 | as |
|
| Sufla [ su-fla ] VEZI SINONIME PENTRU sufla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a sufla în mai multe dicționareDefinițiile pentru a sufla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sufla (forma la infinitiv) A sufla conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUFLA: SUFLÁ, súflu, verb I. 1. intranzitiv A elimina aer din gură sau din plămîni cu o anumită forță sau presiune; a expira forțat aerul. Își sufla în pumni ca să-și dezghețe degetele. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Purcelul... suflînd o dată din nări, s-au făcut ca două suluri de foc, de la bordeiul moșneagului... pînă la palatul împăratului. CREANGĂ, O. A. 169. • A sufla în lumînare (sau în lampă) = a stinge lumînarea sau lampa (expirînd cu putere aerul deasupra flăcării). Am închis ochii. Învățătorul a suflat în lampă și a ieșit din odaie cu pași nesimțiți. SADOVEANU, E. 109. Cînd cu gene ostenite sara suflu-n lumînare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. EMINESCU, O. I 130. • Expresia: A-i sufla cuiva în borș (sau a sufla în borșul cuiva) = a se amesteca (nechemat) în treburile cuiva. Dar, la urma urmelor, de omorît n-a omorît pe nimeni... în borșul nimănui n-a suflat. SLAVICI, O. I 323. Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt = o experiență neplăcută te face mai precaut decît este necesar. A sufla a pagubă vezi pagubă (1). A sufla în buze vezi buză (1). • tranzitiv Suflă văpaie din gura ei. ISPIRESCU, L. 26. ♦ tranzitiv A face ca ceva să se împrăștie, să se risipească (sub acțiunea aerului expirat cu putere). Praful l-a suflat în vînt. RETEGANUL, P. IV 40. • figurat Pe cîți filozofi nu-i scoate din fire, suflîndu-le sistemele ca pe niște pînze de păianjen. DELAVRANCEA, la TDRG. • Expresia: A sufla cuiva ceva (sau pe cineva) de sub nas (sau, mai rar, pe sub nas) = a-și însuși cu îndrăzneală, fără a se sfii, lucrul altuia; a șterpeli. Citea gazetele consumatorilor de primprejm – «îmi dai voie un moment?» – și-ți sufla gazeta de sub nas. C. PETRESCU, Î. I 42. Eu mai că suflasem în gînd aproape toate ciupercile din traista călugărului. HOGAȘ, M. N. 116. I-am suflat moșioara de sub nas. ALECSANDRI, la TDRG. ♦ A introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente pentru a scoate sunete. Astăzi nu e nevoie de țiuitoare. Cu timpul ai să înveți să sufli. SAHIA, N. 102. Adă fluierul ca să suflu în el. ALECSANDRI, T. I 436. ♦ (Despre instrumente muzicale) A suna, a răsuna, a cînta. Bat tobele, suflă trîmbițele. RETEGANUL, P. IV 12. • (În contexte figurate) Deodată, în fericirea ta a suflat trîmbița războiului. SADOVEANU, O. VI 51. 2. intranzitiv A respira (cu greu, cu efort); a răsufla. vezi gîfîi. Turcii suflau zgomotos și-și pîrpîleau la flăcări mînile și picioarele. SADOVEANU, O. VI 128. În mijlocul drumului picotește cîinele... cu ochii întredeschiși, suflînd greu. REBREANU, I. 10. Abia mai sufla de osteneala goanei; dar era mulțumit și se simțea în stare să fugă ca un om tînăr. POPA, vezi 145. (figurat) Din susul apei vine un vapor. Suflă greoi și pare să fie încărcat. SAHIA, U.R.S.S. 128. • Expresia: A nu (mai) sufla = a fi mort; figurat a fi liniștit, a sta cuminte; (în specia!) a nu protesta, a nu crîcni. Animalul nu mai sufla. PREDA, Î. 139. Micuțul... i se suie pe genunchi, i se lipește încetinel de piept și stă așa frumușel, nici nu suflă. La TDRG. Mare a fost... că de mărirea lui nu mai sufla nici un boier. DELAVRANCEA, A. 54. 3. intranzitiv (Despre foale, compresoare etc.) A produce (mecanic) un curent de aer sub presiune. 4. tranzitiv A fabrica obiecte de sticlă folosind procedeul introducerii de aer într-o mică cantitate de sticlă topită (căreia i se dă apoi forma dorită). 5. tranzitiv A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de metal prețios. Icoane înșiruite și îmbrăcate în alamă sau suflate cu aur și argint. DUMITRIU, B. forme 137. Se încinse pe deasupra șalului cu o curea lată acoperită cu ținte aurite în care băgă două pistoale suflate cu aur. NEGRUZZI, S. I 23. Dărui căpeteniei deputației un lanț de aur și la soții săi cîte un pahar de argint suflat cu aur. BĂLCESCU, O. II 266. 6. intranzitiv (Despre vînt sau despre curenți de aer) A se manifesta, a acționa, a se face simțit; a bate. Îi suflă în față un vînt așa de tare, că-l azvîrli înapoi. GALACTION, O. I 54. Ieri a suflat întîiul vînt de toamnă. MACEDONSKI, O. I 12. Crivățul suflă aspru din partea munților, ale căror culmi se văd albind de omăt. RUSSO, O. 152. • (În contexte figurate) Pe la finele anului 1846 un vînt de libertate sufla peste toată Europa. GHICA, S. A. 150. Suflă vîntul relei soarte Pe pămîntul îngrozit! ALECSANDRI, P. I 144. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, O. 43. ♦ tranzitiv A duce cu sine la distanță, prin extensie a face să dispară (risipind, împrăștiind, îndepărtînd). Urmele noastre le suflase vîntul. DELAVRANCEA, O. II 216. Primăvara, muma noastră, Suflă bruma din fereastră Și zăpada de pe coastă. ALECSANDRI, P. P. 287. • (Poetic) Ce vînt te-a suflat pe sub atîta negureală de pădure... pînă la moară la mine? GALACTION, O. I 47. • Expresia: Slab de-l suflă vîntul vezi slab (J). 7. tranzitiv (Cu complementul «nasul») A curăța de mucozități; a elimina mucozitățile. Dascălul nostru ne privea... Avea ochii umezi. Ca să nu băgăm de seamă că s-a înduioșat, a scos batista din buzunar, și-a suflat nasul tare, și-a șters obrazul și fruntea de sudoare. STANCU, despre 322. Își sufla cu zgomot nasul. SADOVEANU, O. III 582. Își sufla pe urmă nasul. C. PETRESCU, Î. II 161. 8. tranzitiv (Adesea întărit prin «la ureche») A vorbi (cuiva) încet, în secret, (strecurînd insinuări sau căutînd să-l cîștige); a informa pe ascuns. vezi șopti. I-o fi suflat cineva, ceva, la ureche. C. PETRESCU, O. P. I 220. Toate cele ce am zis mi-au fost suflate de d-lor. NEGRUZZI, S. I 230. • Expresia: A nu sufla un cuvînt = a nu spune nimic, a păstra un secret. Nici unul nu suflă un cuvînt. GALACTION, O. I 289. ♦ A șopti actorilor rolul în timpul reprezentației. ♦ A șopti cuiva (în special unui elev, la școală) răspunsul la întrebările la care nu poate răspunde singur. Cei din bancă suflau lecția celor de la tablă. PAMFILE, la CADE. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sufla: suflá (-lu, – át), verb – 1. A bate vîntul. – 2. A expira. – 3. A respira, a gîfîi. – 4. A înteți focul, a aprinde focul cu aerul din plămîni. – 5. A stinge. – 6. A goli vasul. – 7. A insufla, a inspira, a sugera. – 8. A șopti actorilor rolul. – 9. A șterpeli, a lua pe furiș. – 10. A auri, a acoperi cu aur. – Mr. suflu, suflare, megl. suflu, suflari. latina sŭfflāre (Pușcariu 1673; REW 8430), conform italiana soffiare, prov. soflar, limba franceza souffler, spaniolă sollar (în Montaña asuellar). – derivat suflare, substantiv feminin (respirație; faptul de a fi; ființă vie); suflat, adjectiv (aurit); suflător, adjectiv (care suflă; substantiv neutru, vînturar); suflătoare, substantiv feminin (muștiuc de fluier); sufloi, substantiv neutru (foale; vînturar); suflu, substantiv neutru după limba franceza souffle; suflet (mr. suflet), substantiv neutru (respirație, răsuflare; viață; principiu vital, inimă; facultate psihică, conștiință, bunătate, caritate, valoare; animal, ființă; persoană, individ), cu sufix -et (după Pascu, I, 163, din latina sŭfflātus, cu schimb de sufix; după Meyer, albaneză St., IV, 226 și Candrea, din latina *sŭfflĭtus, format ca hālĭtŭs de la hālāre; conform Densusianu, GS, II, 4); sufletesc, adjectiv (spiritual, de suflet); sufletește, adverb (moralmente); suflețel substantiv masculin (Banat, Anemona pulsatilla; Transilvania, Convallaria majalis); sufleți, verb (Olt., a trăi); însufleți, verb (a anima, a insufla curaj; a reanima, a readuce în simțiri; a entuziasma, a pasiona, a înflăcăra); însufleta, verb (învechit, a reînvia); însuflețitor, adjectiv (animator, care însuflețeste); neînsuflețire, substantiv feminin (lipsă de viață sau de suflet); neînsuflețit, adjectiv (inanimat). derivat din limba franceza sufler, substantiv masculin; sufleu, substantiv neutru; insufla, verb (variantă însufla), verb (a inspira, a sugera). Forme diferite ale cuvantului sufla: sufla-lu sufla– suflaát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUFLA: SUFLÁ, súflu, verb I. 1. intranzitiv A elimina aer din gură sau din plămâni cu o anumită forță; a expira forțat aerul. • Expresia: A sufla în lumânare (sau în lampă) = a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării. A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra. Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt = o experiență neplăcută te face mai prudent decât este necesar. A sufla cuiva ceva (sau pe cineva) de sub nas = a-și însuși cu îndrăzneală ceea ce se cuvine altuia; a fura, a șterpeli. ♦ tranzitiv A face ca ceva să se împrăștie sub acțiunea aerului expirat cu putere. ♦ tranzitiv A elimina mucozitățile nazale expirând puternic. ♦ A introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete; (despre unele instrumente) a suna, a cânta. Suflă în fluier. Suflă trâmbițele. ♦ A produce (mecanic) un curent de aer sub presiune. 2. intranzitiv A respira greu, cu efort; a gâfâi. • Expresia: A nu (mai) sufla = a) a fi mort; b) a sta liniștit, nemișcat; figurat a nu mai protesta, a nu crâcni. 3. tranzitiv A fabrica obiecte de sticlă folosind procedeul introducerii de aer într-o mică masă de sticlă topită. 4. tranzitiv A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de metal prețios; a arginta, a auri. 5. intranzitiv (Despre vânt) A bate. 6. tranzitiv A vorbi încet (și în secret); a informa pe ascuns. • Expresia: A nu sufla un cuvânt = a nu spune nimic, a ține secret. ♦ A șopti actorilor rolul în timpul reprezentației. ♦ A șopti cuiva răspunsul pe care trebuie să-l dea la o întrebare. – latina sufflare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUFLA: SUFLÁ, súflu, verb I. 1. intranzitiv A elimina aer din gură sau din plămâni cu o anumită forță; a expira forțat aerul. • Expresia: A sufla în lumânare (sau în lampă) = a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării. A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra. Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt = o experiență neplăcută te face mai prudent decât este necesar. A sufla cuiva ceva (sau pe cineva) de sub nas = a-și însuși cu îndrăzneală ceea ce se cuvine altuia; a fura a șterpeli. ♦ tranzitiv A face ca ceva să se împrăștie sub acțiunea aerului expirat cu putere. ♦ tranzitiv A elimina mucozitățile nazale expirând puternic. ♦ A introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete; (despre unele instrumente) a suna, a cânta. Suflă în fluier. Suflă trâmbițele. ♦ A produce (mecanic) un curent de aer sub presiune. 2. intranzitiv A respira greu, cu efort; a gâfâi. • Expresia: A nu (mai) sufla = a) a fi mort; b) a sta liniștit, nemișcat; figurat a nu mai protesta, a nu crâcni. 3. tranzitiv A fabrica obiecte de sticlă folosind procedeul introducerii de aer într-o mică masă de sticlă topită. 4. tranzitiv A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de metal prețios; a arginta, a auri. 5. intranzitiv (Despre vânt) A bate. 6. tranzitiv A vorbi încet (și în secret); a informa pe ascuns. • Expresia: A nu sufla un cuvânt = a nu spune nimic, a ține secret. ♦ A șopti actorilor rolul în timpul reprezentației. ♦ A șopti cuiva răspunsul pe care trebuie să-l dea la o întrebare. – latina sufflare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUFLA: SUFLA verb I. 1. a gîfîi, a pufăi, (regional) a răsufla. (sufla după atîta alergătură.) 2. a trage. (Te rog să-ți sufla nasul!) 3. a cînta. (sufla din fluier.) 4. a răsuna, a suna. (Trîmbițele sufla.) 5. a șopti, (figurat) a strecura. (I-a sufla ceva la ureche.) 6. a bate, a trece, (regional) a vîntura. (Crivățul rece sufla peste sat.) II. a polei, (învechit și popular) a spoi. (A sufla un obiect cu aur.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șuflă: șúflă forme, plural e (sas. schufel, germana schaufel, lopată adîncată; poloneză szufla. vezi cofer). Transilvania Căuș de luat făină ș. a. Moldova nord. Lopată adîncată de luat petriș, gunoĭ ș. a. – Și șulfă (GrS. 6, 245). vezi scafă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a sufla: a sufla (ceva) de sub nasul cuiva expresie a-și însuși un lucru care aparține de drept altuia sau pe care ar dori să și-l însușească altcineva. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a sufla: a sufla (cuiva) în borș expresie a-i face (cuiva) toate poftele; a ține (cuiva) partea necondiționat și fără discernământ. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru șuflă: șúflă1, șúfle, substantiv feminin (regional) 1. lopată. 2. căuș (pentru făină). 3. unitate de măsură pentru făină. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a sufla: a sufla (cuiva) în spate expresie a submina poziția socială sau profesională a cuiva pentru a-i lua locul. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SUFLA: SUFLA verb și SUFLET substantiv 1. Suflea, Ion, act. – S. (VM); M. (BCI XII 133). 2. Suflețel b. (Puc). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sufla: suflá verb (silabe -fla), indicativ prezent persoana întâi singular: eu súflu, persoana a treia singular: el / ea și plural súflă; gerunziu suflând; participiu suflát Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru sufla: sufla, suflu vezi t. 1. (șc.) a șopti unui coleg care nu știe lecția 2. a deposeda pe cineva de ceva Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru șuflă: șúflă (-le), substantiv feminin – (Transilvania) Linguroi. germana Schaufel, dialect Schufel (Candrea). Forme diferite ale cuvantului sufla: sufla-le Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘUFLĂ: ȘÚFLĂ substantiv verbal cauc, căuș, lopată, ramă, scafă, vâslă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șuflă: șuflă substantiv verbal CAUC. CĂUȘ. LOPATĂ. RAMĂ. SCAFĂ. VÎSLĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru șuflă: șúflă2, șúfle, substantiv feminin (regional) nasture de metalurgie Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sufla: suflá (a sufla) (su-fla) verb, indicativ prezent 3 súflă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUFLA: SUFLÁ verb vezi răsufla, respira. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sufla: sufla verb vezi RĂSUFLA. RESPIRA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SUFLA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sufla Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sufla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Sufla după atîta alergătură. Te rog să-ți sufla nasul! 3. Sufla din fluier. Trîmbițele sufla. I-a sufla ceva la ureche. Crivățul rece sufla peste sat. A sufla un obiect cu aur. Sufla după atâta alergătură. Te rog să-ți sufla nasul! 3. Crivățul rece sufla peste sat. Suflá a sufla su-fla verb, indicativ prezent 3 súflă. |
GRAMATICA cuvântului sufla? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sufla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sufla poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE sufla? Vezi cuvântul sufla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sufla?[ su-fla ] Se pare că cuvântul sufla are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sufla Inţelegi mai uşor cuvântul sufla dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sufla în lumînare sau în lampă = a stinge lumînarea sau lampa expirînd cu putere aerul deasupra flăcării A-i sufla cuiva în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca nechemat în treburile cuiva Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt = o experiență neplăcută te face mai precaut decît este necesar A sufla cuiva ceva sau pe cineva de sub nas sau, mai rar, pe sub nas = a-și însuși cu îndrăzneală, fără a se sfii, lucrul altuia; a șterpeli A nu mai sufla = a fi mort; figurat a fi liniștit, a sta cuminte; în specia! a nu protesta, a nu crîcni A nu sufla un cuvînt = a nu spune nimic, a păstra un secret A sufla în lumânare sau în lampă = a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt = o experiență neplăcută te face mai prudent decât este necesar A sufla cuiva ceva sau pe cineva de sub nas = a-și însuși cu îndrăzneală ceea ce se cuvine altuia; a fura, a șterpeli A nu mai sufla = a a fi mort; b a sta liniștit, nemișcat; figurat a nu mai protesta, a nu crâcni A nu sufla un cuvânt = a nu spune nimic, a ține secret A sufla în lumânare sau în lampă = a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt = o experiență neplăcută te face mai prudent decât este necesar A sufla cuiva ceva sau pe cineva de sub nas = a-și însuși cu îndrăzneală ceea ce se cuvine altuia; a fura a șterpeli A nu mai sufla = a a fi mort; b a sta liniștit, nemișcat; figurat a nu mai protesta, a nu crâcni A nu sufla un cuvânt = a nu spune nimic, a ține secret |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sufla |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de muzeu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul sufla se conjugă: ei ele súflă
