 | as |
|
| Tăbărî́ [ tă-bă-rî́ ] VEZI SINONIME PENTRU tăbărî́ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a tabari tabar în mai multe dicționareDefinițiile pentru a tabari tabar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a tăbărî (forma la infinitiv) A tăbărî conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂBĂRÎ́: TĂBĂRÎ́, tábăr, verb IV. intranzitiv 1. A se repezi la cineva (pentru a-l imobiliza, a-l lovi); a da năvală, a se năpusti. Au tăbărît dorobanții pe el să-l lege. STANCU, despre 46. Cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa ș-apoi aține-te gură! CREANGĂ, O. A. 37. Un găligan de școlar, cît un bivol de mare, tăbărîse pe un băiat slab și pirpiriu. GHICA, S. 676. ♦ figurat A apostrofa (pe cineva), a se adresa (cuiva) în mod insistent; a sări cu gura (la cineva). Prietinii tăbărau cu întrebările pe capul orheianului. SADOVEANU, O. VII 57. Popii tăbărîră pe capul nevestii lui. O îngroziră cu iadul. VLAHUȚĂ, O. A. 114. ♦ tranzitiv (Rar) A doborî; a imobiliza. Șerpele se zvîrcolea... Și pe loc se-mpleticea Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. Parcă-l zărește pe moș Gavril cum dă cu fuga spre dînsul... tăbărînd cu grabă, ca să-i dea ajutor la bagaje. MIRONESCU, S. A. 132. 2. A-și așeza tabăra; a poposi, a cantona. De cinci zile-acu, toată oastea lui Sobiețki tabără în valea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 19. Sinan venise de tăbărî nu departe de strîmtoarea în care sta Mihai. BĂLCESCU, O. II 101. Oștile au tăbărît, mîndre cete-au poposit. TEODORESCU, P. P. 477. 3. (Învechit) A cădea de oboseală, a se prăbuși la pămînt. Ticălosul măgar, fiind împovărat preste măsură, au început supt sarcină a tăbărî. ȚICHINDEAL, forme 118. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂBĂRÎ: TĂBĂRÎ verb a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (învechit și popular) a cădea, (învechit și regional) a năduli, a se prăpăstui, (regional) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilvania) a se aiepta, (Transilvania și Banat) a se șupi, (învechit) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (Au tabari asupra dușmanului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru TĂBĂRÎ: TĂBĂRÎ, tábăr, verb IV. intranzitiv 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ figurat A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (învechit) A-și așeza tabăra; a poposi. 3. (învechit) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ȚICHINDEAL). – Din tabără. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TĂBĂRÎ́: TĂBĂRÎ́, tábăr, verb IV. intranzitiv 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ figurat A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (învechit) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TĂBĂRÎ: TĂBĂRÎ, tábăr, verb IV. intranzitiv 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ figurat A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (învechit) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A TĂBĂRÎ́ tabăr: A TĂBĂRÎ́ tábăr intranzitiv 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se năpusti; a se repezi; a năpădi; a năvăli. a tabarí tabar asupra mâncării. • a tabarí tabar cu gura a se adresa cuiva cu o avalanșă de mustrări și de reproșuri. 2) învechit A se așeza cu tabăra pentru popas; a-și face tabără. a tabarí tabar la marginea unui râu. /Din tabără Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tăbărî: tăbărî vezi 1. a așeza tabăra: oștirea tabără la munte; 2. a da năvală, a ataca: un școlar tăbărîse un băiat Hristos; 3. a veni cu grămada: furnicile tabără la stejar; 4. figurat a stărui: au tăbărît cu toții pe dânsul. [Tras din tabără: termen primitiv militar cu sensul generalizat]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tăbărî: tăbărî (a tabari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu tábăr, persoana a doua singular: tu táberi, 3 tábără, imperfect persoana a treia singular: el / ea tăbărá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea tăbărî, persoana a treia plural: ei / ele tăbărấră; conjunctiv prezent 3 să tábere; gerunziu tăbărấnd; participiu tăbărất Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tăbărî́: tăbărî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu tábăr, persoana a doua singular: tu táberi, persoana a treia singular: el / ea tábără, imperfect persoana a treia singular: el / ea tăbărá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural tábere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tăbărî: tăbărî verb vezi CANTONA. OBOSI. OSTENI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TĂBĂRÎ: TĂBĂRÎ verb vezi năpusti. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A TABARI TABAR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TĂBĂRÎ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tăbărî dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Au tĂbĂrÎ asupra dușmanului. TĂbĂrÎ asupra mâncării. • tĂbĂrÎ cu gura a se adresa cuiva cu o avalanșă de mustrări și de reproșuri. TĂbĂrÎ la marginea unui râu. Tăbărî a tĂbĂrÎ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu tábăr, persoana a doua singular: tu táberi, 3 tábără, imperfect persoana a treia singular: el / ea tăbărá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea tăbărî, persoana a treia plural: ei / ele tăbărấră; conjunctiv prezent 3 să tábere; gerunziu tăbărấnd; participiu tăbărất. |
GRAMATICA cuvântului TĂBĂRÎ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tăbărî. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TĂBĂRÎ poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE tăbărî́? Vezi cuvântul tăbărî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tăbărî́?[ tă-bă-rî́ ] Se pare că cuvântul tăbărî́ are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TĂBĂRÎ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se face țâră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
