 | as |
|
| Sugruma [ su-gru-ma ] VEZI SINONIME PENTRU sugruma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a sugruma sugrum în mai multe dicționareDefinițiile pentru a sugruma sugrum din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sugruma (forma la infinitiv) A sugruma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUGRUMA: SUGRUMÁ, sugrúm, verb I. 1. tranzitiv A strînge (pe cineva) de gît (pentru a-l omorî prin sufocare); a gîtui. vezi strangula. Stăi! stăi! tu mi-ai răpit viața și liniștea... voi să te sugrum... BOLINTINEANU, O. 344. Care părinte cu inimă de părinte și-a sugrumat copiii pentru că nu s-au născut frumoși și mintoși precum ar fi dorit el să se nască? BOLLIAC, O. 58. • absolut Puțin, și dorobanții un alt țigan găsiră, L-aduseră în bice și-n bice îl siliră Să-nvețe-a sugruma. BOLLIAC, O. 201. Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171. ♦ figurat (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A strînge prea tare corpul, împiedicînd mișcările, respirația. Gulerul acesta mă sugrumă. ▭ Omul se căută în buzunarele vestei negre care-i sugruma burta. DUMITRIU, B. forme 49. 2. tranzitiv A înăbuși, a sufoca. Căldura... îți usucă podul gurii, te sugrumă. REBREANU, I. 10. • (Metaforic) Cînd e acasă, o sugrumă tăcerea și ar verb reflexiv:ea să fie în stradă. C. PETRESCU, C. vezi 261. Așa se gîndea adeseori Radu... năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, N. 14. 3. tranzitiv (Cu privire la acțiuni, la manifestări ale omului) A înăbuși cu violență, a reprima, a stîrpi de la început, a gîtui (2). Un conducător care sugrumă critica... nu poate conta nici pe încrederea partidului, nici pe încrederea maselor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 49. Cîntecul meu nimeni n-o să-l sugrume. TULBURE, vezi R. 29. • reflexiv pasiv Dascălul Iov avea în el pornirea aceasta de dărnicie, care se sugruma îndată ce era vorba s-o prefacă în fapte. SADOVEANU, P. M. 18. 4. reflexiv (Despre lanțuri sau sfori) A se strînge, a se răsuci, a se înnoda. Lanțul se sugrumă lesne, adică face noduri. TRIGONOMETRIA 115. ♦ (Despre grupuri compacte de ființe) A se strînge într-o formație îngustă. Pe podețul din fața casei lui Geambașu, mulțimea se sugrumă și apoi se lărgi iar în curte. DUMITRIU, N. 64. – Variantă: (regional) zugrumá (REBREANU, R. II 110, DUNĂREANU, N. 202, ȘEZ. II 138) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUGRUMA: SUGRUMA verb 1. a gîtui, a strangula, (rar) a jugula, (învechit și regional) a îneca, a sugușa, (regional) a îmberegăți, a înnăduși, a năduși, a strugușa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tîlharul l-a sugruma.) 2. a (se) asfixia, a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca, (învechit și popular) a (se) năbuși, a (se) năduși, (învechit) a (se) împresura. (Fumul îl sugruma.) 3. a se gîtui, a se îngusta, a se strîmta, (rar) a se subția, (învechit și regional) a se strîmtora. (În acel loc valea se sugruma.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SUGRUMA sugrum: A SUGRUMÁ sugrúm tranzitiv 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a strangula. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a strangula. 3) figurat (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a strangula. 4) figurat (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere insuportabilă; a strangula. a sugruma sugrum presa. [silabe su-gru-] /su[b] + gruma[z] Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUGRUMA: SUGRUMÁ, sugrúm, verb I. 1. tranzitiv A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ figurat (Despre haine) A strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația. 2. tranzitiv figurat A înăbuși, a sufoca. 3. tranzitiv figurat A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. reflexiv (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). conform sugușa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUGRUMA: SUGRUMÁ, sugrúm, verb I. 1. tranzitiv A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ figurat (Despre haine) A strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația. 2. tranzitiv figurat A înăbuși, a sufoca. 3. tranzitiv figurat A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. reflexiv (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). conform sugușa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sugruma: sugrumá verb (silabe -gru-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu sugrúm, persoana a treia singular: el / ea și plural sugrúmă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural sugrúme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sugruma: sugrumá (a sugruma) (su-gru-) verb, indicativ prezent 3 sugrúmă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUGRUMA: SUGRUMÁ verb vezi înăbuși, reprima. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sugruma: sugruma verb vezi ÎNĂBUȘI. REPRIMA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SUGRUMA SUGRUM' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sugruma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sugruma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Tîlharul l-a sugruma. Fumul îl sugruma. În acel loc valea se sugruma. Sugruma presa. Tâlharul l-a sugruma. Sugrumá a sugruma su-gru- verb, indicativ prezent 3 sugrúmă. |
GRAMATICA cuvântului sugruma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sugruma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sugruma poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sugruma? Vezi cuvântul sugruma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sugruma?[ su-gru-ma ] Se pare că cuvântul sugruma are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sugruma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nucă vomică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul sugruma se conjugă: ei ele sugrúmă
