 | as |
|
| Străjui [ stră-ju-i ] VEZI SINONIME PENTRU străjui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a strajui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a strajui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a străjui (forma la infinitiv) A străjui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂJUI: STRĂJUÍ, străjuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A păzi. În noaptea aceea... o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă. SADOVEANU, O. VIII 229. Fata mea are să se culce desară, unde se culcă totdeauna, iară voi să mi-o străjuiți toată noaptea. CREANGĂ, P. 265. Odată intrînd, nu se mai putea înturna, căci porțile erau străjuite și păzitorii porunciți a nu lăsa să iasă nime. NEGRUZZI, S. I 150. • figurat Peste toate întinderile de la Pănoiu, domnea în seara asta o liniște adîncă, străjuită de lumini. MIHALE, O. 355. Calul mă aștepta la scară, lîngă pîlcul de salcîmi care străjuia casa. SADOVEANU, O. III 646. Luna-și picură argintul, Tremurîndu-l pe fereastră; Vede-atîta împăcare Străjuind căsuța noastră. GOGA, P. 87. 2. intranzitiv A sta de strajă, a veghea. Eu străjuiesc aici, voi, pe la ferestre. GALACTION, O. I 53. După cină să sfătuiesc ei că n-ar fi bine să doarmă toți trei deodată, ci numai doi din ei, iar unul să meargă lîngă drum să străjuiască ca să nu li să-ntîmple ceva. RETEGANUL, P. II 70. • figurat De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau, rămuroși. CĂLINESCU, E. 49. În dosul împrejmuirii, un șir de plopi bătrîni străjuiau ca un front de ostași de gardă. REBREANU, R. I 78. În zarea asfințitului străjuiesc codrii arămii și din văzduh se lasă o liniște grea, posomorîtă și rece, ca o pîclă de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. I 145. 3. tranzitiv figurat A mărgini ceva. Fața... rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu. HOGAȘ, M. N. 32. – Variantă: strejuí (SANDU-ALDEA, U. P. 156, ODOBESCU, S. III 524, RUSSO, O. 50) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂJUI: STRĂJUÍ, străjuiesc, verb IV. (popular) 1. tranzitiv A păzi, a apăra. 2. intranzitiv (Adesea figurat) A sta de strajă, a veghea. 3. tranzitiv figurat A mărgini, a delimita ceva. [Variante: (regional) strejuí verb IV] – Strajă + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂJUI: STRĂJUÍ, străjuiesc, verb IV. (popular) 1. tranzitiv A păzi, a apăra. 2. intranzitiv (Adesea figurat) A sta de strajă, a veghea. 3. tranzitiv figurat A mărgini, a delimita ceva. [Variante: (regional) strejuí verb IV] – Strajă + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂJUI: STRĂJUI verb 1. a păzi, a supraveghea, a veghea, (învechit și popular) a priveghea. (A strajui poarta cetății.) 2. a delimita, a limita, a mărgini, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf strajui șoseaua.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străjui: străjuí (a strajui) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele străjuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea străjuiá; conjunctiv prezent 3 să străjuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străjui: străjuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele străjuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea străjuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural străjuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A STRĂJUI: A STRĂJUÍ a strajuiiésc 1. intranzitiv A sta de strajă; a veghea. 2. tranzitiv A avea sub strajă; a păzi. /strajă + sufix a strajuiui Forme diferite ale cuvantului a strajui: iésc a strajui1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRĂJUI: STRĂJUÍ verb vezi însăila. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru străjui: străjui verb vezi ÎNSĂILA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A STRAJUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL străjui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străjui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A străjui poarta cetății. Stîlpii de telegraf străjui șoseaua. Străjuí a străjui popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele străjuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea străjuiá; conjunctiv prezent 3 să străjuiáscă. A străjui poarta cetății. A STRĂJUÍ străjuiiésc 1. /strajă + sufix străjuiui. |
GRAMATICA cuvântului străjui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străjui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul străjui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE străjui? Vezi cuvântul străjui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străjui?[ stră-ju-i ] Se pare că cuvântul străjui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL străjui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular albul ochiului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
