 | as |
|
| Smuci [ smu-ci ] VEZI SINONIME PENTRU smuci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a smuci în mai multe dicționareDefinițiile pentru a smuci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a smuci (forma la infinitiv) A smuci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SMUCI: SMUCÍ, smucesc, verb IV. (Și în forma smunci) 1. tranzitiv A trage brusc și cu putere (ceva sau pe cineva), mai ales pentru a deplasa sau pentru a scoate din locul unde se află. În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77. Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189. verb reflexiv:u să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100. Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57. • reflexiv Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197. ♦ intranzitiv (Despre arme de foc, mai ales despre puști) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. reflexiv A face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde e prins sau legat; a se zbate. Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29. Cerbul se smucește Și verb reflexiv:ea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141. Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17. – Variante: smîcí (ISPIRESCU, U. 45, TEODORESCU, P. P. 363), smîncí (PAMFILE, A. R. 172, GOROVEI, C. 89), smuncí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SMUCI: SMUCÍ, smucesc, verb IV. 1. tranzitiv A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ intranzitiv (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. reflexiv A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Variante: (popular) smâcí, smâncí, smuncí verb IV] – Din limba slavă (veche) smučati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SMUCI: SMUCÍ, smucesc, verb IV. 1. tranzitiv A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ intranzitiv (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. reflexiv A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Variante: (popular) smâcí, smâncí, smuncí verb IV] – Din limba slavă (veche) smučati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SMUCI: A SMUCÍ a smuciésc 1. tranzitiv (obiecte) A trage brusc și cu putere pentru a scoate sau pentru a schimba locul de aflare. 2. intranzitiv (despre arme de foc, mecanisme etc.) A avea recul; a recula. /<sl. smuțati, smykati Forme diferite ale cuvantului a smuci: a smuciésc a smuci1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SMUCI: SMUCI verb 1. a zgîlțîi, (Transilvania) a hăți. (smuci de ușă ca să o deschidă.) 2. a se zbate, (regional) a se zbici. (Se smuci să se desprindă din legături.) 3. a (se) smulge. (S-a smuci din mîinile lui.). Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru smuci: smucí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smucésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea smuceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural smuceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru smuci: smucí (a smuci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smucésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea smuceá; conjunctiv prezent 3 să smuceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SMUCI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL smuci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului smuci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SMUCÍ smuciésc 1. Smuci de ușă ca să o deschidă. Se smuci ca să se desprindă din legături. S-a smuci din mâinile lui. Smuci de ușă ca să o deschidă. Se smuci să se desprindă din legături. S-a smuci din mîinile lui. Smucí a smuci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smucésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea smuceá; conjunctiv prezent 3 să smuceáscă. |
GRAMATICA cuvântului smuci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului smuci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul smuci poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE smuci? Vezi cuvântul smuci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul smuci?[ smu-ci ] Se pare că cuvântul smuci are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL smuci |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ponce adjectiv invariabil în sintagma piatră ponce?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
