 | as |
|
| Suplini [ su-pli-ni ] VEZI SINONIME PENTRU suplini PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a suplini în mai multe dicționareDefinițiile pentru a suplini din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a suplini (forma la infinitiv) A suplini conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPLINI: SUPLINÍ, suplinesc, verb IV. tranzitiv 1. A înlocui pe cineva (pentru un timp oarecare) în funcții sau în obligații. Suplinea cu demnitate pe mama ei care era bolnavă. BART, E. 311. • (Complementul indică funcția în discuție) Am suplinit o catedră și ne-am cunoscut într-o cancelarie. C. PETRESCU, Î. II 61. 2. A adăuga ceea ce lipsește ( vezi completa); a împlini înlocuind ceva. Pentru a putea suplini lipsa de personal, noi reguli de muncă au fost introduse. BOGZA, A. Î. 55. Pentru ce, o, tu, dascăle de vînătorie sistematică și rațională, n-ai suplinit lipsele legei... dînd oarecare povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui? ODOBESCU, S. III 38. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPLINI: SUPLINÍ, suplinesc, verb IV. tranzitiv 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul. ♦ A ține loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă. – Din italiana supplire (după plin). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPLINI: SUPLINÍ, suplinesc, verb IV. tranzitiv 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul. ♦ A ține loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă. – Din italiana supplire (după plin). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru suplini: supliní (-nésc, -ít), verb – A substitui, a înlocui. It. supplire adaptat la conjug. lui a împlini. – derivat suplinitor, adjectiv (care suplinește). – conform supleant, substantiv masculin, din limba franceza suppléant; derivat supleanță, substantiv feminin, din limba franceza suppléance. Forme diferite ale cuvantului suplini: -nésc suplini-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SUPLINI: A SUPLINÍ a supliniésc tranzitiv 1) (persoane sau obiecte) A schimba (într-o calitate), ținând locul temporar; a substitui; a înlocui. 2) A întregi, adăugând ceea ce lipsește; a completa; a complini. /<it. supplire Forme diferite ale cuvantului a suplini: a supliniésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLINI: SUPLINÍ verb IV. trecut 1. A ține locul cuiva (care lipsește). 2. A împlini o lipsă, a pune la loc; a completa. [P.i. -nesc. / < italiana supplire, limba franceza suppléer, conform latina supplere – a umple din nou]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLINI: SUPLINÍ verb trecut 1. a înlocui temporar pe cineva în funcție, a ține locul. 2. a adăuga ceea ce lipsește, a împlini, a completa. (după italiana supplire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suplini: supliní verb (silabe -pli-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele suplinésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea suplineá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural suplineáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suplini: supliní (a suplini) (su-pli-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele suplinésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea suplineá; conjunctiv prezent 3 să suplineáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPLINI: SUPLINI verb a înlocui. (Pe timpul cît m-a suplini la catedră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SUPLINI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SUPLINI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suplini dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SUPLINÍ supliniésc tranzitiv 1 persoane sau obiecte A schimba într-o calitate, ținând locul temporar; a substitui; a înlocui. Supliní a suplini su-pli- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele suplinésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea suplineá; conjunctiv prezent 3 să suplineáscă. Pe timpul cât m-a suplini la catedră. Pe timpul cît m-a suplini la catedră. |
GRAMATICA cuvântului SUPLINI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suplini. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUPLINI poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suplini? Vezi cuvântul suplini desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suplini?[ su-pli-ni ] Se pare că cuvântul suplini are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SUPLINI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe cale administrativă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
