 | as |
|
| A sfrunta [ a sfrun-ta ] VEZI SINONIME PENTRU a sfrunta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a sfrunta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a sfrunta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sfrunta (forma la infinitiv) A sfrunta conjugat la timpul prezent:
|
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SFRUNTA: A SFRUNTÁ a sfruntaéz tranzitiv rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. /<it. sfrontare Forme diferite ale cuvantului a sfrunta: a sfruntaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFRUNTA: SFRUNTÁ, sfruntez, verb I. tranzitiv (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din italiana sfrontare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFRUNTA: SFRUNTÁ, sfruntez, verb I. tranzitiv (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din italiana sfrontare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfrunta: sfruntá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu sfruntéz, persoana a treia singular: el / ea și plural sfrunteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SFRUNTA: SFRUNTÁ verb I. trecut (Rar) A înfrunta. [< italiana sfrontare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFRUNTA: SFRUNTÁ, sfruntez, verb I. tranzitiv (Rar) A înfrunta. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfrunta: sfruntá (a sfrunta) (rar) verb, indicativ prezent 3 sfrunteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SFRUNTA: SFRUNTÁ verb trecut a înfrunta. (< italiana sfrontare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfrunta: sfrunta verb vezi BRAVA. ÎNFRUNTA. SFIDA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SFRUNTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfrunta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfrunta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SFRUNTÁ sfruntaéz tranzitiv rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. Sfruntá a sfrunta rar verb, indicativ prezent 3 sfrunteáză. |
GRAMATICA cuvântului sfrunta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfrunta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfrunta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE a sfrunta? Vezi cuvântul a sfrunta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a sfrunta?[ a sfrun-ta ] Se pare că cuvântul a sfrunta are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sfrunta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Zahăr de cartofi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul sfrunta se conjugă: ei ele sfrunteáză
