Definiție a si face inima rea

Cautăm definiția cuvântului a si face inima rea în mai multe dicționare

Definițiile pentru a si face inima rea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INIMĂ:
ÍNIMĂ, inimi, substantiv feminin

I.

1. Organ intern musculos, așezat în partea stîngă a pieptului și care constituie centrul motor al circulației sîngelui la om și la animalele superioare. Prin blănița de sobol însă, vatamanul simțea tremurînd inima, ornicul vieții. SADOVEANU, O. VII 33. De cum îl ochi, începu să-i tîcîie inima. ISPIRESCU, L. 24. Inima-i zvîcnește tare. EMINESCU, O. I 84.
       • figurat În creșterea țării, în rîvna măreață, Partidul e inima ceea de viață, Crescîndu-și în oameni voinica vîlvoare. DEȘLIU, N. 46. Cît a apărut Viața Romînească la Iași, G. Ibrăileanu a fost inima ei în înțeles anatomic. SADOVEANU, E. 177.
       • Expresia: A da inima din cineva, se spune despre cel care face un efort foarte mare. Am muncit de-a dat inima din noi. CREANGĂ, P. 160. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii, a-și dezlega băierile inimii, a ofta (sau a striga, a rîde etc.) din băierile inimii vezi baieră.
♦ (Prin extensiune, metaforic) Piept. El strînse... pe Maria la inima lui. EMINESCU, N. 70.

2. (Popular) Stomac; prin extensie burtă, pîntece. Rîseră pînă se ținură cu mîinile de inimă. ISPIRESCU, L. 248. Mă roade la inimă, de foame ce-mi e. CREANGĂ, P. 259. N-am pus nimică la inimă de două zile. ALECSANDRI, T. 1577.
       • Expresia: Pe inima goală = pe nemîncate, cu stomacul gol. Că doar nu-ți pleca de aici pe inima goală. HOGAȘ, DR. II 20. A i se pune (cuiva) soarele drept inimă vezi soare. 3.. (La cărțile de joc) Cupă.

II.

1. (Considerat ca sediu al sentimentelor) a) (În legătură cu bucurii, plăceri) Se înveseliră cu inima cînd le veni veste. BĂLCESCU, O. II 184. Inimă supărăcioasă, Mor și nu te văz voioasă, Fă-ți, inimă, voie bună! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 218.
       • Locuţiune adverbiala După voia inimii = după voie, după plac, nestingherit. Cu (sau din) toată inima sau cu dragă inimă = cu tot sufletul, bucuros, cu mare plăcere. Mă supun cu toată inima la slujba măriei-voastre, stăpînă. CREANGĂ, P. 93.
       • Expresia: A-i crește (cuiva) inima (în piept) sau a crește inima din cineva vezi crește. A rîde inima în cineva sau a-i rîde cuiva inima = a fi bucuros, mulțumit, a se simți foarte bine. Așa făcu; și-i rîdea inima babei de bucurie. CREANGĂ, P.

4. Te strînge-n brațe la sine, De rîde inima-n tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D.

13. A unge (pe cineva) la inimă = a produce (cuiva) o satisfacție, o plăcere, a încînta. Viersul ei plăcut, de pare că te ungea la inimă. ISPIRESCU, L. 37. Cît îi cere (cuiva) inima = atît cît verb reflexiv:ea, cît poftește. Mîncară și se veseliră cît le ceru inima. ISPIRESCU, L. 39. A-i merge (cuiva ceva) la inimă = a-i plăcea (ceva) foarte mult. A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva voinței sau dorinței sale. b) (În legătură cu suferințe, dureri, necazuri) Și îl durea la inimă cînd îl luau în rîs. ISPIRESCU, L. 36. Eu știu ce verb reflexiv:a să zică durerea de inimă, bat-o pîrdalnica s-o bată! CREANGĂ, P. 172. Inima-i se împle De un farmec dureros. EMINESCU, O. I 103. Dascălul Chiosea nu era om rău, dar se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71. Năframa-i arde cu pară, Ca și inima amară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 124.
       • Expresia: A arde (sau a seca, a frige) pe cineva la inimă = a provoca cuiva o durere vie, o supărare mare. M-o fript la inimă, nu altă. ȘEZ. II 74. Să nu-ți sece inima, Cum ai secat tu pe-a mea! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 242. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi milă de cineva (sau a provoca nula cuiva). Numai despre feții de împărat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine. CREANGĂ, P. 78. A i se topi (cuiva) inima, se spune cînd cineva este în prada unor sentimente chinuitoare. Fața mi s-a veștejit, Inima mi s-a topit! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 158. A se sîîrși la inimă = (cu sens hiperbolic) a se îmbolnăvi, a muri de durere. Cînd o zi nu te zăresc, La inimă mă sfîrșesc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 97. A avea (ceva) pe inimă = a fi chinuit de un gînd (pe care nu verb reflexiv:ei să-l spui), a suferi (în ascuns). A-și răcori inima = a spune ce ai pe suflet, a vorbi deschis (pentru a te ușura de o suferință, de o amărăciune). A pune (ceva) la inimă = a se supăra (pentru ceva) mai mult decît ar trebui. A-i strica (cuiva) inima = a-i strica (cuiva) buna dispoziție, a întrista, a mîhni (pe cineva). Nevoind a le strica inima, nu le spune nici da, nici ba. CREANGĂ, P. 249. A rămine cu inima friptă = a rămîne mîhnit, dezolat. Parcă mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars prin inimă, exprimă spaima și durerea celui lovit pe neașteptate de o veste rea. Inimă albastră = a) inimă tristă, îndurerată; tristețe, melancolie. Se întorceau cîntînd de inimă albastră. SADOVEANU, E. 117; b) furie, mînie, necaz, vezi albastru. Inimă rea = mîhnire, întristare, amărăciune. A zăcut două săptămîni și a murit de inimă rea. GALAN, Z. R. 61. Văzînd că se prăpădește de atîta inimă rea, i s-a făcut bătrînei milă și s-a gîndit cum i-ar mai risipi gîndurile negre. CARAGIALE, O. II 329. Ce stai, bade, cît colea, Cu-atîta inimă rea? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 46. A-și face (sau a-i face cuiva) inimă rea = a se mîhni (sau a mîhni pe cineva). Nu-ți face și d-ta atîta inimă rea, că odată avem să mergem cu toții acolo. CREANGĂ, P. 31. c) (În legătură cu sentimente de iubire) Inima-mi zboară la raiul vieții mele. ALECSANDRI, P. A. 111. Spancioc este încă tînăr, în inima lui este iubire de moșie. NEGRUZZI, S. I 141. Mult, bade, te-am așteptat Aseară pe înnoptat; Tot cu foc și cu lumină Și cu dor de la inimă! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 144.
       • Expresia: A-i cădea (cuiva) tronc (mai rar cu tronc) ia inimă vezi tronc. A avea (pe cineva) în (sau la) inimă = a avea afecțiune pentru cineva, a iubi pe cineva. Uite-aici, în inimă, vă am pe toți! Așa sînt eu!... Și începu să-i sărute pe rînd. DUMITRIU, P. forme 67. A-i rămîne (cuiva) inima la... = a rămîne cu gîndul la cineva sau la ceva care i-a plăcut. Și ochii i-au rămas Și inima la el. COȘBUC, P. I 281. A avea tragere de inimă (pentru... ) sau a-l trage (pe cineva) inima să... (sau a...) = a se simți îndemnat, a avea atracție, zel pentru a face ceva. De altfel, tragere de inimă pentru învățătură n-avusesem eu niciodată. VLAHUȚĂ, la TDRG. Nu-l trăgea inima a pleca. ISPIRESCU, L. 33. Toată ziua muncea bietul băiat ca un rob, iar noaptea învăța, căci avea tragere de inimă. BOLINTINEANU, O. 402. d) (În legătură cu bunătatea sau cu răutatea, în expresie) Inimă dreaptă = om drept. O inimă dreaptă s-a stîns cu tine. SADOVEANU, O. VI 51. Îmi place dorința dumitale, mai ales că o văd pornită dintr-o inimă dreaptă care nu sufere să rămîie răutatea nepedepsită. CARAGIALE, P. 129. A avea inimă bună (sau de aur) sau a fi bun la inimă (sau cu inima bună) = a fi bun, milos. Și avea o inimă bună, cum nu prea se găsește. SADOVEANU, O. VI 32. Nevasta acestui serac era muncitoare și bună la inimă. CREANGĂ, P. 37. Era în Iași un tînăr... frumos și bun la inimă. NEGRUZZI, S. I 81. A avea inima deschisă = a fi sincer. A spune de la (sau din) inimă = a spune cu toată sinceritatea, drept, fără reticențe. Spune-mi, bade, din inimă, Bagă-mi maică-ta verb reflexiv:eo vină?

– Eu îți spui de la inimă Că nu-ți bagă nici o vină. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 271. A avea inima largă = a fi mărinimos, darnic. A se muia la inimă = a deveni bun, milos; a se îndupleca. La inimă m-am muiat Și nu l-am mai înecat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 393. A nu lăsa pe cineva inima să (nu)..., se spune cînd cineva nu-și poate opri pornirile bune, acțiunile generoase. Pe mine însă inima nu mă lasă a crede la atîta necredință. NEGRUZZI, S. I 49. (La forma afirmativă, numai în interogații) Cum te-a lăsat inima să pleci? BARANGA,

I. 171. (A fi om) de inimă = (a fi om) bun, săritor. Îl roagă... ca prieten și băiat de inimă. CARAGIALE, O. III

13. A fi fără inimă sau a fi rău (sau cîinos, negru) la inimă = a fi rău, răutăcios, înrăit. Fata babei era slută, leneșă... și rea la inimă. CREANGĂ, P. 283. (A avea) inimă haină (sau sălbatică) = (a fi) crud, dușmănos, rău. Impăratul-Roș, avînd inimă haină, nu se mai satură de a vărsa sînge omenesc. CREANGĂ, P. 232. A izbutit a domoli o inimă sălbatică. NEGRUZZI, S. I 47. (A avea) inimă de piatră (sau împietrită) = (a fi) nesimțitor, nepăsător și rău. Cucuzel... scotea lacrimi din orice inimă împietrită. CREANGĂ, A.

12. Bade, inimă de piatră, Ce nu vii la noi verb reflexiv:eodată? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 143. A i se împietri cuiva inima = a deveni insensibil. După suferiri multe, inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, M.

6. e) (În legătură cu instincte sau presimțiri) Parcă îi zicea inima ceva. ISPIRESCU, L. 34. Pesemne inima le spunea că spînul nu le este văr. CREANGĂ, P. 210. f) (În legătură cu curajul, cu îndrăzneala sau cu energia, cu puterea de voință sau de acțiune) Și nu-i era, zău, nimănui în piept inima rece. ALECSANDRI, P. A. 204.
       • Cu inimă = a) ( locuţiune adverbiala) energic, cu viață. Cîntă mai cu inimă! Lucrează mai cu inimă!; b) (locuțiune adjectiv și adverb) inimos, curajos. Da fii mai cu inimă oleacă! CREANGĂ, P. 130.
       • Expresia: A (sau a-și) pierde inima = a-și pierde curajul, speranța. Cu inima ușoară = fără griji, bine dispus; cu conștiința împăcată. Iar el, cu inima ușoară și mintea cuprinsă de un fel de beție, umbla repede. DUMITRIU, P. forme 58. Mihai, fără a pierde inima... își culege puterile din nou. BĂLCESCU, O. II 90. A-și lua inima în dinți = a se îmbărbăta, a-și face curaj. Își luă inima-n dinți și bătu la geam. BUJOR, S. 56. Fata babei atunci și-a luat inima-n dinți și a zis... CREANGĂ, P. 291. A-și ține inima cu dinții vezi dinte. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune cînd cineva prinde curaj după un moment de emoție sau de spaimă. A mai prinde (la) inimă = a căpăta putere, curaj. După ce mai prinse nițică inimă, strînse frîul. ISPIRESCU, L. 18. Harap-Alb, mai prinzînd oleacă la inimă, încalecă. CREANGĂ, P. 212.

2. (Considerat ca centru și simbol ai vieții sufletești în general) vezi suflet, conștiință, minte, cap, gînd. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spînului. CREANGĂ, P. 209.
       • Locuţiune adverbiala Din inimă sau din toată inima sau din adîncul inimii = din tot sufletul, din toată puterea.
       • Expresia: (A fi) cu inima împăcată = (a fi) cu conștiința împăcată, liniștită.

III. figurat

1. Caracter, fire. Frumusețea chipului depinde de verb reflexiv:eme și chiar de oameni, frumusețea minții și a inimii depinde de tine și durează pînă la moarte. vezi limba română septembrie 1953, 48. Nenea Dumitrache semăna bunicului la chip și la inimă. STANCU, despre 7.

2. Ființă, om. O faptă, o operă în sprijinul păcii... este azi dorința cea mai scumpă a inimilor tinere de pretutindeni. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 1/1. Vorbi astfel, încît robi toate inimile. ISPIRESCU, L. 39. Cum poate-n lume-a fi Pedeapsă pentru inimi ce verb reflexiv:eau a se jertfi? ALECSANDRI, T. II 183. IV. figurat (Urmat de determinări în genitiv)

1. Mijloc, centru, interior. Oamenii se adunaseră în inima satului și stăteau nehotărîți, plini de așteptare și neliniște. DUMITRIU, N. 27. Suie carele spre inima cîmpului. STANCU, despre 187. Acum intram în inima codrului. GALACTION, O. I 209.
       • Inima carului (sau a căruței) = partea din mijloc a carului (sau a căruței), care leagă osia dinainte cu cea dinapoi. Din inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106. Inima carului leagă osia dinainte cu osia dinapoi.

I. IONESCU, M. 711.
       • Expresia: A rupe inima tîrgului = a) a alege, a cumpăra ce este mai bun; b) a da gata, a face praf pe cineva.

2. Partea din interior a unei plante, a unei legume; miez. Inima copacului. Inima salatei. Inima pepenelui verde. vezi Piesă mecanică sau organ de mașină asemănător ca formă cu inima (I 1).

– plural și: (învechit) inime (EMINESCU, O. I 87).

– Variantă: (învechit) ínemă (EMINESCU, O. I 115) substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

INIMĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INIMĂ:
ÍNIMĂ, inimi, substantiv feminin

I.

1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracțiile sale ritmice, circulația sângelui în organism, la om și la animalele superioare; cord1.
♦ Piept.

2. (popular) Stomac, burtă, pântece, rânză.
       • Expresia: A (mai) prinde (la) inimă = a scăpa de senzația de slăbiciune după ce a mâncat, a se (mai) întrema, a (mai) căpăta putere. Pe inima goală = cu stomacul gol, fără să fi mâncat ceva. A (se) simți greu la inimă = a-i fi greață, a-i veni să verse.

3. (La cărțile de joc) Cupă2.

4. Piesă sau organ de mașină care are o formă asemănătoare cu o inimă (I 1).

II. figurat

1. Inima (I

1) considerată ca sediu al sentimentelor umane: a) (În legătură cu bucurii, plăceri) I s-a bucurat inima când a auzit vestea cea bună.
       • Locuţiune adverbiala După (sau pe) voia (sau pofta) inimii = după plac, nestingherit, cum îi e dorința. Cu (sau din) toată inima sau cu dragă inimă = cu tot sufletul, cu foarte mare și sinceră plăcere.
       • Expresia: A râde inima în cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros, satisfăcut, mulțumit. A unge (pe cineva) la inimă = a face (cuiva) plăcere; a încânta, a bucura (pe cineva). Cât îi cere (cuiva) inima = atât cât verb reflexiv:ea, cât poftește, cât are plăcere. A-i merge (cuiva ceva) la inimă = a-i plăcea (ceva) foarte mult. A-și călca pe inimă = a renunța la propriul punct de vedere, la propria opinie sau plăcere. (A fi) cu inima ușoară = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată. b) (În legătură cu suferințe, dureri, necazuri) Îl doare la inimă când vede atâta risipă.
       • Expresia: A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi milă de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfârși la inimă = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi copleșit de durere. A avea ceva pe inimă = a fi chinuit de un gând neîmpărtășit, a avea o taină în suflet. A-și răcori inima = a spune ce are pe suflet, a-și descărca sufletul. A pune (ceva) la inimă = a se supăra (pentru ceva) mai mult decât merită. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispoziție, a indispune (pe cineva), a mâhni (pe cineva). A rămâne cu inima friptă = a rămâne mâhnit, dezolat, îndurerat. Parcă mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau roșu) prin inimă, se spune când cineva primește pe neașteptate o veste tristă sau când îl cuprinde o durere fizică în mod brusc. Inimă albastră = suflet trist, îndurerat; tristețe, melancolie, mâhnire, deprimare; furie, ciudă, mânie, necaz. Inimă rea = mâhnire, durere, amărăciune. A-și face (sau a-i face cuiva) inimă rea = a se mâhni (sau a mâhni pe cineva). c) (În legătură cu sentimente de iubire) Inima-mi zboară la tine.
       • Expresia: A avea (pe cineva) în (sau la) inimă = a iubi (pe cineva). A-i rămâne (cuiva) inima la... = a rămâne cu gândul la cineva sau la ceva care i-a plăcut. A avea tragere de inimă (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima să... = a se simți atras să facă ceva. d) (În legătură cu bunătatea sau răutatea cuiva, în locuțiune și în expresie) Inimă dreaptă = om drept, cinstit, corect. Inimă de aur = om bun. Slab de inimă = milos, impresionabil, influențabil. Cu inimă = bun, milos, înțelegător, uman. A avea inimă bună (sau de aur) sau a fi bun la inimă (sau cu inima bună) = a fi bun, milos, înțelegător, darnic. A avea inima deschisă = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inimă = a spune cu toată sinceritatea, fără reticențe, a vorbi deschis, fără rezerve. A avea inima largă = a fi mărinimos, milos, darnic. A se muia la inimă sau a (i) se înmuia (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se îndupleca. A nu-l lăsa pe cineva inima să..., se spune când cineva nu-și poate opri pornirile bune, acțiunile generoase. (A fi om) de inimă = (a fi om) bun, săritor. A fi fără inimă sau a fi rău (sau câinos, negru) la inimă = a fi rău, înrăit. (A avea) inimă haină (sau sălbatică) = (a fi) crud, neînțelegător, dușmănos, rău. (A avea) inimă de piatră (sau împietrită) = (a fi) nesimțitor, rău, fără suflet, rece. A i se împietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (În legătură cu instincte sau presimțiri) Îmi spune inima că s-a întâmplat o nenorocire. f) (În legătură cu curajul, cu îndrăzneala sau cu energia, cu puterea de voință sau de acțiune a cuiva) Înfruntă pericolul cu inimă rece.
       • Cu inimă = ( locuţiune adverbiala) energic, cu viață; (locuțiune adjectiv și adverb) inimos, curajos; pasionat.
       • Expresia: A(-și) pierde inima = a-și pierde curajul, speranța, a se descuraja. A-și lua inima în dinți = a-și face curaj, a se hotărî să întreprindă ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune când cineva își recapătă calmul, echilibrul și curajul după un moment de emoție sau de spaimă. A (mai) prinde (la) inimă = a căpăta (din nou) putere, curaj, a se restabili sufletește, a nu-i mai fi teamă. A-i ține cuiva inima = a încuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima cât un purice = a-i fi (cuiva) frică de ceva; a se descuraja. A i se tăia inima = a-și pierde curajul.

2. Inima (I

1) considerată ca centru și simbol al vieții sufletești. L-am șters din inimă.
       • Locuţiune adverbiala Din inimă sau din toată inima, din adâncul inimii = din tot sufletul, cu toată puterea sufletească.
       • Expresia: (A fi) cu inima împăcată = (a fi) cu conștiința împăcată, liniștită, curată.

III. figurat

1. Caracter, fire. Seamănă cu tatăl lui la chip și la inimă.

2. Ființă, om, individ. Înflăcărarea a cuprins toate inimile. IV. prin analogie

1. Mijloc, centru, interior.
       • Expresia: (ironic) A rupe inima târgului = a) a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă; b) a impresiona cu ceva foarte tare.

2. Piesă sau element de construcție care ocupă un loc central într-un sistem tehnic sau într-un element al acestuia.
       • Inima carului (sau a căruței) = partea din mijloc a carului (sau a căruței), care leagă osia de dinainte cu cea de dinapoi.

3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez.

4. Partea cea mai importantă, esențială a unui lucru. [plural și: (învechit) inime.

– Variante: ínemă substantiv feminin]

– latina anima.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INIMĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INIMĂ:
ÍNIMĂ, inimi, substantiv feminin

I.

1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracțiile sale ritmice, circulația sângelui în organism, la om și la animalele superioare; cord1.
♦ Piept.

2. (popular) Stomac, burtă, pântece, rânză.
       • Expresia: A (mai) prinde (la) inimă = a scăpa de senzația de slăbiciune după ce a mâncat, a se (mai) întrema, a (mai) căpăta putere. Pe inima goală = cu stomacul gol, fără să fi mâncat ceva. A (se) simți greu la inimă = a-i fi greață, a-i veni să verse.

3. (La cărțile de joc) Cupă2.

4. Piesă sau organ de mașină care are o formă asemănătoare cu o inimă (I 1).

II. figurat

1. Inima (I

1) considerată ca sediu al sentimentelor umane: a) (În legătură cu bucurii, plăceri) I s-a bucurat inima când a auzit vestea cea bună.
       • Locuţiune adverbiala După (sau pe) voia (sau pofta) inimii = după plac, nestingherit, cum îi e dorința. Cu (sau din) toată inima sau cu dragă inimă = cu tot sufletul, cu foarte mare și sinceră plăcere.
       • Expresia: A râde inima în cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros, satisfăcut, mulțumit. A unge (pe cineva) la inimă = a face (cuiva) plăcere; a încânta, a bucura (pe cineva). Cât îi cere (cuiva) inima = atât cât verb reflexiv:ea, cât poftește, cât are plăcere. A-i merge (cuiva ceva) la inimă = a-i plăcea (ceva) foarte mult. A-și călca pe inimă = a renunța la propriul punct de vedere, la propria opinie sau plăcere. (A fi) cu inima ușoară = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată. b) (În legătură cu suferințe, dureri, necazuri) Îl doare la inimă când vede atâta risipă.
       • Expresia: A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi milă de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfârși la inimă = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi copleșit de durere. A avea ceva pe inimă = a fi chinuit de un gând neîmpărtășit, a avea o taină în suflet. A-și răcori inima = a spune ce are pe suflet, a-și descărca sufletul. A pune (ceva) la inimă = a se supăra (pentru ceva) mai mult decât merită. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispoziție, a indispune (pe cineva), a mâhni (pe cineva). A rămâne cu inima friptă = a rămâne mâhnit, dezolat, îndurerat. Parcă mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau roșu) prin inimă, se spune când cineva primește pe neașteptate o veste tristă sau când îl cuprinde o durere fizică în mod brusc. Inimă albastră = suflet trist, îndurerat; tristețe, melancolie, mâhnire, deprimare; furie, ciudă, mânie, necaz. Inimă rea = mâhnire, durere, amărăciune. A-și face (sau a-i face cuiva) inimă rea = a se mâhni (sau a mâhni pe cineva). c) (În legătură cu sentimente de iubire) Inima-mi zboară la tine.
       • Expresia: A avea (pe cineva) în (sau la) inimă = a iubi (pe cineva). A-i rămâne (cuiva) inima la... = a rămâne cu gândul la cineva sau la ceva care i-a plăcut. A avea tragere de inimă (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima să... = a se simți atras să facă ceva. d) (În legătură cu bunătatea sau răutatea cuiva, în locuțiune și în expresie) Inimă dreaptă = om drept, cinstit, corect. Inimă de aur = om bun. Slab de inimă = milos, impresionabil, influențabil. Cu inimă = bun, milos, înțelegător, uman. A avea inimă bună (sau de aur) sau a fi bun la inimă (sau cu inima bună) = a fi bun, milos, înțelegător, darnic. A avea inima deschisă = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inimă = a spune cu toată sinceritatea, fără reticențe, a vorbi deschis, fără rezerve. A avea inima largă = a fi mărinimos, milos, darnic. A se muia la inimă sau a (i) se înmuia (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se îndupleca. A nu-l lăsa pe cineva inima să..., se spune când cineva nu-și poate opri pornirile bune, acțiunile generoase. (A fi om) de inimă = (a fi om) bun, săritor. A fi fără inimă sau a fi rău (sau câinos, negru) la inimă = a fi rău, înrăit. (A avea) inimă haină (sau sălbatică) = (a fi) crud, neînțelegător, dușmănos, rău. (A avea) inimă de piatră (sau împietrită) = (a fi) nesimțitor, rău, fără suflet, rece. A i se împietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (În legătură cu instincte sau presimțiri) Îmi spune inima că s-a întâmplat o nenorocire. f) (În legătură cu curajul, cu îndrăzneala sau cu energia, cu puterea de voință sau de acțiune a cuiva) Înfruntă pericolul cu inimă rece.
       • Cu inimă = ( locuţiune adverbiala) energic, cu viață; (locuțiune adjectiv și adverb) inimos, curajos; pasionat.
       • Expresia: A(-și) pierde inima = a-și pierde curajul, speranța, a se descuraja. A-și lua inima în dinți = a-și face curaj, a se hotărî să întreprindă ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune când cineva își recapătă calmul, echilibrul și curajul după un moment de emoție sau de spaimă. A (mai) prinde (la) inimă = a căpăta (din nou) putere, curaj, a se restabili sufletește, a nu-i mai fi teamă. A-i ține cuiva inima = a încuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima cât un purice = a-i fi (cuiva) frică de ceva; a se descuraja. A i se tăia inima = a-și pierde curajul.

2. Inima (I

1) considerată ca centru și simbol al vieții sufletești. L-am șters din inimă.
       • Locuţiune adverbiala Din inimă sau din toată inima, din adâncul inimii = din tot sufletul, cu toată puterea sufletească.
       • Expresia: (A fi) cu inima împăcată = (a fi) cu conștiința împăcată, liniștită, curată.

III. figurat

1. Caracter, fire. Seamănă cu tatăl lui la chip și la inimă.

2. Ființă, om, individ. Înflăcărarea a cuprins toate inimile. IV. prin analogie

1. Mijloc, centru, interior.
       • Expresia: (ironic) A rupe inima târgului = a) a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă; b) a impresiona cu ceva foarte tare.

2. Piesă sau element de construcție care ocupă un loc central într-un sistem tehnic sau într-un element al acestuia.
       • Inima carului (sau a căruței) = partea din mijloc a carului (sau a căruței), care leagă osia de dinainte cu cea de dinapoi.

3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez.

4. Partea cea mai importantă, esențială a unui lucru. [plural și: (învechit) inime.

– Variante: ínemă substantiv feminin]

– latina anima.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INIMĂ

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INIMĂ:
ÍNIMĂ inimai forme

1) Organ central al aparatului circulator, de formă conică, musculos, situat în partea stângă a pieptului. Bătăile inimaii. Operație la inima.
       • A-i trece (cuiva) un cuțit prin inima a simți brusc o durere la inimă.

2) Focar de sentimente și emoții.
       • Cu mare inima (sau cu toată inimaa) cu mare plăcere. A-și lua inimaa în dinți a-și face curaj, biruind o frică; a îndrăzni; a se încumeta. A i se face (cuiva) inimaa cât un purice a simți o mare frică. A-i râde (sau a crește) (cuiva) inimaa a avea o mare bucurie. A i se pune (cuiva) pe inima a i se face rău. A-l frige (pe cineva) la inima a) a provoca (cuiva) o mare durere; b) a îndura o mare suferință morală. A avea o piatră la inima a avea o neplăcere, o durere sufletească. A fi cu inimaa împăcată a se simți liniștit. A nu avea (pe cineva) la inima a nu iubi, a nu suferi (pe cineva).

3) Fel de a fi al omului; trăsătură de caracter.
       • A avea inima de aur a fi foarte bun. A avea o inima largă a fi mărinimos, darnic. A avea o inima de piatră a fi nemilos. A fi câinos la inima a fi rău, crud. A avea inima deschisă a fi sincer.

4) fam. Parte a aparatului digestiv în care se digeră alimentele; stomac.
       • Pe inimaa goală pe nemâncate; pe stomacul gol.

5) (la cărțile de joc) Unul dintre cele patru semne distinctive de culoare roșie având forma unui astfel de organ.

6) Carte de joc marcată cu acest semn.

7) Mijloc sau partea de mijloc a ceva. inimaa mărului. inimaa motorului.
       • inimaa căruței bară de lemn ce unește cele două osii.

8) Punct esențial, capital a ceva. inimaa orașului. inimaa romanului. /<lat. anima
Forme diferite ale cuvantului inima: inimai
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

inimă

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru inimă:
inimă forme

1. organ principal al circulațiunii sângelui;

2. figurat sediul pasiunilor, organul sensibilității morale: mi se rupe inima, când te văz suferind; inimă albastră, melancolie, întristare, jale: doinele sunt cântece de inimă albastră;

3. putere sufletească care face capabil de iubire, de curaj: om de inimă, om fără inimă; inimă rea, mâhnire adâncă: nu-ți face inimă rea; tragere de inimă, bunăvoință;

4. curaj: a prinde inimă, a lucra cu inimă; a-și călca pe inimă (popular a-și lua inima în dinți), a lua o hoțărîre energică după o lungă șovăire;

5. cugetare intimă: ție îmi deschid inima;

6. parte interioară sau centrală: inima arborelui; inima carului, partea-i de mijloc ce leagă osia dinainte cu cea dinapoi; figurat inima târgului, inima pământului;

7. cel mai mare grad de intensitate: în inima iernii;

8. pântece, stomac: a-l durea inima, a avea tăieturi la stomac și (fig), a-i părea foarte rău. [Vechiu-rom. înemă = latina ANIMA, suflet (în latinitatea ecleziastică: inimă)].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INIMĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INIMĂ:
INIMĂ s.

1. (anatomie, medicină) cord. (Suferă de inima.)

2. suflet, (învechit) mațe (la plural), pîntece. (Oftează din adîncul inima.)

3. sîn, suflet. (Cu frica în inima.)

4. cupă. (inima la cărțile de joc.)

5. (botanică) măduvă. (inima a tulpinii unui copac.)

6. (botanică) cocoș. (inima la pepenele verde.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

inimă

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru inimă:
inimă substantiv verbal ABDOMEN. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. BURTĂ. CARACTER. CENTRU. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ESENȚĂ. FIRE. FOND. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. MATERIE. MIEZ. MIJLOC. NATURĂ. NEÎNFRICARE. PÎNTECE. SEMEȚIE. STOMAC. STRUCTURĂ. TEMERITATE. TEMPERAMENT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

INIMA

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INIMA:
INIMÁ, inimez, verb

I. tranzitiv (Învechit) A anima. Banda de călușari... venise tocmai dupe malul Mureșului, ca să inimeze poporimea din Brașov, în acele zile solemne, prin danțurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

INIMĂ

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INIMĂ:
ÍNIMĂ s.

1. (anatomie, medicină) cord. (Suferă de inima.)

2. suflet, (învechit) mațe (la plural), pântece. (Oftează din adâncul inimaii.)

3. vezi suflet.

4. vezi cupă.

5. vezi măduvă.

6. cocoș. (inima la pepenele verde.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

INIMĂ

Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru INIMĂ:
INIMĂ îmbinarea centrală a deltaplanului, aflată la intersecția chilei cu bara transversală, care coincide cu punctul de suspendare al pilotului, marcând centrul de greutate al aparatului.
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici

INIMĂ

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru INIMĂ:
INIMĂ substantiv

1. Inimă-Rea (RI VI 263);

2. Inimăroae; Zmaranda, n. marital (î Div).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

inima

Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru inima:
inimá, iniméz, verb I (învechit) a îmbărbăta, a încuraja, a anima, a însufleți.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

a-și face inimă rea

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-și face inimă rea:
a-și face inimă rea expresie a se necăji, a se supăra.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

inimă

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru inimă:
ínimă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ínimii; plural ínimi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

inimă

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru inimă:
ínimă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ínimii; plural ínimi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'A-SI FACE INIMA REA'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL inimă

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inimă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

ÍNIMĂ inimăi forme 1 Organ central al aparatului circulator, de formă conică, musculos, situat în partea stângă a pieptului.

Bătăile inimăii.

Operație la inimă.

• A-i trece cuiva un cuțit prin inimă a simți brusc o durere la inimă.

• Cu mare inimă sau cu toată inimăa cu mare plăcere.

A-și lua inimăa în dinți a-și face curaj, biruind o frică; a îndrăzni; a se încumeta.

A i se face cuiva inimăa cât un purice a simți o mare frică.

A-i râde sau a crește cuiva inimăa a avea o mare bucurie.

A i se pune cuiva pe inimă a i se face rău.

A-l frige pe cineva la inimă a a provoca cuiva o mare durere; b a îndura o mare suferință morală.

A avea o piatră la inimă a avea o neplăcere, o durere sufletească.

A fi cu inimăa împăcată a se simți liniștit.

A nu avea pe cineva la inimă a nu iubi, a nu suferi pe cineva.

• A avea inimă de aur a fi foarte bun.

A avea o inimă largă a fi mărinimos, darnic.

A avea o inimă de piatră a fi nemilos.

A fi câinos la inimă a fi rău, crud.

A avea inimă deschisă a fi sincer.

• Pe inimăa goală pe nemâncate; pe stomacul gol.

Inimăa mărului.

Inimăa motorului.

• inimăa căruței bară de lemn ce unește cele două osii.

Inimăa orașului.

Inimăa romanului.

Suferă de inimă.

Oftează din adîncul inimă.

Cu frica în inimă.

Inimă la cărțile de joc.

Inimă a tulpinii unui copac.

Inimă la pepenele verde.

Suferă de inimă.

Oftează din adâncul inimăii.

Inimă la pepenele verde.

GRAMATICA cuvântului inimă?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inimă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul inimă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul inimă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul inimă are forma: ínimi

CUM DESPART ÎN SILABE inimă?

Vezi cuvântul inimă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul inimă?

[ i-ni-mă ]
Se pare că cuvântul inimă are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL inimă

Inţelegi mai uşor cuvântul inimă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Pe inima goală = pe nemîncate, cu stomacul gol

Locuţiune adverbiala După voia inimii = după voie, după plac, nestingherit

Cu sau din toată inima sau cu dragă inimă = cu tot sufletul, bucuros, cu mare plăcere

A rîde inima în cineva sau a-i rîde cuiva inima = a fi bucuros, mulțumit, a se simți foarte bine

A unge pe cineva la inimă = a produce cuiva o satisfacție, o plăcere, a încînta

Cît îi cere cuiva inima = atît cît verb reflexiv:ea, cît poftește

A-i merge cuiva ceva la inimă = a-i plăcea ceva foarte mult

A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva voinței sau dorinței sale

A arde sau a seca, a frige pe cineva la inimă = a provoca cuiva o durere vie, o supărare mare

A i se rupe sau a-i rupe cuiva inima = a-i fi milă de cineva sau a provoca nula cuiva

A se sîîrși la inimă = cu sens hiperbolic a se îmbolnăvi, a muri de durere

A avea ceva pe inimă = a fi chinuit de un gînd pe care nu verb reflexiv:ei să-l spui, a suferi în ascuns

A-și răcori inima = a spune ce ai pe suflet, a vorbi deschis pentru a te ușura de o suferință, de o amărăciune

A pune ceva la inimă = a se supăra pentru ceva mai mult decît ar trebui

A-i strica cuiva inima = a-i strica cuiva buna dispoziție, a întrista, a mîhni pe cineva

A rămine cu inima friptă = a rămîne mîhnit, dezolat

Inimă albastră = a inimă tristă, îndurerată; tristețe, melancolie

Inimă rea = mîhnire, întristare, amărăciune

A-și face sau a-i face cuiva inimă rea = a se mîhni sau a mîhni pe cineva

A avea pe cineva în sau la inimă = a avea afecțiune pentru cineva, a iubi pe cineva

= a rămîne cu gîndul la cineva sau la ceva care i-a plăcut

= a se simți îndemnat, a avea atracție, zel pentru a face ceva

D În legătură cu bunătatea sau cu răutatea, în expresie Inimă dreaptă = om drept

A avea inimă bună sau de aur sau a fi bun la inimă sau cu inima bună = a fi bun, milos

A avea inima deschisă = a fi sincer

A spune de la sau din inimă = a spune cu toată sinceritatea, drept, fără reticențe

A avea inima largă = a fi mărinimos, darnic

A se muia la inimă = a deveni bun, milos; a se îndupleca

A fi om de inimă = a fi om bun, săritor

A fi fără inimă sau a fi rău sau cîinos, negru la inimă = a fi rău, răutăcios, înrăit

A avea inimă haină sau sălbatică = a fi crud, dușmănos, rău

A avea inimă de piatră sau împietrită = a fi nesimțitor, nepăsător și rău

A i se împietri cuiva inima = a deveni insensibil

Cu inimă = a locuţiune adverbiala energic, cu viață

A sau a-și pierde inima = a-și pierde curajul, speranța

Cu inima ușoară = fără griji, bine dispus; cu conștiința împăcată

A-și lua inima în dinți = a se îmbărbăta, a-și face curaj

A mai prinde la inimă = a căpăta putere, curaj

Locuţiune adverbiala Din inimă sau din toată inima sau din adîncul inimii = din tot sufletul, din toată puterea

A fi cu inima împăcată = a fi cu conștiința împăcată, liniștită

Inima carului sau a căruței = partea din mijloc a carului sau a căruței, care leagă osia dinainte cu cea dinapoi

A rupe inima tîrgului = a a alege, a cumpăra ce este mai bun; b a da gata, a face praf pe cineva

A mai prinde la inimă = a scăpa de senzația de slăbiciune după ce a mâncat, a se mai întrema, a mai căpăta putere

Pe inima goală = cu stomacul gol, fără să fi mâncat ceva

A se simți greu la inimă = a-i fi greață, a-i veni să verse

Locuţiune adverbiala După sau pe voia sau pofta inimii = după plac, nestingherit, cum îi e dorința

Cu sau din toată inima sau cu dragă inimă = cu tot sufletul, cu foarte mare și sinceră plăcere

A râde inima în cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros, satisfăcut, mulțumit

A unge pe cineva la inimă = a face cuiva plăcere; a încânta, a bucura pe cineva

Cât îi cere cuiva inima = atât cât verb reflexiv:ea, cât poftește, cât are plăcere

A-i merge cuiva ceva la inimă = a-i plăcea ceva foarte mult

A-și călca pe inimă = a renunța la propriul punct de vedere, la propria opinie sau plăcere

A fi cu inima ușoară = a fi fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată

A seca sau a arde, a frige pe cineva la inimă = a provoca cuiva o durere morală, o supărare mare

A i se rupe sau a-i rupe cuiva inima = a-i fi milă de cineva

A i se topi inima = a suferi foarte tare

A se sfârși la inimă = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi copleșit de durere

A avea ceva pe inimă = a fi chinuit de un gând neîmpărtășit, a avea o taină în suflet

A-și răcori inima = a spune ce are pe suflet, a-și descărca sufletul

A pune ceva la inimă = a se supăra pentru ceva mai mult decât merită

A-i strica cuiva inima = a-i spulbera cuiva buna dispoziție, a indispune pe cineva, a mâhni pe cineva

A rămâne cu inima friptă = a rămâne mâhnit, dezolat, îndurerat

Inimă albastră = suflet trist, îndurerat; tristețe, melancolie, mâhnire, deprimare; furie, ciudă, mânie, necaz

Inimă rea = mâhnire, durere, amărăciune

A-și face sau a-i face cuiva inimă rea = a se mâhni sau a mâhni pe cineva

A avea pe cineva în sau la inimă = a iubi pe cineva

= a rămâne cu gândul la cineva sau la ceva care i-a plăcut

= a se simți atras să facă ceva

D În legătură cu bunătatea sau răutatea cuiva, în locuțiune și în expresie Inimă dreaptă = om drept, cinstit, corect

Inimă de aur = om bun

Slab de inimă = milos, impresionabil, influențabil

Cu inimă = bun, milos, înțelegător, uman

A avea inimă bună sau de aur sau a fi bun la inimă sau cu inima bună = a fi bun, milos, înțelegător, darnic

A avea inima deschisă = a fi sincer, cinstit

A spune de la sau din inimă = a spune cu toată sinceritatea, fără reticențe, a vorbi deschis, fără rezerve

A avea inima largă = a fi mărinimos, milos, darnic

A se muia la inimă sau a i se înmuia cuiva inima = a deveni bun, milos; a se îndupleca

A fi om de inimă = a fi om bun, săritor

A fi fără inimă sau a fi rău sau câinos, negru la inimă = a fi rău, înrăit

A avea inimă haină sau sălbatică = a fi crud, neînțelegător, dușmănos, rău

A avea inimă de piatră sau împietrită = a fi nesimțitor, rău, fără suflet, rece

A i se împietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie

Cu inimă = locuţiune adverbiala energic, cu viață; locuțiune adjectiv și adverb inimos, curajos; pasionat

A-și pierde inima = a-și pierde curajul, speranța, a se descuraja

A-și lua inima în dinți = a-și face curaj, a se hotărî să întreprindă ceva

A mai prinde la inimă = a căpăta din nou putere, curaj, a se restabili sufletește, a nu-i mai fi teamă

A-i ține cuiva inima = a încuraja, a consola pe cineva

A i se face cuiva inima cât un purice = a-i fi cuiva frică de ceva; a se descuraja

A i se tăia inima = a-și pierde curajul

Locuţiune adverbiala Din inimă sau din toată inima, din adâncul inimii = din tot sufletul, cu toată puterea sufletească

A fi cu inima împăcată = a fi cu conștiința împăcată, liniștită, curată

ironic A rupe inima târgului = a a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă; b a impresiona cu ceva foarte tare

Inima carului sau a căruței = partea din mijloc a carului sau a căruței, care leagă osia de dinainte cu cea de dinapoi