 | as |
|
| Supăra [ su-pă-ra ] VEZI SINONIME PENTRU supăra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a supara în mai multe dicționareDefinițiile pentru a supara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a supăra (forma la infinitiv) A supăra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPĂRA: SUPĂRÁ, súpăr, verb I. 1. tranzitiv A necăji, a mîhni, ă amărî, a întrista. Aș, zice el, ce iese din gură supără pe domnul, nu ce intră. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Aud că te gătești să vii... și nu știi cît m-a supărat vestea aceasta. NEGRUZZI, S. I 62. ♦ reflexiv A-și pierde liniștea sufletească, a se mîhni, a se necăji, a se amărî, a se întrista. Să nu te superi că acuma te poftesc să pleci. CARAGIALE, O. III 62. Nu te supăra, moș Nichifor... că poate așa a fost să fie. CREANGĂ, P. 118. Bade, nu te supăra, Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuța-mea; Ea frumoasă m-a făcut Și eu ție ți-am plăcut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 18. • (Exprimînd teama de a nu ofensa pe cineva) Moșule, zise atunci spînul, să nu te superi, dar nu știu ce fel de oameni fricoși aveți pe aici. CREANGĂ, P. 218. 2. tranzitiv A stingheri, a stînjeni, a jena, a incomoda, a deranja. Eu stau cuminte într-un colț, tac și nu vă supăr cu nimic... SADOVEANU, O. VII 149. Dase ordin ca, de obicei după sosire, să nu-l supere nimeni. BART, S. M. 101. Baba se culcă pe pat, cu fața la părete, ca să n-o supere lumina. CREANGĂ, P. 6. • (Metaforic) Nici un călător nu se vedea supărînd praful de pe drumul care se lungea alături cu iazul. CAZABAN, vezi 166. • reflexiv (În formule de politețe) De nu te vei supăra, iubite tată, spune-mi cum este înființarea acestor fulgere. DRĂGHICI, R. 72. ♦ A chinui, a provoca o durere fizică, a jena. Eu sufer mult aci, din pricina climei, care mă supără la pept. GHICA, A. 429. 3. reflexiv (Adesea urmat de un complement indirect introdus prin prepoziție «pe») A fi întărîtat (de cineva sau de ceva), a-și ieși din fire; a se mînia, a se irita, a se înfuria. Mă supăr, și știi că nu e de glumit cu mine! DUMITRIU, N. 130. Tanța s-a supărat, aventura s-a încheiat. REBREANU, R. I 242. Era greu să se supere cineva pe Margareta. Cu toate acestea Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ, O. A. 113. Lui Pepelea nu-i prea plăcea să-l povățuiască alții, ori să-l mustre pentru neghiobiile lui, și de aceea s-au cam supărat pe frații săi. SBIERA, P. 3. • Expresia: S-a supărat ca văcarul pe sat, se zice despre cineva care se supără fără motiv și în dauna lui proprie. A se supăra foc (și pară) vezi foc (I 1). • tranzitiv Răspunsul lui Mogoș supără însă atît de rău pe primar... încît izbucni. REBREANU, R. I 238. (figurat) Fiți cuminți și nu cercați să supărați hamgerul. SADOVEANU, O. VIII 259. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPĂRA: SUPĂRA verb 1. (popular și fam.) a se burzului, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Transilvania) a se spulbera, (familial) a se îmbufna, a se zborși, (familial figurat) a se zbîrli, (argotic) a se șucări. (S-a supara tare pe el.) 2. a se certa, a se învrăjbi, (popular) a se bălăbăni, a se gîlcevi, a se sfădi, (învechit și regional) a se pricinui, (regional) a se cîrti, a (se) pricini, (Moldova) a se cîrcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (învechit) a se pîrî, a se prici, a se prigoni, (familial figurat) a se strica. (S-a supara cu toți prietenii.) 3. a (se) înciuda, a (se) necăji, (popular) a (se) ciudi. (S-a supara pe el însuși că n-a putut...) 4. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a(se) necăji, (învechit și popular) a (se) obidi, (învechit și regional) a (se) scîrbi, (învechit) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (figurat) a (se) cătrăni. (L-ai supara pe tata.) 5. a necăji, a nemulțumi. (Îl supara că nu-l poate ajuta.) 6. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, (livresc) a tracasa, (popular) a ciudi, a zădărî, (regional) a zăhătui, (Moldova) a chihăi, (Banat) a zăgălui, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a scîrbi, (popular figurat) a ardeia, (regional figurat) a scociorî. (Îl supara fără încetare cu insistențele.) 7. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a tulbura, (livresc) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti. (Te rog să nu-l supara de la lucru.) 8. a se ofensa, (livresc și fam.) a se ofusca, (familial figurat) a se șifona. (Ce te-ai supara așa?!) 9. a jena. (Îl supara ficatul.) 10. a chinui. (Îl supara o tuse rebelă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUPĂRA: SUPĂRÁ verb vezi asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada, împila, împovăra, încălca, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, sătura, tiraniza, urgisi, urî. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru supăra: supăra verb vezi ASUPRI. BATE. BIRUI. CONJURA. COTROPI. EXLOATA. IMPLORA. INVADA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNCĂLCA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PLICTISI. PRIGONI. SĂTURA. TIRANIZA. URGISI. URÎ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supăra: supărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu súpăr, persoana a treia singular: el / ea și plural súpără Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru supăra: supărá (a supara) verb, indicativ prezent 3 súpără Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A supăra: A (se) supăra ≠ a (se) împăca Forme diferite ale cuvantului a supara: a suparase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SUPARA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A supăra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a supăra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a a supăra tare pe el. S-a a supăra cu toți prietenii. S-a a supăra pe el însuși că n-a putut. L-ai a supăra pe tata. Îl a supăra că nu-l poate ajuta. Îl a supăra fără încetare cu insistențele. Te rog să nu-l a supăra de la lucru. Ce te-ai a supăra așa?! 9. Îl a supăra ficatul. Îl a supăra o tuse rebelă. S-a a supăra tare pe el. Ce te-ai a supăra așa?! 9. Supărá a a supăra verb, indicativ prezent 3 súpără. |
GRAMATICA cuvântului A supăra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a supăra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A supăra poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE supăra? Vezi cuvântul supăra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supăra?[ su-pă-ra ] Se pare că cuvântul supăra are trei silabe |
La plural verbul supăra se conjugă: ei ele súpără