 | as |
|
| Struni [ stru-ni ] VEZI SINONIME PENTRU struni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a struni în mai multe dicționareDefinițiile pentru a struni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a struni (forma la infinitiv) A struni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRUNI: STRUNÍ, strunesc, verb IV. tranzitiv 1. A stăpîni (un cal) din frîu, a ține strîns, a nu lăsa să se abată de la direcția voită. Își struniră caii și porniră mai repede prin nouri de colb. SADOVEANU, O. I 122. Fiul craiului nemaiputînd struni calul... se întoarnă. CREANGĂ, P. 185. Strunește bine gura iepei și fii cuminte! ALECSANDRI, T. II 98. • figurat Cu ochii lui mici, struniți către tîmple, se uita țintă la învățăcelul său. SADOVEANU, M. C. 110. ♦ figurat (Cu privire la oameni) A stăpîni, a domina, a înfrîna; a ține din scurt. Numai răutăți făcea, că n-avea cine-l struni. SADOVEANU, P. M. 69. Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă. CREANGĂ, P. 4. 2. A întinde strunele unui instrument muzical, a acorda, a înstruna; prin extensie (rar) a cînta. Căci meșterul Boian... voia cuiva Un cîntec să-i strunească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 4/1. 3. A lega strîns (trăgînd bine de sfoara care leagă). Legătura dintre proțap sau tînjală și sanie strunește proțapul cu vîrful... prin gînjuri de lemn sau funii. PAMFILE, I. C. 155. – Variantă: struná (PĂSCULESCU, L. P. 62) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRUNI: STRUNÍ, strunesc, verb IV. tranzitiv 1. A stăpîni (un cal) din frîu, a ține strîns, a nu lăsa să se abată de la direcția voită. Își struniră caii și porniră mai repede prin nouri de colb. SADOVEANU, O. I 122. Fiul craiului nemaiputînd struni calul... se întoarnă. CREANGĂ, P. 185. Strunește bine gura iepei și fii cuminte! ALECSANDRI, T. II 98. • figurat Cu ochii lui mici, struniți către tîmple, se uita țintă la învățăcelul său. SADOVEANU, M. C. 110. ♦ figurat (Cu privire la oameni) A stăpîni, a domina, a înfrîna; a ține din scurt. Numai răutăți făcea, că n-avea cine-l struni. SADOVEANU, P. M. 69. Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă. CREANGĂ, P. 4. 2. A întinde strunele unui instrument muzical, a acorda, a înstruna; prin extensie (rar) a cînta. Căci meșterul Boian... voia cuiva Un cîntec să-i strunească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 4/1. 3. A lega strîns (trăgînd bine de sfoara care leagă). Legătura dintre proțap sau tînjală și sanie strunește proțapul cu vîrful... prin gînjuri de lemn sau funii. PAMFILE, I. C. 155. – Variantă: struná (PĂSCULESCU, L. P. 62) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A STRUNI: A STRUNÍ a struniésc tranzitiv 1) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a înfrâna; a domoli. • A-și a struni limba a se feri de a spune ceea ce nu se cuvine. 2) (instrumente muzicale) A aduce la tonalitatea dorită prin întinderea sau slăbirea coardelor; a acorda. 3) figurat (mai ales copii) A obișnui cu ordinea; a disciplina. 4) (obiecte) A lega, întinzând bine firele (ca struna). /Din strună Forme diferite ale cuvantului a struni: a struniésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRUNI: STRUNÍ, strunesc, verb IV. tranzitiv 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ figurat A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. 2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRUNI: STRUNÍ, strunesc, verb IV. tranzitiv 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ figurat A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. 2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRUNI: STRUNI verb 1. a încorda, a înstruna, a întinde. (A struni arcul.) 2. a domoli, a înfrîna, a liniști. (A struni un cal.) 3. a înfrîna, a reține, (învechit figurat) a hățui. (Te rog să-i mai struni, sînt prea zburdalnici!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru struni: struní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele strunésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea struneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural struneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru struni: struní (a struni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele strunésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea struneá; conjunctiv prezent 3 să struneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRUNI: STRUNÍ verb vezi acorda, birui, înfrâna, înfrânge, înstruna, învinge, stăpâni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru struni: struni verb vezi ACORDA. BIRUI. ÎNFRÎNA. ÎNFRÎNGE. ÎNSTRUNA. ÎNVINGE. STĂPÎNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A struni: A struni ≠ a dezacorda Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A STRUNI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A struni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a struni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A STRUNÍ a struniésc tranzitiv 1 caii A stăpâni cu ajutorul frâului; a înfrâna; a domoli. • A-și a struni limba a se feri de a spune ceea ce nu se cuvine. A a struni arcul. A a struni un cal. Te rog să-i mai a struni, sînt prea zburdalnici!. A a struni un cal. Te rog să-i mai a struni, sunt prea zburdalnici!. Struní a a struni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele strunésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea struneá; conjunctiv prezent 3 să struneáscă. |
GRAMATICA cuvântului A struni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a struni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A struni poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE struni? Vezi cuvântul struni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul struni?[ stru-ni ] Se pare că cuvântul struni are două silabe |