 | as |
|
| Stărui [ stă-ru-i ] VEZI SINONIME PENTRU stărui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a starui starui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a starui starui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a stărui (forma la infinitiv) A stărui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STĂRUI: STĂRUÍ, stắrui, verb IV. intranzitiv 1. A depune pe lîngă cineva insistențe, a cere (ceva) în mod insistent, a ruga mult (pe cineva să facă ceva); a insista. Tînărul stăruia să-i scoată mantoul. REBREANU, R. I 184. Văzînd că părinții ei stăruiesc foarte mult... s-a învoit și ea. SBIERA, P. 139. Stăpînul stărui ca să afle pricina acestei neașteptate hotărîri. ODOBESCU, S. III 45. • (Urmat de determinări introduse prin diferite prepoziții și arătînd persoana pe lîngă care se insistă) După convorbirea de ieri cu boierul Miron s-au mai sfătuit și s-au înțeles să nu se dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. REBREANU, R. I 170. A stăruit el pe lîngă mama de a tăiat găina. ISPIRESCU, L. 274. 2. A rămîne neclintit, a persevera, a persista (într-un sentiment, într-o părere, o hotărîre). Aveam o iluzie în care stăruiam cu plăcere. GALACTION, O. I 334. Cu cît Agripina lua mai mult partea băiatului, cu atît el stăruia mai mult în hotărîrea sa. La TDRG. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la») A lucra mult, cu perseverență. Toate aceste se petreceau sub ochii doamnei Smaranda, care, stăruind toată ziua la furcă și la război... trecea toate cu vederea. ODOBESCU, S. I 86. 3. A se menține în locul unde se află; a dăinui, a persista. Pe șleaurile cîmpului, noroiul încă mai stăruie, vîscos și negru, uscat pe alocurea într-o bolovănire crudă. MIHALE, O. 308. Vorbesc despre năcazurile din iarna care stăruia încă și-n lumina primăverii. SADOVEANU, P. S. 10. – prezent industrie și: stăruiesc (SADOVEANU, E. 106, CREANGĂ, P. 191). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂRUI: STĂRUI verb 1. a insista, (prin Moldova) a bărăni, (figurat) a pistona. (A starui pe lîngă el pentru...) 2. a insista, a persevera, a persista. (A starui în acțiunea începută.) 3. a se ambiționa, a se încăpățîna, a se îndărătnici, a se îndîrji, a persevera, a persista. (starui să susțină că...) 4. a continua, a persista, (învechit) a pesti. (starui în fărădelegile lui.) 5. a dăinui, a dura, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista. (Amintirea lui starui pînă astăzi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STĂRUI: STĂRUÍ, stắrui, verb IV. intranzitiv 1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverență la ceva. 3. A continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui. [prezent industrie și: stăruiesc] – Din limba bulgară staraija se. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STĂRUI: STĂRUÍ, stắrui, verb IV. intranzitiv 1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverență la ceva. 3. A continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui. [prezent industrie și: stăruiesc] – Din limba bulgară staraija se. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A STĂRUI stărui: A STĂRUÍ stărui intranzitiv 1) A da dovadă de insistență; a insista. 2) A păstra statornicie (în acțiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeași poziție; a persista; a persevera; a insista. 3) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a persista; a dura. /stare + sufix a starui staruiui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru starui: stárui și -ĭésc, a -í vezi intr. (limba bulgară staraĭvse, rut limba rusă starátĭ-sĕa, a stărui). Insist, vorbesc pe lîngă cine-va p. reușita cuĭ-va: a stărui la minister pentru numirea unuĭ funcționar. Persist, muncesc cu răbdare: a stărui la muncă, în planurile tăle. Vechĭ. Tind: a stărui spre adevăr. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stărui: stărui verb vezi ASPIRA. BAZA. BIZUI. CONSISTA. CONSTA. CONTA. DORI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. JINDUI. NĂZUI. POFTI. PRETINDE. REZIDA. RÎVNI. SPRIJINI. STA. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STĂRUI: STĂRUÍ verb 1. vezi insista. 2. a insista, a persevera, a persista. (A starui în acțiunea începută.) 3. vezi încăpățâna. 4. vezi persista. 5. vezi menține. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stărui: stăruí (a starui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu stắrui, 3 stắruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea stăruiá; conjunctiv prezent să stắruie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stărui: stăruí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu stărui, persoana a treia singular: el / ea și plural stăruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea stăruiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A STARUI STARUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stărui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stărui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A stărui pe lîngă el pentru. A stărui în acțiunea începută. Stărui să susțină că. Stărui în fărădelegile lui. Amintirea lui stărui pînă astăzi. /stare + sufix stăruiui. A stărui în acțiunea începută. Stăruí a stărui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu stắrui, 3 stắruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea stăruiá; conjunctiv prezent să stắruie. |
GRAMATICA cuvântului stărui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stărui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stărui poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stărui? Vezi cuvântul stărui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stărui?[ stă-ru-i ] Se pare că cuvântul stărui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stărui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune la cale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul stărui se conjugă: ei ele stăruie
