 | as |
|
| Supăra [ su-pă-ra ] VEZI SINONIME PENTRU supăra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a supara supar în mai multe dicționareDefinițiile pentru a supara supar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a supăra (forma la infinitiv) A supăra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPĂRA: SUPĂRÁ, súpăr, verb I. 1. tranzitiv A necăji, a mîhni, ă amărî, a întrista. Aș, zice el, ce iese din gură supără pe domnul, nu ce intră. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Aud că te gătești să vii... și nu știi cît m-a supărat vestea aceasta. NEGRUZZI, S. I 62. ♦ reflexiv A-și pierde liniștea sufletească, a se mîhni, a se necăji, a se amărî, a se întrista. Să nu te superi că acuma te poftesc să pleci. CARAGIALE, O. III 62. Nu te supăra, moș Nichifor... că poate așa a fost să fie. CREANGĂ, P. 118. Bade, nu te supăra, Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuța-mea; Ea frumoasă m-a făcut Și eu ție ți-am plăcut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 18. • (Exprimînd teama de a nu ofensa pe cineva) Moșule, zise atunci spînul, să nu te superi, dar nu știu ce fel de oameni fricoși aveți pe aici. CREANGĂ, P. 218. 2. tranzitiv A stingheri, a stînjeni, a jena, a incomoda, a deranja. Eu stau cuminte într-un colț, tac și nu vă supăr cu nimic... SADOVEANU, O. VII 149. Dase ordin ca, de obicei după sosire, să nu-l supere nimeni. BART, S. M. 101. Baba se culcă pe pat, cu fața la părete, ca să n-o supere lumina. CREANGĂ, P. 6. • (Metaforic) Nici un călător nu se vedea supărînd praful de pe drumul care se lungea alături cu iazul. CAZABAN, vezi 166. • reflexiv (În formule de politețe) De nu te vei supăra, iubite tată, spune-mi cum este înființarea acestor fulgere. DRĂGHICI, R. 72. ♦ A chinui, a provoca o durere fizică, a jena. Eu sufer mult aci, din pricina climei, care mă supără la pept. GHICA, A. 429. 3. reflexiv (Adesea urmat de un complement indirect introdus prin prepoziție «pe») A fi întărîtat (de cineva sau de ceva), a-și ieși din fire; a se mînia, a se irita, a se înfuria. Mă supăr, și știi că nu e de glumit cu mine! DUMITRIU, N. 130. Tanța s-a supărat, aventura s-a încheiat. REBREANU, R. I 242. Era greu să se supere cineva pe Margareta. Cu toate acestea Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ, O. A. 113. Lui Pepelea nu-i prea plăcea să-l povățuiască alții, ori să-l mustre pentru neghiobiile lui, și de aceea s-au cam supărat pe frații săi. SBIERA, P. 3. • Expresia: S-a supărat ca văcarul pe sat, se zice despre cineva care se supără fără motiv și în dauna lui proprie. A se supăra foc (și pară) vezi foc (I 1). • tranzitiv Răspunsul lui Mogoș supără însă atît de rău pe primar... încît izbucni. REBREANU, R. I 238. (figurat) Fiți cuminți și nu cercați să supărați hamgerul. SADOVEANU, O. VIII 259. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPĂRA: SUPĂRA verb 1. (popular și fam.) a se burzului, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Transilvania) a se spulbera, (familial) a se îmbufna, a se zborși, (familial figurat) a se zbîrli, (argotic) a se șucări. (S-a supara tare pe el.) 2. a se certa, a se învrăjbi, (popular) a se bălăbăni, a se gîlcevi, a se sfădi, (învechit și regional) a se pricinui, (regional) a se cîrti, a (se) pricini, (Moldova) a se cîrcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (învechit) a se pîrî, a se prici, a se prigoni, (familial figurat) a se strica. (S-a supara cu toți prietenii.) 3. a (se) înciuda, a (se) necăji, (popular) a (se) ciudi. (S-a supara pe el însuși că n-a putut...) 4. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a(se) necăji, (învechit și popular) a (se) obidi, (învechit și regional) a (se) scîrbi, (învechit) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (figurat) a (se) cătrăni. (L-ai supara pe tata.) 5. a necăji, a nemulțumi. (Îl supara că nu-l poate ajuta.) 6. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, (livresc) a tracasa, (popular) a ciudi, a zădărî, (regional) a zăhătui, (Moldova) a chihăi, (Banat) a zăgălui, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a scîrbi, (popular figurat) a ardeia, (regional figurat) a scociorî. (Îl supara fără încetare cu insistențele.) 7. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a tulbura, (livresc) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti. (Te rog să nu-l supara de la lucru.) 8. a se ofensa, (livresc și fam.) a se ofusca, (familial figurat) a se șifona. (Ce te-ai supara așa?!) 9. a jena. (Îl supara ficatul.) 10. a chinui. (Îl supara o tuse rebelă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SUPĂRA supăr: A SUPĂRÁ súpăr tranzitiv 1) A face să se supere; a mânia. 2) A nu lăsa să lucreze normal sau să se odihnească în liniște. 3) (despre încălțăminte și despre îmbrăcăminte) A incomoda la mișcare. Mă supără un pantof. /<lat. superare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUPĂRA: SUPĂRÁ verb vezi asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada, împila, împovăra, încălca, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, sătura, tiraniza, urgisi, urî. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru supăra: supăra verb vezi ASUPRI. BATE. BIRUI. CONJURA. COTROPI. EXLOATA. IMPLORA. INVADA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNCĂLCA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PLICTISI. PRIGONI. SĂTURA. TIRANIZA. URGISI. URÎ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supăra: supărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu súpăr, persoana a treia singular: el / ea și plural súpără Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru supăra: supărá (a supara) verb, indicativ prezent 3 súpără Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SUPARA SUPAR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL supăra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului supăra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a supăra tare pe el. S-a supăra cu toți prietenii. S-a supăra pe el însuși că n-a putut. L-ai supăra pe tata. Îl supăra că nu-l poate ajuta. Îl supăra fără încetare cu insistențele. Te rog să nu-l supăra de la lucru. Ce te-ai supăra așa?! 9. Îl supăra ficatul. Îl supăra o tuse rebelă. S-a supăra tare pe el. Ce te-ai supăra așa?! 9. Supărá a supăra verb, indicativ prezent 3 súpără. |
GRAMATICA cuvântului supăra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului supăra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul supăra poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE supăra? Vezi cuvântul supăra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supăra?[ su-pă-ra ] Se pare că cuvântul supăra are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL supăra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune capac cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul supăra se conjugă: ei ele súpără
