 | as |
|
| Subînţelege [ su-bîn-ţe-le-ge ] VEZI SINONIME PENTRU subînţelege PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a subintelege subinteleg în mai multe dicționareDefinițiile pentru a subintelege subinteleg din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a subînțelege (forma la infinitiv) A subînțelege conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBÎNȚELEGE: SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, verb III. reflexiv și tranzitiv A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ reflexiv A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după limba franceza sous-entendre). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBÎNȚELEGE: SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, verb III. reflexiv și tranzitiv A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ reflexiv A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după limba franceza sous-entendre). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru subînțelege: !subînțelége (a subintelege) (su-bîn-/sub-în-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele subînțelég, persoana întâi plural: noi subînțelégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu subînțeleséi, persoana întâi plural: noi subînțeléserăm; participiu subînțelés Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBÎNȚELEGE: SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, verb III. reflexiv A se înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc.) ceea ce nu este exprimat; a se înțelege de la sine. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBÎNȚELEGE: SUBÎNȚELÉGE verb III. reflexiv A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțelég. / < sub- + înțelege, după limba franceza sousentendre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SUBÎNȚELEGE subînțeleg: A SUBÎNȚELÉGE subînțéleg tranzitiv A înțelege numai din cele sugerate indirect. [silabe sub-în-] /sub- + a înțelege Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBÎNȚELEGE: SUBÎNȚELÉGE verb reflexiv a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după limba franceza sous-entendre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBÎNȚELEGE: SUBÎNȚELEGE verb a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se subintelege destul de limpede.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru subînțelege: subînțelege vezi a nu exprima, în vorbire sau scriere, tot ce avem în minte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru subînțelege: subînțelége verb (silabe mf. sub-) înțelege Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SUBINTELEGE SUBINTELEG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL subînțelege Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului subînțelege dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii !subînțelége a subînțelege su-bîn-/sub-în- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele subînțelég, persoana întâi plural: noi subînțelégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu subînțeleséi, persoana întâi plural: noi subînțeléserăm; participiu subînțelés. Aceste lucruri se subînțelege destul de limpede. Aceste lucruri se subînțelege destul de limpede. |
GRAMATICA cuvântului subînțelege? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului subînțelege. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul subînțelege poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE subînţelege? Vezi cuvântul subînţelege desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul subînţelege?[ su-bîn-ţe-le-ge ] Se pare că cuvântul subînţelege are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL subînțelege |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ nor arzător?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
