 | as |
|
| Subjuga [ sub-ju-ga ] VEZI SINONIME PENTRU subjuga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a subjuga subjug în mai multe dicționareDefinițiile pentru a subjuga subjug din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a subjuga (forma la infinitiv) A subjuga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBJUGA: SUBJUGÁ, subjúg, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la țări, popoare) A supune (prin forța armelor); a robi. A trecut timpul d-a mai subjuga popor. GHICA, A. 325. • reflexiv pasiv Valahia, obosită de atîte sîngeroase bătălii și necurmate zbuciumări, se subjugă de puterea otomanilor ce era pe atunci în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. Bulgarii... pe la inceputul secolului al XI-lea... se subjugă de Vasile al II-lea, împăratul Orientului. BĂLCESCU, O. II 12. 2. (Cu privire la oameni, la clase sociale; prin extensie la ceea ce aparține oamenilor) A pune în dependență (economică) față de cineva, a răpi libertatea și independența (cuiva); a domina, a robi (prin exploatare). Pe noi nu ne-au putut subjuga nici prin băncile și creditele lor, nici prin industria lor. REBREANU, R. I 262. Tu faci bogat pe cîte-un nemernic, care apoi subjugă și chinuiește mulțime de oameni. RETEGANUL, P. IV 22. Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dînșii la lucru-i osîndiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. EMINESCU, O. I 56. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBJUGA: SUBJUGÁ, subjúg, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la țări, popoare) A supune (prin forța armelor); a robi. A trecut timpul d-a mai subjuga popor. GHICA, A. 325. • reflexiv pasiv Valahia, obosită de atîte sîngeroase bătălii și necurmate zbuciumări, se subjugă de puterea otomanilor ce era pe atunci în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. Bulgarii... pe la inceputul secolului al XI-lea... se subjugă de Vasile al II-lea, împăratul Orientului. BĂLCESCU, O. II 12. 2. (Cu privire la oameni, la clase sociale; prin extensie la ceea ce aparține oamenilor) A pune în dependență (economică) față de cineva, a răpi libertatea și independența (cuiva); a domina, a robi (prin exploatare). Pe noi nu ne-au putut subjuga nici prin băncile și creditele lor, nici prin industria lor. REBREANU, R. I 262. Tu faci bogat pe cîte-un nemernic, care apoi subjugă și chinuiește mulțime de oameni. RETEGANUL, P. IV 22. Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dînșii la lucru-i osîndiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. EMINESCU, O. I 56. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBJUGA: SUBJUGA verb 1. a aservi, a înrobi, a robi, a supune, (figurat) a înfeuda, a îngenunchea. (subjuga un popor străin.) 2. a cuceri, a ocupa, a supune, (popular) a pleca, (învechit) a pobedi, a prididi, a reduce. (A subjuga multe țări; a subjuga întreaga Galie.) 3. a domina, a stăpîni, (figurat) a robi. (Pasiunea îl subjuga.) 4. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a verb reflexiv:ăji, (figurat) a hipnotiza, a magnetiza. (Ce mult l-a subjuga spectacolul!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBJUGA: SUBJUGÁ, subjug, verb I. tranzitiv 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva, a răpi libertatea și independența cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. figurat A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; prin extensie a fermeca, a cuceri. – Din limba franceza subjuguer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SUBJUGA subjug: A SUBJUGÁ subjúg tranzitiv 1) (popoare, țări, teritorii etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independența; a înrobi; a supune; a îngenunchea; a aservi; a înfeuda. 2) A subordona influenței proprii; a pune în dependență; a supune. 3) figurat A încânta prin anumite însușiri; a robi. /<fr. subjuguer Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBJUGA: SUBJUGÁ, subjug, verb I. tranzitiv 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. figurat A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; prin extensie a fermeca, a cuceri. – Din limba franceza subjuguer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBJUGA: SUBJUGÁ verb I. trecut 1. A supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. A răpi libertatea și independența cuiva. ♦ (figurat) A domina, a supune (din punct de vedere moral). [P.i. subjúg. / după limba franceza subjuguer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBJUGA: SUBJUGÁ verb trecut 1. a supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. a răpi libertatea și independența cuiva. • (figurat) a domina, a supune. (< limba franceza subjuguer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru subjuga: subjugá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu subjúg, persoana a treia singular: el / ea și plural subjúgă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru subjuga: subjugá (a subjuga) verb, indicativ prezent 3 subjúgă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUBJUGA: SUBJUGÁ verb vezi captiva. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru subjuga: subjuga verb vezi CAPTIVA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SUBJUGA SUBJUG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL subjuga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului subjuga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Subjuga un popor străin. A subjuga multe țări; a subjuga întreaga Galie. Pasiunea îl subjuga. Ce mult l-a subjuga spectacolul!. A subjuga un popor străin. A subjuga multe țări; a subjuga întreaga Galie. Pasiunea îl subjuga. Subjugá a subjuga verb, indicativ prezent 3 subjúgă. |
GRAMATICA cuvântului subjuga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului subjuga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul subjuga poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE subjuga? Vezi cuvântul subjuga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul subjuga?[ sub-ju-ga ] Se pare că cuvântul subjuga are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL subjuga |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cub?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul subjuga se conjugă: ei ele subjúgă
