eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a structura


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Structură [ struc-tu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU structură PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a structura în mai multe dicționare

Definițiile pentru a structura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a structura
Verbul: a structura (forma la infinitiv)
A structura conjugat la timpul prezent:
  • eu structurez
  • tu structurezi
  • el ea structurează
  • noi structurăm
  • voi structurați
  • ei ele structurează
VEZI VERBUL a structura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRUCTURĂ:
STRUCTÚRĂ, structuri, substantiv feminin

1. Mod de organizare internă a realității materiale, felul cum se asociază elementele componente ale unui corp sau ale unui întreg organizat; alcătuire, conformație. Cercetările... au dat la lumină structura celor două părți constitutive ale celulei: protoplasma celulară și nucleul. MARINESCU, P. A. 48.
       • figurat Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 228.
♦ (fizică, chimie) Dispoziția atomilor în molecula unei substanțe.
♦ (minerit) Mod de grupare a moleculelor într-un corp sau într-o substanță minerală. Prin forjare, oțelul își modifică structura.
♦ (anatomie) Mod de așezare între ele a părților corpului animalelor și plantelor sau ale țesuturilor lor. Structura sistemului nervos.
♦ Mod de construire a unui edificiu, a unui pod, a unei șosele etc.; ansamblul elementelor de rezistență ale unei construcții; schelet. Structura unui pod.
♦ Mod de alcătuire a unei opere literare. În toată structura ei, această baladă unică este așa de artistică, plină de simțire așa de înaltă pentru natura eternă, încît eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16.
♦ Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi.
       • Structură gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze. Originalitatea și persistența unei limbi sînt determinate de baza limbii, de structura ei gramaticală și de fondul principal de cuvinte. MACREA, forme 17.

2. Mod de organizare, de întocmire a societății din punct de vedere economic, social, politic și cultural; orînduire. Structura societății socialiste.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STRUCTURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRUCTURĂ:
STRUCTÚRĂ, structuri, substantiv feminin

I.

1. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component, prin aranjarea lor unul față de celălalt și prin interacțiunile lor reciproce.
♦ specializare Dispoziție a atomilor în molecula unei substanțe.
♦ specializare Mod de grupare a moleculelor într-un corp sau într-o substanță minerală.

2. Mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale țesuturilor lor.
♦ (psihologie) Factură, alcătuire, conformație.

3. Mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc.

4. Mod de alcătuire a unei opere literare, muzicale etc.

5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi.

II. Mod de organizare, de întocmire a societății din punct de vedere economic, social-politic și cultural; orânduire.
♦ Mod de organizare a unei ramuri de producție, a unui domeniu de activitate, a unei instituții, organizații etc.

– Din limba franceza structure, latina structura.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STRUCTURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRUCTURĂ:
STRUCTÚRĂ, structuri, substantiv feminin

I.

1. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component, cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt.
♦ specializare Dispoziție a atomilor în molecula unei substanțe.
♦ specializare Mod de grupare a moleculelor într-un corp sau într-o substanță minerală.

2. Mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale țesuturilor lor.
♦ (psihologie) Factură, alcătuire, conformație.

3. Mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc.

4. Mod de alcătuire a unei opere literare, muzicale etc.

5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi.

II. Mod de organizare, de întocmire a societății din punct de vedere economic, social-politic și cultural; orânduire.
♦ Mod de organizare a unei ramuri de producție, a unui domeniu de activitate, a unei instituții, organizații etc.

– Din limba franceza structure, latina structura.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRUCTURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRUCTURĂ:
STRUCTURĂ s.

1. organizare. (structura unei celule.)

2. grupare. (structura moleculelor într-un corp.)

3. osatură, schelet. (structura de rezistență a unei construcții.)

4. sistem. (Limba formează o structura.)

5. alcătuire, aranjament, așezare, dispunere, distribuție, întocmire, rînduială. (O anumită structura a lucrurilor.)

6. alcătuire, compoziție, economie, organizare, organizație, (rar) substanță, (figurat) urzeală. (Care este structura lucrării?)

7. alcătuire, componență, compoziție. (Comisia are următoarea structura...)

8. aspect, configurație, conformație, fizionomie, formă, înfățișare, profil, (rar) făptură. (structura terenului.)

9. conformație, constituție, factură, fizic, natură, (învechit) temperament. (De o structura delicată ori robustă.)

10. caracter, fire, natură, temperament, (livresc) umoare, (învechit și regional) natural, (învechit) duh, (figurat) inimă. (O structura emotivă.)

11. structură economică = bază economică, orînduire economică.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STRUCTURĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STRUCTURĂ:
STRUCTÚRĂ substantiv feminin

I.

1. ansamblu de elemente de construcție solidarizate între ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta și le transmite la fundație.

2. mod de alcătuire internă a unui corp, a unui sistem.
       • dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe.
       • mod de grupare a moleculelor într-o substanță minerală.

3. mod de așezare a părților corpului animal sau vegetal ori ale țesuturilor.
       • (psihologie) conformație, factură, formație.

4. fel de alcătuire a unei compoziții, a unei opere literare.
structura gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze.

II. mod de organizare a societății din punct de vedere economic, social, politic și cultural; orânduire.
       • mod de organizare a oricărei ramuri de producție. (< limba franceza structure, latina structura)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

STRUCTURĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STRUCTURĂ:
STRUCTÚRĂ substantiv feminin

I.

1. Fel de construcție (la un edificiu, la un pod etc.).

2. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp.
♦ Dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe.
♦ Modul de grupare a moleculelor într-o substanță minerală.

3. Modul de așezare între ele a părților corpului animal sau vegetal ori ale țesuturilor.
♦ (psihologie) Conformație, factură, formație.

4. Fel de alcătuire a unei compoziții, a unei opere literare.
♦ Structură gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze.

II. Mod de organizare a societății din punct de vedere economic, social, politic și cultural; orânduire.
♦ Mod de organizare a oricărei ramuri de producție. [conform limba franceza structure, latina structura < struere

– a clădi].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

STRUCTURA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRUCTURA:
STRUCTURÁ, structurez, verb

I. tranzitiv (Cu privire la ramuri ale producției, la instituții etc.) A da o structură, a organiza. Academia Republicii Populare Romîne, pentru ca să nu fie stingherită în activitatea ei și să poată de la început să-și îndeplinească atribuțiunile ce i s-au pus în sarcină, a fost structurată conform cu cerințele timpului și necesitățile țării și poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 7/2.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STRUCTURĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRUCTURĂ:
STRUCTÚRĂ structurai forme

1) Mod de organizare internă a elementelor sau a părților care constituie un ansamblu concret sau abstract; constituție; factură; component; compoziție.

2) Ansamblu de relații dintre elementele unui sistem; rețea de relații. [G.-D. structurii] /<lat. structura, limba franceza structure
Forme diferite ale cuvantului structura: structurai

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

structură
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru structură:
*structúră forme, plural ĭ (latina structura, despre strúere, a construi). Modu cum un lucru e construit, așezat, compus: structura uneĭ case, a corpuluĭ omenesc, a țesăturilor corpuluĭ, a uneĭ poeme.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

structură
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru structură:
structură forme

1. modul cum e zidit un edificiu;

2. dispozițiunea părților unui corp organizat: structura corpului omenesc e admirabilă;

3. figurat ordine, dispozițiune: structura unei poeme.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STRUCTURA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRUCTURA:
STRUCTURA verb

1. a ordona, a organiza, a sistematiza. (A structura întregul material în vederea...)

2. a se configura, a se contura, a se profila. (Se structura într-un anumit fel.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STRUCTURA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRUCTURA:
STRUCTURÁ, structurez, verb

I. tranzitiv A organiza ceva, a da o anumită structură.

– Din limba franceza structurer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRUCTURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRUCTURA:
STRUCTURÁ, structurez, verb

I. tranzitiv A organiza ceva, a da o anumită structură.

– Din limba franceza structurer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STRUCTURA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STRUCTURA:
STRUCTURÁ verb

I. trecut A da o (nouă) structură, a organiza. [< limba franceza structurer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

A STRUCTURA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A STRUCTURA:
A STRUCTURÁ a structuraéz tranzitiv A face să aibă o structură. /<fr. structurer
Forme diferite ale cuvantului a structura: a structuraéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

structura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru structura:
structurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu structuréz, persoana a treia singular: el / ea și plural structureáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

STRUCTURA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STRUCTURA:
STRUCTURÁ verb trecut a da o structură, a organiza. (< limba franceza structurer)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

structură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru structură:
structúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat structúrii; plural structúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

structură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru structură:
structúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat structúrii; plural structúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

STRUCTURA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRUCTURA:
STRUCTURÁ verb

1. vezi organiza.

2. vezi configura.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

structura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru structura:
structurá (a structura) verb, indicativ prezent 3 structureáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A STRUCTURA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL structura
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului structura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Structura unei celule.
Structura moleculelor într-un corp.
Structura de rezistență a unei construcții.
Limba formează o structura.
O anumită structura a lucrurilor.
Care este structura lucrării? 7.
Comisia are următoarea structura.
Structura terenului.
De o structura delicată ori robustă.
O structura emotivă.
Structura moleculelor într-un corp.
Structura de rezistență a unei construcții.
Care este structura lucrării? 7.
STRUCTÚRĂ structurai forme 1 Mod de organizare internă a elementelor sau a părților care constituie un ansamblu concret sau abstract; constituție; factură; component; compoziție.
A structura întregul material în vederea.
Se structura într-un anumit fel.
A STRUCTURÁ structuraéz tranzitiv A face să aibă o structură.
Structurá a structura verb, indicativ prezent 3 structureáză.

GRAMATICA cuvântului structura?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului structura.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul structura poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul structura sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul structura se conjugă: ei ele structureáză
  • group icon La plural substantivul structură are forma: structúri

CUM DESPART ÎN SILABE structură?
Vezi cuvântul structură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul structură?
[ struc-tu-ră ]
Se pare că cuvântul structură are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL structura
Inţelegi mai uşor cuvântul structura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Structură gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze
Structură economică = bază economică, orînduire economică
♦ a structura gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze
♦ Structură gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze
Geologie structură geologică = geotectonică, tectonică; structură sticloasă vezi structură vitroasă; structură vitroasă vezi structură sticloasă

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL structura

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Girus, girusuri, substantiv neutru anatomie; în sintagma girus cerebral?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a face băi de soare
aproape gratuit, degeaba
circumvoluție
a face un lucru inutil
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app