 | as |
|
| Străpunge [ stră-pun-ge ] VEZI SINONIME PENTRU străpunge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a strapunge strapung în mai multe dicționareDefinițiile pentru a strapunge strapung din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a străpunge (forma la infinitiv) A străpunge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂPUNGE: STRĂPÚNGE, străpúng, verb III. tranzitiv 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» și arătînd instrumentul) A înfige într-un lucru un obiect cu vîrf ascuțit (făcîndu-l să răzbată în partea cealaltă); prin extensie (cu privire la ființe) a ucide cu o armă ascuțită. Lasă tînguirile și vorbele de prisos, ori te străpung și te zvîrl în rîpă, ca să te mănînce hultanii. SADOVEANU, forme J. 152. Fînul și snopii îi străpungi și-i încarci. SBIERA, P. 14. Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piperi. CREANGĂ, P. 13. Peste Radu năvălea Cu cinci lănci îl străpungea. ALECSANDRI, P. P. 199. • figurat Îmi zîmbea numai necontenit și hnă străpungea cu ochii. SADOVEANU, O. VIII 9. • absolut Săracu ciubotăraș, Tot împunge și străpunge. SEVASTOS, N. 300. • reflexiv Era în stare să se străpungă, diavoloaica, pentru ca să-și apere... onoarea. ALECSANDRI, T. I 423. • (Subiectul este instrumentul înfipt) Dușmanu-n luptă l-a ajuns, Un fier în coastă, l-a străpuns. MACEDONSKI, O. I 156. • (Poetic) Crucea bisericii străpungea seninul. GÎRLEANU, L. 29. Deodată o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. A. II 125. • figurat Vorbele tari ale răzășului îl străpungeau și-l usturau. SADOVEANU, O. VII 66. În clipa în care se oprește trenul, un fior de groază îi străpunge inima. spaniolă POPESCU, M. G. 28. • intranzitiv În rangurile rupte zbor glonții vîjîind Și-n ele baioneta străpunge zîngănind. ALECSANDRI, P. II 158. 2. figurat A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. Ieșirăm în livadă. Parcă ploua lumina, străpungînd pomii înfloriți. SADOVEANU, O. V 682. Razele soarelui treptat străpung și răsipesc umbra. ODOBESCU, S. III 319. • intranzitiv Țipătul lor [al rațelor sălbatice] era parcă glasul acestui îngheț de pe urmă, glas al ploilor scurte amestecate cu zăpadă, printre care străpungeau fîșii din soare gata să se stingă. DUMITRIU, N. 289. • Expresia: A străpunge frontul = a sfărîma linia de apărare a inamicului, a pătrunde dincolo de această linie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂPUNGE: STRĂPÚNGE, străpúng, verb III. tranzitiv 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; prin extensie a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. figurat A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. • Expresia: A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [perfectul simplu străpunsei, participiu străpuns] – latina *extrapungere (= transpungere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂPUNGE: STRĂPÚNGE, străpúng, verb III. tranzitiv 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; prin extensie a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. figurat A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. • Expresia: A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [perfectul simplu străpunsei, participiu străpuns] – latina *extrapungere (= transpungere). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂPUNGE: STRĂPUNGE verb 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate, a trece, (livresc) a penetra. (Cuiul strapunge prin perete.) 2. a găuri, a perfora, a scobi, a sfredeli, (învechit și regional) a petrece, a potricăli, (regional) a găuni, a sfredeluși, (Moldova și Bucovina) a borteli, a borti, (prin Banat) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilvania) a sclidiri. (A strapunge într-un material dur.) 3. (învechit) a proidi. (I-a strapunge inima.) 4. a sparge. (A strapunge frontul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A STRĂPUNGE străpung: A STRĂPÚNGE străpúng tranzitiv 1) (despre obiecte cu vârf ascuțit) A răzbate dintr-o parte în alta. 2) (despre persoane) A supune unei acțiuni de spargere până în partea opusă (cu ajutorul unui obiect ascuțit). 3) figurat (spații, medii etc.) A străbate cu greu (de la un capăt la altul). /<lat. extrapungere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru străpunge: străpunge vezi 1. a împinge până în partea cealaltă: îi străpunge limba cu acul; 2. figurat a cauza o vie durere: i-a străpuns inima. [latina *EXTRAPUNGERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străpunge: străpúnge (a strapunge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele străpúng, persoana întâi plural: noi străpúngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu străpunséi, persoana întâi plural: noi străpúnserăm; participiu străpúns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străpunge: străpúnge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele străpúng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu străpunséi, persoana întâi plural: noi străpúnserăm; participiu străpúns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRĂPUNGE: STRĂPÚNGE verb vezi iscodi, scruta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru străpunge: străpunge verb vezi ISCODI. SCRUTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A STRAPUNGE STRAPUNG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL străpunge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străpunge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cuiul străpunge prin perete. A străpunge într-un material dur. I-a străpunge inima. A străpunge frontul. Străpúnge a străpunge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele străpúng, persoana întâi plural: noi străpúngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu străpunséi, persoana întâi plural: noi străpúnserăm; participiu străpúns. I-a străpunge inima. A străpunge frontul. |
GRAMATICA cuvântului străpunge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străpunge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul străpunge poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE străpunge? Vezi cuvântul străpunge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străpunge?[ stră-pun-ge ] Se pare că cuvântul străpunge are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL străpunge Inţelegi mai uşor cuvântul străpunge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A străpunge frontul = a sfărîma linia de apărare a inamicului, a pătrunde dincolo de această linie A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL străpunge |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Botanică; în compusul bundița vântului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
