eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a statornici


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Statornici [ sta-tor-ni-ci ]
VEZI SINONIME PENTRU statornici PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a statornici în mai multe dicționare

Definițiile pentru a statornici din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a statornici
Verbul: a statornici (forma la infinitiv)
A statornici conjugat la timpul prezent:
  • eu statornicesc
  • tu statornicești
  • el ea statornicește
  • noi statornicim
  • voi statorniciți
  • ei ele statornicesc
VEZI VERBUL a statornici CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STATORNICI:
STATORNICÍ, statornicesc, verb IV.

1. tranzitiv A stabili, a fixa; a hotărî. Atîția vistiernici s-au îndeletnicit cu meșteșugul armelor la drumul mare, încît este nevoie să statornicim de cine anume e vorba. SADOVEANU, despre P. 182. verb reflexiv:eau să vorbesc de influența greacă asupra culturii noastre în prima din perioadele ce am statornicit. IORGA, L. I 25. Acum, ia să statornicim rînduiala următoare, ca să se poată ști hotărît care cîtă pîne a mîncat. CREANGĂ, A. 147.
       • reflexiv pasiv Să statornicește simbria

– atiția bani, atîtea opinci, atîtea rînduri de cămăși. EMINESCU, N. 141. Perfecționatu-s-a limba? Statornicitu-s-au regulile ei? NEGRUZZI, S. I 339.
♦ A fixa, a înțepeni. (Jnepenul) se agață de piatra goală, o învăluie... și o statornicește. La CADE.

2. reflexiv A se așeza, a se stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau pentru totdeauna). Popa tînăr, abia ieșit din seminar, se statornici în sat. CAMILAR, N. I 331. Acea vale a Moldovei fusese pentru pămîntenii care se statorniciseră aici de veacuri un fel de rai al lumii, așa era de înflorit pămîntul și de luminat văzduhul. SADOVEANU, N. P. 32. Stan și-a înjghebat și o căsuță și apoi s-a statornicit în satul acela pentru totdeauna. CREANGĂ, P. 139.
       • (Poetic) Toamna se statornicise, urmînd rînduiala neschimbată a legilor firii. VORNIC, O. 159. S-a statornicit în văzduh o bagdadie de cenușă. SADOVEANU, A. L. 179.
♦ (Subiectul este un abstract) A se stabili, a lua ființă. În țara socialismului, între oamenii de știință și artă și între oamenii muncii din fabrici și de pe ogoare s-a statornicit o legătură trainică. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 2/3. Între profesor și elev apoi s-au statornicit niște legături ca între un duhovnic și un drept-credincios. REBREANU, P. S. 39. Această familiaritate... s-a statornicit mai cu greu între Radu și Margareta. VLAHUȚĂ, O. A. 112.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STATORNICI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STATORNICI:
STATORNICI verb

1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se stabili, (popular) a se sălășlui, (învechit și regional) a se sălășui, (învechit) a se sădi, a se stăvi. (S-au statornici în acele cîmpii mănoase.)

2. a (se) stabili, (figurat) a (se) întrona. (Între cele două state s-au statornici relații prietenești.)

3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum ați statornici concentrația vinului?)

4. a consacra, a consfinți, a fixa, a stabili, (învechit) a sfinți. (Au statornici acest obicei.)

5. a se încuiba, a se înrădăcina, (figurat) a se înțeleni. (Un obicei care s-a statornici.)

6. (figurat) a se împămînteni, a se încetățeni. (S-a statornici următoarea practică...)

7. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, (învechit) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A statornici un impozit.)

8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (învechit) a defige, a însemna, a statori. (A statornici un nou termen.)

9. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, (rar) a prescrie, (învechit și popular) a orîndui, a rîndui, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (învechit) a învăța, a judeca, a poveli. (A statornici să se facă astfel...)

10. a hotărî, a lăsa, a orîndui, a rîndui. (Așa a statornici Dumnezeu.)

11. a (se) permanentiza. (O situație care s-a statornici.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STATORNICI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STATORNICI:
STATORNICÍ, statornicesc, verb IV.

1. reflexiv și tranzitiv A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent).

2. tranzitiv A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî.

– Din statornic.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STATORNICI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STATORNICI:
STATORNICÍ, statornicesc, verb IV.

1. reflexiv și tranzitiv A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent).

2. tranzitiv A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî.

– Din statornic.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A STATORNICI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A STATORNICI:
A STATORNICÍ a statorniciésc tranzitiv

1) A face să se statornicească.

2) rar A face să intre în acțiune; a stăbili; a instaura. a statornici alte rânduieli. /Din statornic
Forme diferite ale cuvantului a statornici: a statorniciésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

statornici
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru statornici:
statornicí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele statornicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea statorniceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural statorniceáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

STATORNICI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STATORNICI:
STATORNICÍ verb vezi consolida, constitui, crea, ctitori, funda, institui, încheia, înființa, întări, întemeia, organiza.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

statornici
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru statornici:
statornicí (a statornici) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele statornicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea statorniceá; conjunctiv prezent 3 să statorniceáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

statornici
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru statornici:
statornici verb vezi CONSOLIDA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNFIINȚA. ÎNTĂRI. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A STATORNICI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL statornici
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului statornici dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
S-au statornici în acele cîmpii mănoase.
Între cele două state s-au statornici relații prietenești.
Cum ați statornici concentrația vinului? 4.
Au statornici acest obicei.
Un obicei care s-a statornici.
S-a statornici următoarea practică.
A statornici un impozit.
A statornici un nou termen.
A statornici să se facă astfel.
Așa a statornici Dumnezeu.
O situație care s-a statornici.
Între cele două state s-au statornici relații prietenești.
Cum ați statornici concentrația vinului? 4.
Un obicei care s-a statornici.
S-a statornici următoarea practică.
A statornici un nou termen.
A STATORNICÍ statorniciésc tranzitiv 1 A face să se statornicească.
Statornici alte rânduieli.
Statornicí a statornici verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele statornicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea statorniceá; conjunctiv prezent 3 să statorniceáscă.

GRAMATICA cuvântului statornici?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului statornici.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul statornici poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE statornici?
    Vezi cuvântul statornici desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul statornici?
    [ sta-tor-ni-ci ]
    Se pare că cuvântul statornici are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL statornici

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Vorba sau cuvântul cuiva e lege?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    acid solid, incolor, puțin solubil în apă, care se găsește combinat cu glicerina în grăsimile animale și vegetale și care se întrebuințează la fabricarea lumânărilor, în cosmetică etc
    a suta parte
    vorba lui se respectă cu strictețe
    termită
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app