 | as |
|
| Sumete [ su-me-te ] VEZI SINONIME PENTRU sumete PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a sumete sumet în mai multe dicționareDefinițiile pentru a sumete sumet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sumete (forma la infinitiv) A sumete conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUMETE: SUMÉTE, sumét, verb III. tranzitiv 1. (Cu privire la părți ale îmbrăcămintei, mai ales cu privire la mîneci) A sufleca. Dima și-a sumes mînecile cămeșii. Nastasia și-a sumes poalele fustei și au intrat amîndoi în apă pînă la brîu. GALAN, Z. R. 45. Avea... o pereche de nădragi mai lungi decît măsura lui, astfel că-i sumetea de două și trei ori. PAS, Z. I 198. Mititelul, grămădit în poală, hurducat și flâmînd, țipa cît putea și izbea cu mînile și cu picioarele în cămașa pe care Agripina și-o sumesese și o înnodase în brîu. GALACTION, O. I 162. • figurat Ștefan-vodă, de-l vedea, De fereastră se lipea, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta. TEODORESCU, P. P. 522. • reflexiv pasiv Capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei ca să nu se distrame. I. IONESCU, M. 705. • reflexiv (Despre persoane care își suflecă mînecile) Nea Stan din Piersica... Nici o clipă nu ședea: Frumușel se sumetea, Mîna pe arcan punea. TEODORESCU, P. P. 690. 2. (Complementul indică un obiect sau o parte a lui care atîrnă sau care s-a lăsat prea jos) A ridica, a trage în sus; a prinde, a fixa mai sus. Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol... pipăia încetișor marginile învelitoarei... Iar mama Ilinca îi sumetea cu grijă colțul învelitoarei pe sub umăr. VLAHUȚĂ, O. A. I 134. 3. (Complementul indică o cantitate, mai ales de nutreț) A ridica, a încărca, a căra, a duce (într-o furcă). Se duse într-o leasă unde știa mărăcini, tăie o grămadă cît ai sumete-o zdravăn într-un țepoi și o duse sub măr. VISSARION, B. 14. – Forme gramaticale: perfectul simplu sumesei, participiu sumes. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUMETE: SUMÉTE, sumét, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. tranzitiv A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – latina summittere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUMETE: SUMÉTE, sumét, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. tranzitiv A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – latina summittere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sumete: suméte (-t, -més), verb – 1. A-și ridica mînecile sau poalele. – 2. A suci, a răsuci. latina submittĕre (Cipariu, gramatică, 368; Pușcariu 1692; REW 8382), conform italiana sommettere, prov. sometre, spaniolă, portugheză someter. Forme diferite ale cuvantului sumete: sumete-t -més Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sumete: suméte (a sumete) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sumét, persoana întâi plural: noi sumétem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu sumeséi, persoana întâi plural: noi suméserăm; conjunctiv prezent 3 să sumeátă; participiu sumés Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sumete: suméte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sumét, persoana întâi plural: noi sumétem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu sumeséi, persoana întâi plural: noi suméserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural sumeátă; participiu sumés Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUMETE: SUMETE verb a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sufleca, a trage, (regional) a sumeca, a supune, (prin Muntenia și Dobr.) a sumeteca. (Își sumete mînecile, poalele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SUMETE sumet: A SUMÉTE sumét tranzitiv (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sufleca. a sumete sumet mânecile. /<lat. summittere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sumete: sumete vezi a îndoi ceva prea lung: a sumete mânicele, poalele. [latina SUMMITTERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SUMETE SUMET' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SUMETE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sumete dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Suméte a sumete popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sumét, persoana întâi plural: noi sumétem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu sumeséi, persoana întâi plural: noi suméserăm; conjunctiv prezent 3 să sumeátă; participiu sumés. Își sumete mînecile, poalele. Sumete mânecile. |
GRAMATICA cuvântului SUMETE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sumete. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUMETE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE sumete? Vezi cuvântul sumete desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sumete?[ su-me-te ] Se pare că cuvântul sumete are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SUMETE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tăblițe cerate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
