 | as |
|
| şti [ şti ] VEZI SINONIME PENTRU şti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a sti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a sti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ști (forma la infinitiv) A ști conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTI: ȘTI, știu, verb IV. I. 1. tranzitiv și intranzitiv (Folosit și absolut) A avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște. • Locuţiune adverbiala Pe știute = în cunoștință de cauză. Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil. • Expresia: (tranzitiv, absolut) Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic. Știu eu (sau știi tu etc.) ce știu (sau știi etc.) sau lasćă știu eu, se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare. Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun. (Numai) Dumnezeu știe sau știe Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație. Dumnezeu (mai) știe sau dracul (mai) știe, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță. (intranzitiv) A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva. Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am. 2. tranzitiv A lua cunoștință de...; a afla, a auzi. 3. tranzitiv A cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ reflexiv A se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel. ♦ reflexiv recipr. A se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie. 4. intranzitiv A ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva. ♦ tranzitiv A recunoaște pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. intranzitiv A se interesa de..., a se îngriji de... II. tranzitiv 1. A poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc. • Expresia: A ști carte = a ști să scrie și să citească; prin extensie a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat. A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală. ♦ A vorbi și a înțelege o anumită limbă. ♦ A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare. • Expresia: A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nicio soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură. A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de... A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru. (absolut) Știu eu? exprimă îndoială, nesiguranță, șovăire. 2. A putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotărât să facă ceva. • Expresia: A nu ști ce verb reflexiv:ea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi. 3. A ține minte, a-și aminti. 4. A-și da seama, a înțelege, a pricepe. • Expresia: A nu (prea) ști multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva). Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa. Nu știu cum = în mod inexplicabil. A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu știu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să... (Substantivat) Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit. (intranzitiv) A nu ști de glumă = a fi supărăcios. 5. A prevedea. A presupune, a bănui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. • Expresia: Să știu (bine) că... sau de-aș ști că... = chiar dacă... ♦ reflexiv impersonal A fi lucru bine cunoscut. – latina scire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTI: ȘTI verb 1. a afla, a auzi. (învechit și popular) a oblici. (Să sti cu toții ce-ai făcut.) 2. a se dumeri, a înțelege, a se lămuri, a pricepe, (regional) a se nădăi, (figurat) a se trezi. (Tot nu sti ce am verb reflexiv:ut să-ți spun.) 3. a cunoaște, a pricepe, a stăpîni, (familial) a vedea. (sti la perfecție mai multe meserii.) 4. a cunoaște, a poseda, a stăpîni. (sti trei limbi străine.) 5. a cunoaște, a înțelege, a pricepe. (sti franceza?) 6. a avea, a găsi, a poseda. (sti eu soluția problemei.) 7. a afla, a cunoaște. (verb reflexiv:ei să sti adevărul?) 8. a cunoaște, (astăzi rar) a pricepe. (Nu sti încă secretul?) 9. a (se) cunoaște. (Ne sti de mici; îl sti ca pe un cal breaz.) 10. a cunoaște, a identifica, a recunoaște. (Cum îl poți sti dintre atîția?) 11. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a visa, (rar) a prevesti, (învechit și regional) a nădăi, (regional) a chibzui, a probălui, (figurat) a mirosi. (Cine ar fi sti că se va întîmpla astfel?) 12. a-și aminti. (sti cum erai acum doi ani?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ști: ști verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știu, persoana a doua singular: tu știi, persoana a treia singular: el / ea știe, imperfect persoana a treia singular: el / ea știá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu știúi, persoana a treia singular: el / ea știú, persoana a treia plural: ei / ele știúră; gerunziu știínd; participiu știút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ști: ști (a sti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știu [pronume știu], persoana a doua singular: tu știi, persoana a treia singular: el / ea ștíe, imperfect persoana a treia singular: el / ea știá; conjunctiv prezent 3 să ștíe; gerunziu știínd; participiu știút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȘTI: ȘTI verb 1. Știutu, Toader (verb reflexiv: C 182). 2. Ștința b. (16 B III 384), < substantiv știință. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a ști: a ști (ceva) pe de rost / pe din afară expresie vezi a ști (ceva) ca pe apă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A STI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a ști Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a ști dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Să a ști cu toții ce-ai făcut. Tot nu a ști ce am verb reflexiv:ut să-ți spun. A ști la perfecție mai multe meserii. A ști trei limbi străine. A ști franceza? 6. A ști eu soluția problemei. Verb reflexiv:ei să a ști adevărul? 8. Nu a ști încă secretul? 9. Ne a ști de mici; îl a ști ca pe un cal breaz. Cum îl poți a ști dintre atîția? 11. Cine ar fi a ști că se va întîmpla astfel? 12. A ști cum erai acum doi ani?. Să a ști cu toții ce-ai făcut. A ști trei limbi străine. A ști franceza? 6. A ști eu soluția problemei. Nu a ști încă secretul? 9. Ne a ști de mici; îl a ști ca pe un cal breaz. A ști cum erai acum doi ani?. ști a a ști verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știu [pronume știu], persoana a doua singular: tu știi, persoana a treia singular: el / ea ștíe, imperfect persoana a treia singular: el / ea știá; conjunctiv prezent 3 să ștíe; gerunziu știínd; participiu știút. |
GRAMATICA cuvântului a ști? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a ști. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a ști poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE şti? Vezi cuvântul şti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şti?[ şti ] Se pare că cuvântul şti are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a ști Inţelegi mai uşor cuvântul a ști dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Pe știute = în cunoștință de cauză Pe neștiute = a fără să-și dea seama; b în ascuns, pe furiș, tiptil tranzitiv, absolut Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun Intranzitiv A-i ști cuiva de urmă = a ști unde se află cineva Pe cât sau după cât știu = după informațiile pe care le am A ști carte = a ști să scrie și să citească; prin extensie a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat A ști pe de rost sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală A nu mai ști ce să se mai facă = a nu mai găsi nicio soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură = a fi copleșit de A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru A nu ști ce verb reflexiv:ea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi A nu prea ști multe = a riposta îndată la provocarea cuiva Mai știi sau mai știu și eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa Nu știu cum = în mod inexplicabil A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar = a-i fi cuiva greu sau penibil să Substantivat Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit Intranzitiv A nu ști de glumă = a fi supărăcios = chiar dacă |