tăinuie furturile. STANCU, despre 294. Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105. Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415. • figurat Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71. ♦ (Subiectul este un lucru) A ascunde. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74. O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. vezi 57. • reflexiv Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8. În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50. Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102. (figurat) Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10. 2. intranzitiv A sta de vorbă, a sta la sfat, a discuta (în intimitate). Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13. Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, vezi 13. Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. – Variantă: tăiní (PAMFILE, Hristos 15) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TĂINUI: TĂINUÍ, tăinuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ reflexiv (Rar) A se ascunde. 2. intranzitiv (popular) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TĂINUI: TĂINUÍ, tăinuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ reflexiv (Rar) A se ascunde. 2. intranzitiv (popular) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A TĂINUI: A TĂINUÍ a tainuiiésc tranzitiv 1) (informații, știri) A face să rămână absolut necunoscut; a ține în taină. 2) (persoane, lucruri) A pune într-un loc ferit pentru a sustrage ulterior; a acoperi; a ascunde; a dosi. /taină + sufix a tainuiui Forme diferite ale cuvantului a tainui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂINUI: TĂINUI verb 1. a ascunde, a masca, (învechit și regional) a tăgădui, (învechit) a retăcea, (figurat) a acoperi. (Își tainui ignoranța.) 2. a ascunde, (figurat) a înăbuși. (Și-a tainui durerea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tăinui: tăinuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele tăinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea tăinuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural tăinuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tăinui: tăinuí (a tainui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele tăinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea tăinuiá; conjunctiv prezent 3 să tăinuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tăinui: tăinui verb vezi ASCUNDE. DOSI. FLECĂRI. ÎNDRUGA. MISTUI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TĂINUI: TĂINUÍ verb 1. vezi ascunde. 2. a ascunde, (figurat) a înnăbuși. (Și-a tainui durerea.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A tăinui: A tăinui ≠ a destăinui, a mărturisi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TAINUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A tăinui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a tăinui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A TĂINUÍ a tăinuiiésc tranzitiv 1 informații, știri A face să rămână absolut necunoscut; a ține în taină. /taină + sufix a tăinuiui. Își a tăinui ignoranța. Și-a a tăinui durerea. Tăinuí a a tăinui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele tăinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea tăinuiá; conjunctiv prezent 3 să tăinuiáscă. Și-a a tăinui durerea. |
GRAMATICA cuvântului A tăinui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a tăinui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A tăinui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE tăinui? Vezi cuvântul tăinui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tăinui?[ tă-i-nu-i ] Se pare că cuvântul tăinui are patru silabe |