 | as |
|
| Sui [ su-i ] VEZI SINONIME PENTRU sui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a sui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a sui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a șui (forma la infinitiv) A șui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUI: SUÍ, sui, verb IV. 1. reflexiv și intranzitiv A se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge în sus, la deal; a (se) urca. • tranzitiv Suim coasta muntelui. ♦ figurat A înainta, a avansa, a ajunge până la... 2. reflexiv, tranzitiv și intranzitiv A (se) așeza pe ceva ridicat; a (se) urca, a (se) cățăra. • Expresia: A (se) sui călare (pe cal sau în șa) = a încăleca. A (se) sui sau a (se) urca pe tron (sau pe scaun) = (despre împărați, regi, domnitori) a ajunge sau a face pe cineva să ajungă la domnie, a prelua sau a da cuiva domnia. (reflexiv) A (i) se sui (cuiva) în cap = a abuza de bunătatea cuiva, a pune stăpânire pe cineva. 3. reflexiv A se înălța, a se ridica (în văzduh). • Expresia: A i se sui (cuiva) sângele în obraz = a se înroși la față (de mânie, de rușine), a se congestiona. A i se sui la cap = a fi plin de sine, a se îngâmfa. A i se sui (cuiva) vinul la (sau în cap) = a se ameți de băutură, a se îmbăta. A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta. 4. reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A crește, a se urca, a se mări, a se ridica. • Expresia: A se sui (până) la... = a ajunge (până) la... ♦ tranzitiv A face să crească, să sporească. 5. intranzitiv figurat (Despre glas; prin extensie despre cântăreți) A intona note din ce în ce mai înalte; a ridica. – latina subire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUI: SUÍ, sui, verb IV. 1. reflexiv și intranzitiv A se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge în sus, la deal; a (se) urca. • tranzitiv Suim coasta muntelui. ♦ figurat A înainta, a avansa, a ajunge până la... 2. reflexiv, tranzitiv și intranzitiv A (se) așeza pe ceva ridicat; a (se) urca, a (se) cățăra. • Expresia: A (se) sui călare (pe cal sau în șa) = a încăleca. A (se) sui sau a (se) urca pe tron (sau pe scaun) = (despre împărați, regi, domnitori) a ajunge sau a face pe cineva să ajungă la domnie, a prelua sau a da cuiva domnia. (reflexiv) A (i) se sui (cuiva) în cap = a abuza de bunătatea cuiva, a pune stăpânire pe cineva. 3. reflexiv A se înălța, a se ridica (în văzduh). • Expresia: A i se sui (cuiva) sângele în obraz = a se înroși la față (de mânie, de rușine), a se congestiona. A i se sui la cap = a fi plin de sine, a se îngâmfa. A i se sui (cuiva) vinul la (sau în cap) = a se ameți de băutură, a se îmbăta. A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta. 4. reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A crește, a se urca, a se mări, a se ridica. • Expresia: A se sui (până) la... = a ajunge (până) la... ♦ tranzitiv A face să crească, să sporească. 5. intranzitiv figurat (Despre glas; prin extensie despre cântăreți) A intona note din ce în ce mai înalte; a ridica. – latina subire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI2, ȘÚIE, șui, șuie, adjectiv (Despre ființe) Subțire, zvelt; (despre plante și părți ale lor) mlădios. Era un vlăjgan cam înalt, șui, cu capul mic, nas ascuțit. CAMIL PETRESCU, O. II 14. Măruntă și șuie, cu încheieturi gingaș strunguite la mîini și picioare. M. I. CARAGIALE, C. 126. [Cerbul] se ivește un minut prin cîmpie... cu trupul șui și elegant. ODOBESCU, S. III 136. În insula cea pustie și prigorită de soarele african, abia se zăreau cîțiva copaci din aceia cu ramurile-nalte și șuie, care se cheamă palmi. id. ib. 251. ♦ (Despre obiecte) îngust. Pe scîndura șui s-a poticnit... Dar cît ai clipi a fost iar în picioare. POPA, vezi 317. ♦ (Neobișnuit, despre priviri) Pătrunzător, ascuțit. P-un copac înalt să suie, Pe-ntinsori de codri negri aruncînd privirea șuie, În adîncă depărtare el văzu zare de foc. EMINESCU, L. P. 126. Forme diferite ale cuvantului sui: ȘÚie Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUI: SUI verb 1. a escalada, a urca. (A sui piscurile Alpilor.) 2. a se cățăra, a se cocoța, a se ridica, a se urca, (popular) a se aburca, a se țuțuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a sui în copac.) 3. a (se) ridica, a (se) sălta, a (se) urca. (sui sacul în căruță; îl sui pe genunchi.) 4. a (se) pune, a (se) urca. (Îl sui în car, pe cal etc.) 5. a (se) înălța, a (se) ridica, a (se) urca. (Se sui în înaltul cerului.) 6. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) urca. (Au sui prețul; prețurile s-au sui.) 7. a crește, a se mări, a se ridica, a se urca. (I s-a sui temperatura.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sui: suí (-i, -ít), verb – 1. A urca, a escalada. – 2. A ridica a înălța. – 3. (reflexiv) A se ridica, a se urca, a se instala într-un loc mai ridicat. – Megl. sui(ri.) latina sŭbĭre (Cipariu, gramatică, 368; Cihac, I, 270; Pușcariu 1687; Candrea-Dens., 811; REW 8364), conform spaniolă subir. – derivat suiș, substantiv neutru (urcare, coastă); suit, substantiv neutru (urcuș, acțiunea de a sui); suitor, adjectiv (ascendent). Forme diferite ale cuvantului sui: sui-i sui-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI3, ȘÚIE, șui, șuie, adjectiv Care nu-i întreg la minte; zănatic. Am trîntit... în spinarea unui arlechin șui o largă purpură imperială. CARAGIALE, O. III 261. Prost ca gardul de răchită, Șui ca clanța de la ușă. EMINESCU, L. P. 125. Îi șui... n-are toate grăunțele în cap. ȘEZ. IX 149. • (Substantivat) M-ai lăsat de rîsul unui șui ca Ivan. CREANGĂ, P. 318. Forme diferite ale cuvantului sui: ȘÚie Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI adjectiv (strîmb). 1. Șuiul (verb reflexiv:; Buc).; 2. + -ic(ă): Șuic/a, boier 1521 – 29 (P Gov f° 14 vo); -ă paharnic, (BCI IX 30; 16 B I 33); – olt., 1622 (RI VI 244); – vornic (Cat); – pîrcălab (Mus 30); – sătean (17 B I 219, II 413) etc. 3. Șuici s (Argeș). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șui: șui substantiv verbal ARTRITĂ. ASTMĂ. CANCER. EMFIZEM PULMONAR. GUTĂ. HEMOROIZI. LUES. NEOPLASM. PODAGRĂ. RETEVEI. SCROFULE. SCROFULOZĂ. SCURTĂTURĂ. SIFILIS. TUMOARE MALIGNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru șui6: șui6, șúie, adjectiv, substantiv neutru și forme (regional) 1. (adj.) zvelt, subțire; îngust, mic; înalt, mlădios. 2. (substantiv neutru) semn făcut la urechea oilor. 3. (substantiv feminin) nume de pește. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru șui: șuí (șuiésc, șuít), verb – A fluiera, a bîzîi. Creație expresivă, probabil în loc *șiui, conform chiui, țiui. – derivat șuet, substantiv neutru (susur, murmur). Forme diferite ale cuvantului sui: șuiésc suișuí Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șui: șui adjectiv verbal ASTMATIC. DIFORM. HIDOS. HÎD. MONSTRUOS. POCIT. RESPINGĂTOR. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. SUBȚIRATIC. SUBȚIRE. SUPLU. URÎT. ZVELT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI adjectiv verbal astmatic, diform, hidos, hâd monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, subțiratic, subțire, suplu, urât, zvelt. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI adjectiv, substantiv verbal bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șui: șui adjectiv, substantiv verbal BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUI: SUÍ verb 1. vezi escalada. 2. vezi cățăra. 3. vezi ridica. 4. vezi urca. 5. vezi înălța. 6. vezi majora. 7. vezi crește. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI1 substantiv neutru Nume dat de popor la diferite boli grele (cancer, sifilis etc.). (în imprecații) Mînca-te-ar șuiul! Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI2, ȘÚIE, șui, șuie, adjectiv (familial) 1. Strâmb; diform. 2. Zănatic, țicnit; nătâng. – Din limba slavă (veche) šuj. Forme diferite ale cuvantului sui: ȘÚie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI2, ȘÚIE, șui, șuie, adjectiv (familial) 1. Strâmb; diform. 2. Zănatic, țicnit; nătâng. – Din limba slavă (veche) šuj. Forme diferite ale cuvantului sui: ȘÚie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru șui: șui1, șui, substantiv masculin (regional) insectă mică și dăunătoare care trăiește în lemn și-l roade; car. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sui: suí (a sui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu sui, 3 súie, imperfect persoana a treia singular: el / ea suiá; conjunctiv prezent 3 să súie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sui: suí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu sui, persoana a treia singular: el / ea și plural súie, imperfect persoana a treia singular: el / ea suiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI1, ȘÚIE, șui, șuie, adjectiv (regional și fam.) Subțire; zvelt; mlădios. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului sui: ȘÚie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘUI: ȘUI1, ȘÚIE, șui, șuie, adjectiv (regional) Subțire; zvelt; mlădios. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului sui: ȘÚie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șui: șui (zvelt; strâmb; nătâng) adjectiv masculin, plural șui; forme singular și plural șúie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru șui: șui, -e, șui, -e adjectiv 1. strâmb, diform 2. zănatic, țicnit; nătâng Forme diferite ale cuvantului sui: sui-e Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru șui: șui3, șúie, substantiv neutru (regional) lingură mare cu care se scoate jintuiala. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șui: șui (regional, fam.) adjectiv masculin, plural șui; forme singular și plural șúie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A sui: A (se) sui ≠ a coborî Forme diferite ale cuvantului a sui: a suise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A sui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a sui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a sui piscurile Alpilor. S-a a sui în copac. A sui sacul în căruță; îl a sui pe genunchi. Îl a sui în car, pe cal etc. Se a sui în înaltul cerului. Au a sui prețul; prețurile s-au a sui. I s-a a sui temperatura. Suí a a sui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu sui, 3 súie, imperfect persoana a treia singular: el / ea suiá; conjunctiv prezent 3 să súie. |
GRAMATICA cuvântului A sui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a sui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A sui poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sui? Vezi cuvântul sui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sui?[ su-i ] Se pare că cuvântul sui are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A sui Inţelegi mai uşor cuvântul a sui dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A se sui călare pe cal sau în șa = a încăleca A se sui sau a se urca pe tron sau pe scaun = despre împărați, regi, domnitori a ajunge sau a face pe cineva să ajungă la domnie, a prelua sau a da cuiva domnia Reflexiv A i se sui cuiva în cap = a abuza de bunătatea cuiva, a pune stăpânire pe cineva A i se sui cuiva sângele în obraz = a se înroși la față de mânie, de rușine, a se congestiona A i se sui la cap = a fi plin de sine, a se îngâmfa A i se sui cuiva vinul la sau în cap = a se ameți de băutură, a se îmbăta A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta = a ajunge până la A se sui călare pe cal sau în șa = a încăleca A se sui sau a se urca pe tron sau pe scaun = despre împărați, regi, domnitori a ajunge sau a face pe cineva să ajungă la domnie, a prelua sau a da cuiva domnia Reflexiv A i se sui cuiva în cap = a abuza de bunătatea cuiva, a pune stăpânire pe cineva A i se sui cuiva sângele în obraz = a se înroși la față de mânie, de rușine, a se congestiona A i se sui la cap = a fi plin de sine, a se îngâmfa A i se sui cuiva vinul la sau în cap = a se ameți de băutură, a se îmbăta A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta = a ajunge până la |
La plural verbul sui se conjugă: ei ele súie