 | as |
|
| Sfii [ sfi-i ] VEZI SINONIME PENTRU sfii PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a sfii în mai multe dicționareDefinițiile pentru a sfii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sfii (forma la infinitiv) A sfii conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFII: SFIÍ, sfiesc, verb IV. reflexiv A avea o atitudine rezervată sau șovăielnică, impusă de timiditate, de nesiguranță, de teamă sau de rușine; a fi lipsit de îndrăzneală, a se jena să... Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU, I. 14. [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P. 5. [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» și arătînd persoana care impune rezerva) Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. forme 3. Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I 14. Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244. ♦ tranzitiv factitiv (Astăzi numai popular) A intimida, a înfricoșa. Gîra-mîra nu-l sfiește. PANN, la TDRG. (În forma sii) Ce-l tremură, ce-l siește? I. Hristos III 144. – Variante: (astăzi numai popular) sîí (DRĂGHICI, R. 239, ȘEZ. VII 142), sií verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sfii: sfií (-iésc, -ít), verb reflexiv – 1. A fi jenat, a se intimida, a se teme. – 2. A se rușina, a se zăpăci. – Variante Moldova sîi, sii și derivat limba slavă (veche) svĕniti sę, svĕnją sę (Tiktin; Candrea), conform limba bulgară svenjă se. – derivat sfială, substantiv feminin (timiditate, teamă, rușine); sfiicios (variantă sfielnic, sfieț), adjectiv (timid, retras, rușinos); sfiiciune, substantiv feminin (timiditate); sființă, substantiv feminin (învechit, timiditate); sfiicios, adjectiv (timid). Forme diferite ale cuvantului sfii: -iésc sfii-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFII: SFIÍ, sfiesc, verb IV. reflexiv A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din limba slavă (veche) svĕniti sen. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFII: SFIÍ, sfiesc, verb IV. reflexiv A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din limba slavă (veche) svĕniti sen. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFII: SFII verb a se jena, a se rușina, (învechit și regional) a se stînjeni, (învechit) a se scăndăli, a se stidi, (regional figurat) a se teși. (Hai, nu te sfii, spune!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfii: !sfií (a se sfii) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se sfiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se sfiá; conjunctiv prezent 3 să se sfiáscă; gerunziu sfiíndu-se Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfii: sfií verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sfiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea sfiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural sfiáscă; gerunziu sfiínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SFII: A SFIÍ a sfiiésc tranzitiv A face să se sfiască; a rușina; a jena. /<sl. svĕniti sen Forme diferite ale cuvantului a sfii: a sfiiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SFII' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A SFII Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a sfii dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Hai, nu te a sfii, spune!. Hai, nu te a sfii, spune!. !sfií a se a sfii verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se sfiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se sfiá; conjunctiv prezent 3 să se sfiáscă; gerunziu sfiíndu-se. A SFIÍ a sfiiésc tranzitiv A face să se sfiască; a rușina; a jena. |
GRAMATICA cuvântului A SFII? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a sfii. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A SFII poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfii? Vezi cuvântul sfii desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfii?[ sfi-i ] Se pare că cuvântul sfii are două silabe |