 | as |
|
| Tarabă [ ta-ra-bă ] VEZI SINONIME PENTRU tarabă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a si bate taraba de cineva în mai multe dicționareDefinițiile pentru a si bate taraba de cineva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TARABĂ: TARÁBĂ, tarabe, substantiv feminin 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vînd marfa la tîrguri, în piețe sau pe străzi; masă pe care se așază mărfurile într-un magazin ( vezi tejghea). Tatăl lui Bică avea chioșc de ziare și, în același timp, pe-o tarabă în fața chioșcului, rahat, caramele, susan. PAS, Z. I 164. Cîrnați uscați atîrnați în cuie și cu teancuri de pastramă pe tarabă. DELAVRANCEA, O. II 271. • locuțiune adjectiv (Depreciativ) De tarabă = care poate face obiectul unei tîrguieli, unei tocmeli. Chestie de tarabă, onorabile! daraveri de clopotniță, stimabile! CARAGIALE, O. I 142. 2. Masă, tejghea (de cîrciumă) unde stă negustorul. În crîșma goală și zăvorîtă, vînzătorul de otrăvuri, la lumina sarbădă a lămpii, își socotea pe tarabă banii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 184. Își face locuțiune.. prin înghesuiala prăvăliei și ajunge pînă la taraba de marmoră. CARAGIALE, O. II 81. Doritor... de a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la taraba crîșmei. ALECSANDRI, S. 6. – plural și: tărăbi (SADOVEANU, O. VII 143, CREANGĂ, A. 85, EMINESCU, O. I 130). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tarabă: tarabă forme 1. masă de lucru sau de întins marfa: scaunele măcelarilor și tarabele gelepilor OD.; 2. prăvălioară, magherniță: umbla pe la tărăbile jidovești Hristos; figurat ramul dicanicesc, o tabără unde se vinde sfânta dreptate cu dramul și cu vurta AL. 3. ușă culcată pe o gaură de beciu; 4. oblon ce se ridică și se lasă. [în turcă TARAB, tejghea]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tarabă: tarábă forme, plural e și tărăbĭ (în turcă tarab [Șăĭn.], despre ar. darabah, tarabă; limba bulgară sîrb. taraba, scîndură. Cp. cu tarapana). Masă de expus marfa. Cînd o vede pe tarabă, gîndește că-ĭ otravă, se zice despre un ghĭorlan care se uĭtă mirat la un fel de mîncare ne maĭ văzut de el. Tejghea. figurat Întreprindere neonestă: acest ziar e o tarabă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TARABĂ: TARÁBĂ, tarabe, substantiv feminin 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. • locuțiune adjectiv (depreciativ) De tarabă = de calitate proastă, prin extensie mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din limba turcă tarab. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TARABĂ: TARÁBĂ, tarabe, substantiv feminin 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. • locuțiune adjectiv De tarabă = de calitate inferioară; prin extensie mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din limba turcă tarab. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru TARABĂ: TARÁBĂ, tarabe, substantiv feminin 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. • locuțiune adjectiv (depreciativ) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – limba turcă tarab. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TARAB/Ă: TARÁB/Ă tarab/ae forme 1) Masă improvizată în piețe sau pe străzi, pe care negustorii ambulanți își expun marfa. • De tarab/a de prost gust; vulgar; trivial. 2) Tejghea la care stă negustorul într-o cârciumă. /<turc. daraba, limba sârbă, bulg. taraba Forme diferite ale cuvantului tarab/a: tarab/ae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tarabă: tarábă (tắrăbi), substantiv feminin – Tejghea, masă de expus mărfurile. limba turcă tarab, din arab. darabah (Șeineanu, II, 348). – derivat tarabagiu, substantiv masculin (negustor de la tarabă); tărăbuță, substantiv feminin (bagaje, catrafuse) se folosește mai ales la plural Forme diferite ale cuvantului taraba: tắrăbi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TARABĂ: TARABĂ substantiv masă, tejghea, (prin Transilvania) pudli, (Transilvania și Banat) pult, (Bucovina) șinc, (învechit) comptoar, sarghie. (Pune marfa pe taraba.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-și bate taraba de cineva: a-și bate taraba de cineva expresie a-și bate joc de cineva, a lua peste picior pe cineva. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tarabă: tarábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat tarábei; plural tarábe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tarabă: tarábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat tarábei; plural tarábe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tarabă: tarabă, tarabe substantiv feminin (er., prst.) vagin. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A-SI BATE TARABA DE CINEVA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tarabă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tarabă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TARÁB/Ă tarabăe forme 1 Masă improvizată în piețe sau pe străzi, pe care negustorii ambulanți își expun marfa. • De tarabă de prost gust; vulgar; trivial. Pune marfa pe tarabă. Pune marfa pe tarabă. |
GRAMATICA cuvântului tarabă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tarabă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tarabă poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tarabă? Vezi cuvântul tarabă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tarabă?[ ta-ra-bă ] Se pare că cuvântul tarabă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL tarabă Inţelegi mai uşor cuvântul tarabă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Depreciativ De tarabă = care poate face obiectul unei tîrguieli, unei tocmeli locuțiune adjectiv depreciativ De tarabă = de calitate proastă, prin extensie mahalagesc, trivial locuțiune adjectiv De tarabă = de calitate inferioară; prin extensie mahalagesc, trivial locuțiune adjectiv depreciativ De tarabă = mahalagesc, trivial |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tarabă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din greșeală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tarabă are forma: tarábe
