 | as |
|
| Tăgădui [ tă-gă-du-i ] VEZI SINONIME PENTRU tăgădui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a tagadui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a tagadui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a tăgădui (forma la infinitiv) A tăgădui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂGĂDUI: TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, verb IV. tranzitiv A contesta o afirmație, a nu recunoaște ca adevărat; a nega. Nu tăgăduiesc că femeile au mare istețime. ALECSANDRI, T. 296. Tăgăduiește, zi că n-ai scris răvașul acesta. NEGRUZZI, S. I 22. Că iubesc și că trăiesc nici eu nu tăgăduiesc. TEODORESCU, P. P. 316. • absolut Țăranii tăgăduiau cu desperare. REBREANU, R. I 113. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere. GORJAN H. I 10. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tăgădui: tăgăduí (-uésc, -ít), verb – A nega, a dezminți. în limba maghiara tagadni (Cihac, II, 529; Gáldi, Dict., 97). – derivat tăgadă, substantiv feminin (negație; contestație), deverbal sau din în limba maghiara tagad; tagă, substantiv feminin (negație), secolul XVII, învechit; tăgăduială, substantiv feminin (negație); tăgăduicios, adjectiv (îndoielnic), învechit; tăgăduitor, adjectiv (care tăgăduiește). Forme diferite ale cuvantului tagadui: -uésc tagadui-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂGĂDUI: TĂGĂDUI verb 1. a nega, (livresc) a denega. (tagadui că ar fi fost la cinema.) 2. a dezice, a nega, a retracta. (A tagadui tot ceea ce spusese.) 3. a contesta, a dezminți, a nega, a renega, (învechit) a protesta. (A tagadui adevărul celor afirmate de cineva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru TĂGĂDUI: TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, verb IV. tranzitiv A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – limba maghiară tagadni. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TĂGĂDUI: TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, verb IV. tranzitiv A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. – Din limba maghiară tagadni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TĂGĂDUI: TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, verb IV. tranzitiv A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. – Din limba maghiară tagadni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A TĂGĂDUI: A TĂGĂDUÍ a tagaduiiésc tranzitiv (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a nega; a contesta; a dezminți. /<ung. tagad Forme diferite ale cuvantului a tagadui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tăgădui: tăgăduí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele tăgăduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea tăgăduiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural tăgăduiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tăgădui: tăgăduí (a tagadui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele tăgăduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea tăgăduiá; conjunctiv prezent 3 să tăgăduiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tăgădui: tăgădui verb vezi ASCUNDE. MASCA. REFUZA. RESPINGE. TĂINUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TĂGĂDUI: TĂGĂDUÍ verb 1. vezi nega. 2. vezi retracta. 3. vezi contesta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TAGADUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TĂGĂDUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tăgădui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TĂgĂdui că ar fi fost la cinema. A tĂgĂdui tot ceea ce spusese. A tĂgĂdui adevărul celor afirmate de cineva. A TĂGĂDUÍ tĂgĂduiiésc tranzitiv adevăruri, fapte, fenomene A declara ca fiind neadevărat; a nega; a contesta; a dezminți. Tăgăduí a tĂgĂdui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele tăgăduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea tăgăduiá; conjunctiv prezent 3 să tăgăduiáscă. |
GRAMATICA cuvântului TĂGĂDUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tăgădui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TĂGĂDUI poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tăgădui? Vezi cuvântul tăgădui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tăgădui?[ tă-gă-du-i ] Se pare că cuvântul tăgădui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TĂGĂDUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lucru judecat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
