Definiție a si scoate nasul la iveala

Cautăm definiția cuvântului a si scoate nasul la iveala în mai multe dicționare

Definițiile pentru a si scoate nasul la iveala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Verbul: a scoate (forma la infinitiv)
A scoate conjugat la timpul prezent:

eu scot
tu scoți
el ea scoate
noi scoatem
voi scoateți
ei ele scot

VEZI VERBUL a scoate CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCOATE:
SCOÁTE, scot, verb

III. tranzitiv

I.

1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află.

2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza.
       • Expresia: A scoate sabia (din teacă) = a începe verb reflexiv:ajba, războiul.
♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja.

3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfățișa, a expune.
       • Expresia: A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație). A scoate în evidență (sau în relief) = a sublinia, a reliefa, a accentua. A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui.

4. A(-și) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc.
       • Expresia: Pe unde scot (sau scoți etc.) cămașa? = cum aș (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)?
♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracțiune.

5. A trage afară cu forța; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o măsea.
       • Expresia: A scoate (cuiva) sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva). A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva). A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa.
♦ figurat A obține, a căpăta (cu greutate).

6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit locuțiune
♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva.
       • Expresia: A scoate (pe cineva) în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea.

7. A îndepărta pe cineva dintr-o funcție, a da afară.
♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un șir.
       • Expresia: A scoate din circuit = a) a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulație. A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar.

8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva.
       • Expresia: A scoate (pe cineva) din viață (sau dintre cei vii) = a omorî (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva) din... = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva).
♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acțiune).

9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un locuțiune O potecă i-a scos din pădure.
       • Expresia: A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva).

10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație grea.

11. A obține un produs din ceva; a extrage, a fabrica.

12. A dobândi, a câștiga, a obține.
       • Expresia: A-și scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului.
♦ A lua înapoi, a recupera.

13. A lua, a ridica, a obține (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit locuțiune

14. A face ca cineva să parvină, să obțină o situație mai bună; a promova. Meșterul l-a scos calfă.
       • Expresia: A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare.

15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipări, a edita, a publica. A scos o carte.

II.

1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală. Scot capul pe geam.
       • Expresia: Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare.
♦ A face să emane; a produce.
♦ A azvârli, a arunca, a trimite.

2. A rosti sunete, a pronunța cuvinte; a striga, a țipa.
♦ A formula, a spune, a zice.

3. A născoci, a scorni, a inventa.
♦ (învechit) A institui.

4. (Despre păsări) A cloci ouăle și a face să iasă pui.

5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte.

– latina *excotere (= excutere).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SCOATE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCOATE:
SCOÁTE, scot, verb

III. tranzitiv

I.

1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află.

2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza.
       • Expresia: A scoate sabia (din teacă) = a începe verb reflexiv:ajba, războiul.
♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja.

3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfățișa, a expune.
       • Expresia: A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație). A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui.

4. A(-și) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc.
       • Expresia: Pe unde scot (sau scoți etc.) cămașa? = cum aș (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)?
♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracțiune.

5. A trage afară cu forța; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o măsea.
       • Expresia: A scoate (cuiva) sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva). A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva). A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa.
♦ figurat A obține, a căpăta (cu greutate).

6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit locuțiune
♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva.
       • Expresia: A scoate (pe cineva) în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea.

7. A îndepărta pe cineva dintr-o funcție, a da afară.
♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un șir.
       • Expresia: A scoate din circuit = a) a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulație. A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar.

8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva.
       • Expresia: A scoate (pe cineva) din viață (sau dintre cei vii) = a omorî (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva) din... = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva).
♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acțiune).

9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un locuțiune O potecă i-a scos din pădure.
       • Expresia: A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva).

10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație grea.

11. A obține un produs din ceva; a extrage, a fabrica.

12. A dobândi, a câștiga, a obține.
       • Expresia: A-și scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului.
♦ A lua înapoi, a recupera.

13. A lua, a ridica, a obține (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit locuțiune

14. A face ca cineva să parvină, să obțină o situație mai bună; a promova. Meșterul l-a scos calfă.
       • Expresia: A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare.

15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipări, a edita, a publica. A scos o carte.

II.

1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală. Scot capul pe geam.
       • Expresia: Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare.
♦ A face să emane; a produce.
♦ A azvârli, a arunca, a trimite.

2. A rosti sunete, a pronunța cuvinte; a striga, a țipa.
♦ A formula, a spune, a zice.

3. A născoci, a scorni, a inventa.
♦ (învechit) A institui.

4. (Despre păsări) A cloci ouăle și a face să iasă pui.

5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte.

– latina *excotere (= excutere).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SCOATE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCOATE:
SCOATE verb

1. a extrage, (popular) a trage. (A scoate o măsea, un cui, un glonț.)

2. (medicina) a exciza, a extirpa. (A scoate o porțiune dintr-un organ.)

3. a smulge. (A scoate buruienile din pămînt.)

4. a extrage, a lua. (A scoate apă din fîntînă.)

5. a dezgropa. (A scoate un bolovan din pămînt.)

6. a desface, a desprinde. (scoate o scîndură de la gard.)

7. a arăta. (scoate limba!)

8. a (se) dezbrăca, a trage, (popular) a lepăda, (învechit) a (se) dezvești, (familial) a (se) dezechipa. (scoate cămașa de pe tine.)

9. a descălța, a trage, (regional) a desculța. (scoate pantofii din picior.)

10. a lua. (Își scoate pălăria de pe cap.)

11. a ridica. (A scoate un pachet de la poștă.)

12. a încasa. (A scoate banii din bancă?)

13. a retrage, (popular) a trage. (A scoate o sumă de bani de la CEC.)

14. a elimina. (A scoate un element dintr-o serie.)

15. a anula, a elimina, a înlătura, a suprima, a șterge, a tăia, (regional) a ștricui. (A scoate un rînd, un fragment dintr-un industria textilă) 16. a depărta, a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A scoate petele de grăsime de pe haine.) 17. a elimina, a înlătura, a suprima, (Transilvania și Bucovina) a delătura. (A scoate dulciurile din alimentație.) 18. a elimina, a exclude, a îndepărta, a înlătura. (scoate pe cineva dintr-o organizație.) 19. a concedia, a îndepărta, (învechit) a slobozi, (grecism învechit) a exoflisi, (familial) a mătrăși. (L-a scoate din slujbă.) 20. a desărcina, a descăuna, a elibera. (A scoate pe cineva dintr-o funcție.) 21. a demite, a destitui, a îndepărta, (învechit și fam.) a mazili. (L-a scoate din funcție.) 22. a emite, a produce. (scoate sunete armonioase.) 23. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti, a spune, a vorbi, a zice, (prin Moldova) a blești. (N-a scoate un cuvînt.) 24. a da, a emite, (popular) a slobozi. (A scoate un chiot, un țipăt.) 25. a produce. (Potcoavele scoate scîntei.) 26. a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspîndi, (învechit) a răsfuga, a slobozi. (Soba scoate gaze.) 27. a edita, a imprima, a publica, a tipări, (învechit) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A scoate o revistă.) 28. a emite. (A scoate noi monede.) 29. a degaja, a desface, a elibera, a libera, (învechit și popular) a slobozi. (L-a scoate din funii.) 30. a elibera, a libera, a salva, a scăpa, (învechit și popular) a slobozi, (popular) a mîntui, (învechit) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a scoate din robie.) 31. a salva, a scăpa, (popular) a mîntui, (învechit) a mistui. (L-a scoate dintr-un mare necaz.) 32. a obține, a realiza. (Au scoate o recoltă bogată.) 33. a căpăta, a obține, a primi, a vedea. (Nu mai scoate un ban de la el.) 34. a-și recupera. (Și-a scoate pierderea.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

scoate

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scoate:
scoate vezi

1. a face să iasă (cu sau fără violență), a trage afară: a scoate un dinte, a scoate apă, a scoate pete; a scoate ochii, a orbi pe cineva; figurat a-i face imputări amare; a scoate sufletul, a necăji foarte; a scoate din fire, a face să-și piarză răbdarea;

2. figurat a scăpa: a scoate din nevoie, din robie;

3. a da afară, a produce: găinile scot pui, a scoate strigăte;

4. a alunga: ne scoate din sat ca pe niște lăieși Hristos;

5. a destitui: a scoate din slujbă;

6. a lua din: a scoate sabia din teacă;

7. a scădea: scoțând din șapte patru, rămân trei;

8. a-și descărca: a-și scoate furia;

9. a da la lumină: a scoate un ziar;

10. a expune: a scoate marfa;

11. a răspândi în public: a scoate vorbe, minciuni;

12. a inventa: a scoate dări noui;

13. a câștiga: abia își scoate mămăliga Hristos: a-și scoate din capete, a se despăgubi, figurat a-și răsbuna;

14. a dovedi: din aceasta se pot scoate diferite învățăminte. [latina EXCUTERE].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCOATE

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCOATE:
SCOÁTE verb vezi copia, excepta, fixa, hotărî, institui, inventa, izbăvi, întocmi, mântui, născoci, orândui, plăsmui, purifica, răscumpăra, reproduce, retrage, rândui, salva, scădea, scorni, stabili, statornici, tălmăci, ticlui, traduce, transpune.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

scoate

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scoate:
scoate verb vezi COPIA. EXCEPTA. FIXA. HOTĂRÎ. INSTITUI. INVENTA. IZBĂVI. ÎNTOCMI. MÎNTUI. NĂSCOCI. ORÎNDUI. PLĂSMUI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. REPRODUCE. RETRAGE. RÎNDUI. SALVA. SCĂDEA. SCORNI. STABILI. STATORNICI. TĂLMĂCI. TICLUI. TRADUCE. TRANSPUNE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

scoate

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scoate:
scoáte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scot, imperfect persoana a treia singular: el / ea scoteá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu scoséi, persoana întâi plural: noi scoáserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural scoátă; gerunziu scoțând; participiu scos
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

scoate

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scoate:
scoáte (a scoate) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scot, imperfect persoana a treia singular: el / ea scoteá; perfectul simplu persoana întâi singular: eu scoséi, persoana întâi plural: noi scoáserăm; conjunctiv prezent 3 să scoátă; gerunziu scoțấnd; participiu scos
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

a-și scoate nasul la iveală

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-și scoate nasul la iveală:
a-și scoate nasul la iveală expresie a apărea, a se înfățișa.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'A-SI SCOATE NASUL LA IVEALA'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a-și scoate nasul la iveală

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a-și scoate nasul la iveală dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

A a-și scoate nasul la iveală o măsea, un cui, un glonț.

A a-și scoate nasul la iveală o porțiune dintr-un organ.

A a-și scoate nasul la iveală buruienile din pămînt.

A a-și scoate nasul la iveală apă din fîntînă.

A a-și scoate nasul la iveală un bolovan din pămînt.

A-și scoate nasul la iveală o scîndură de la gard.

A-și scoate nasul la iveală limba! 8.

A-și scoate nasul la iveală cămașa de pe tine.

A-și scoate nasul la iveală pantofii din picior.

Își a-și scoate nasul la iveală pălăria de pe cap.

A a-și scoate nasul la iveală un pachet de la poștă.

A a-și scoate nasul la iveală banii din bancă? 13.

A a-și scoate nasul la iveală o sumă de bani de la CEC.

A a-și scoate nasul la iveală un element dintr-o serie.

A a-și scoate nasul la iveală un rînd, un fragment dintr-un industria textilă 16.

A a-și scoate nasul la iveală petele de grăsime de pe haine.

A a-și scoate nasul la iveală dulciurile din alimentație.

A-și scoate nasul la iveală pe cineva dintr-o organizație.

L-a a-și scoate nasul la iveală din slujbă.

A a-și scoate nasul la iveală pe cineva dintr-o funcție.

L-a a-și scoate nasul la iveală din funcție.

A-și scoate nasul la iveală sunete armonioase.

N-a a-și scoate nasul la iveală un cuvînt.

A a-și scoate nasul la iveală un chiot, un țipăt.

Potcoavele a-și scoate nasul la iveală scîntei.

Soba a-și scoate nasul la iveală gaze.

A a-și scoate nasul la iveală o revistă.

A a-și scoate nasul la iveală noi monede.

L-a a-și scoate nasul la iveală din funii.

I-a a-și scoate nasul la iveală din robie.

L-a a-și scoate nasul la iveală dintr-un mare necaz.

Au a-și scoate nasul la iveală o recoltă bogată.

Nu mai a-și scoate nasul la iveală un ban de la el.

Și-a a-și scoate nasul la iveală pierderea.

Scoáte a a-și scoate nasul la iveală verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scot, imperfect persoana a treia singular: el / ea scoteá; perfectul simplu persoana întâi singular: eu scoséi, persoana întâi plural: noi scoáserăm; conjunctiv prezent 3 să scoátă; gerunziu scoțấnd; participiu scos.

GRAMATICA cuvântului a-și scoate nasul la iveală?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a-și scoate nasul la iveală.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a-și scoate nasul la iveală poate fi: verb,

VEZI CONJUGAREA VERBULUI a scoate LA TOATE TIMPURILE

CUM DESPART ÎN SILABE scoate?

Vezi cuvântul scoate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scoate?

[ scoa-te ]
Se pare că cuvântul scoate are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL a-și scoate nasul la iveală

Inţelegi mai uşor cuvântul a-și scoate nasul la iveală dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

A scoate sabia din teacă = a începe verb reflexiv:ajba, războiul

A scoate la vânzare sau la mezat, la licitație = a pune în vânzare sau la mezat, la licitație

A scoate în evidență sau în relief = a sublinia, a reliefa, a accentua

A scoate la iveală sau în vileag = a face cunoscut; a dezvălui

cămașa? = cum aș sau ai etc

A scoate cuiva sufletul = a necăji, a supăra foarte tare pe cineva

A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune prea mult suflet, a se extenua

A-i scoate cuiva ochii pentru ceva = a-i aduce cuiva mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa ceva cuiva

A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa

A scoate pe cineva în lume = a conduce pe cineva la o petrecere, la un spectacol, a face pe cineva să cunoască societatea

A scoate din circuit = a a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b a retrage din circulație

A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar

A scoate pe cineva din viață sau dintre cei vii = a omorî pe cineva

= a nu mai înceta de a numi pe cineva cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ injurios

A scoate cuiva peri albi = a pricinui cuiva mari necazuri, a sâcâi mereu pe cineva

A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși

A scoate pe cineva la covrigi = a ruina sau a păgubi pe cineva

A-și scoate pâinea sau, rar, mămăliga = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului

A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare

Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare