 | as |
|
| Zori [ zo-ri ] VEZI SINONIME PENTRU zori PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se zori în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se zori din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a zori (forma la infinitiv) A zori conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORI1 substantiv masculin plural (Articulat și în forma zorile) 1. Lumina care se arată pe cer înainte de a răsări soarele; faptul zilei, auroră. Își leapădă cerul cernitele straie, fereștile larg se deschid Și zorii tomnateci pătrund în odaie. DEȘLIU, M. 69. Prin dumbrăvi, pe ogoare și prin văi, trecea vîntișorul lin dinaintea zorilor. SADOVEANU, O. VI 335. Dragi-mi erau... mîndrele dealuri, de după cari-mi zîmbeau zorile, în zburdalnica vîrstă a tinereții. CREANGĂ, A. 117. • (Cu verbe ca «a se revărsa», «a se zări», «a se ivi» etc. formează expresii însemnînd «a se lumina de ziuă») Afară, întunericul se subțiase, fereastra se făcuse albăstruie-deschisă; crăpau zorile. vezi limba română mai 1953, 120. Hai noroc, Castane frate... că se zăresc zorile, CAMILAR, N. I 230. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură. ALECSANDRI, P. A. 120. Foaie verde ș-o lalea Zori de zi cînd se crăpa. TEODORESCU, R. P. 310. El mi se scula, Zori cînd se iveau. id. ib. 462. • (Construit cu diferite prepoziții sau în corelații cu zi, ziuă, revărsat etc. formează locuțiuni însemnînd «dis-de-dimineață», «în faptul zilei») Către zărirea zorilor veni la companie. CAMILAR, N. I 196. În zori, m-am apropiat de fereastra în care bătea, cu mii de degete subțiri, ploaia. STANCU, U.R.S.S. 48. O dată cu zorile, glasul cocorilor a evitat vestitor, pătrunzînd strident prin pereții de scînduri ai barăcii. SAHIA, N. 83. Ziua următoare, în zorii zorilor, primând Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. REBREANU, R. I 108. În zorii zilei se sculă și porni la tîrg. DUNĂREANU, CH. 72. Uite cum se șterg, pălite, de pe boltă, mii de stele, Cînd de zori s-anunță firii soarele biruitor. DAVILA, vezi vezi 184. La izvor vezi pe Rodica Pînă-n zori, cînd pe sub streșini încă doarme rîndunica. COȘBUC, P. I 95. Din zori, de cum s-aprind, Tot cîntă rîndunica Sub streșini ciripind. id. ib. 277. Cînd se trezește Ipate în zori de ziuă, se sparie ce vede! CREANGĂ, P. 158. De e curcă ce se-ncurcă, La revărsatul zorilor. în calea vînătorilor. ODOBESCU, S. III 9. De cu zorile, atunci cînd roua stă încă aninată de firele de iarbă. id. ib. 16. Mă duc, mîndro, și te las; La zoritul zorilor. HODOȘ, P. P. 219. • figurat Cu gîndiri și cu imagini înnegrit-am multe pagini Ș-ale cărții, ș-ale vieții, Chiar din zorii tinereții. EMINESCU, O. IV 292. • Expresia: Din zori și pînă-n seară (sau pînă-n noapte) = de cînd se face ziuă pînă noaptea tîrziu; toată ziua. În sufletul vostru a pătruns Vara cu muncă din zori pînă-n noapte. BENIUC, vezi 24. Torcea, torcea fus după fus, Din zori și pînă-n seară; Cu furca-n brîu, cu gîndul dus. Era frumoasă de nespus în portu-i de la țară. IOSIF, vezi 41. A da în fapt de zori = a se face ziuă, a se lumina de zi. De cum a dat în fapt de zori, Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. ♦ Luceafăr de zori = numele popular al stelei Sirius; zorilă. 2. (Regional, în forma zorile) Dans popular care se joacă după nuntă, cînd oaspeții sînt conduși acasă cu lăutari; melodia după care se dansează; melodie care se cîntă miresei la uncrop. 3. (Uneori în expresie zorile mortului) Bocete care se rostesc dis-de-dimineață, a doua zi după înmormîntare. «Zorile mortului» se strigă (cîntă) nu numai după repauzarea omului, ci mai vîrtos după înmormîntarea lui. MARIAN, Î. 230.- Formă gramaticală: plural (forme articulat) zorile. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORÍ2, zoresc, verb IV. 1. intranzitiv și reflexiv A lucra cu grabă mare, a se grăbi, a da zor. Așa zorim tovărășește, Umăr la umăr, tot mai tari. DEȘLIU, M. 21. Trebuie să zoriți. Timpul nu așteaptă. Dacă grîul nu e secerat la timp se scutură. STANCU, despre 104. Mă zoresc să scriu degrabă... Pentru ce, nu știu nici eu. MACEDONSKI, O. I 112. • figurat Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. • tranzitiv Manole-ncepea, Sforile-ntindea, Lucrul că-mi zorea, Zidul că-mi zidea. TEODORESCU, P. P. 462. ♦ A se grăbi (să ajungă undeva); a merge iute, a iuți pașii. Prin umezeala care străbătea pînă la oase, muncitorii zgribuliți, cu gulerele ridicate, cu pumnii strinși in fundul buzunarelor, zoreau somnoroși să ajungă la locul de adunare. BART, E. 288. Spre albele ziduri aleargă-aleargă... Și tot către ele s-ajungă zorește, MACEDONSKI, O. I 147. Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește Și gîtul i-l bate cu pumnii-amîndoi. COȘBUC, P. I 206. • tranzitiv Stroe Vardaru zori pașii. C. PETRESCU, A. R. 6. 2. intranzitiv A insista pentru grăbirea unei acțiuni. A zorit să plecăm. GALACTION, O. I 209. Singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc, S-omoare p-un flăcău la joc. COȘBUC, P. I 229. Sfetnicul umbla zorind să se facă mai curînd nunta. ISPIRESCU, L. 227. 3. tranzitiv A îmboldi, a îndemna; a sili. Nitam-nisam, s-a iscat o cotiugă... zorită din stingă, țîșnind de pe o uliță îngustă. C. PETRESCU, A. R. 18. Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pîrjolul. REBREANU, R. II 81. Spiridon iese încet în dreapta, numărînd gologanii; Rică îl zorește de la spate. CARAGIALE, O. I 80. ♦ A da viteză unui autovehicul. Pe drum, zorită de Bunea, mașinuța reintră în aceeași fugă. MIHALE, O. 524. ♦ A susține ceva cu stăruință, a-i da zor cu ceva. De-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară Și zoresc că-i om nebun Cine crede-n hori și-n fete, Eu pe cinstea mea vă spun... Nici de dascăl n-aș fi bun. COȘBUC, P. I 204. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Alte etimologii românești dă următoarea definitie pentru a se zori: a se zori în BL, XIV, p. 113, am discutat expresia a se zori de ziuă, și am arătat că, după părerea mea, este primitivă, formată de la zori de ziuă, pe cînd a se zări de ziua se datorează unei etimologii populare, dealtfel nu prea reușite. Observ că mi-a scăpat o notă a acad. Iorgu Iordan, BPh., VII-VIII, p. 276, care, referindu-se la Bogrea, Omagiu Bianu,. 53, și la Zsubstantiv feminin limba română Phil., L, p. 121, crede că a se zări de ziuă a devenit a se zori sub influența substantivului zori. Această ipoteză nu e deloc verosimilă. În primul rînd, a se zări de ziuă are nevoie de justificare, căci, dacă analizăm expresia cu atenție, constatăm că o confuză. În al doilea rînd, a se zări de ziuă pare că se limitează la Muntenia, pe cînd a se zori de ziuă este răspîndit în toată țara ( vezi dicționarele, care aduc fiecare alte citate, și articolul meu pomenit mai sus). Cred și eu, ca și acad. Iorgu Iordan, că a avut un amestec a zori (de la zor), dar în sens contrar: cînd a fost împrumutat zor și s-a format derivatul a zori, acesta a putut împinge la diferențierea lui a se zori de ziuă, care a devenit astfel a se zări de ziuă. Definiție sursă: Alte etimologii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORI1 substantiv masculin plural 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră. • Locuţiune adverbiala În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață. Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. • Expresia: A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze. 2. (articulat) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodie după care se execută acest dans; melodie care se cântă miresei la uncrop. [articulat: zorii și (forme) zorile] – Din limba slavă (veche) zorĭ (gen. plural al lui zorja). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORI1 substantiv masculin plural 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră. • Locuţiune adverbiala În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață. Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. • Expresia: A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze. 2. (articulat) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodie după care se execută acest dans; melodie care se cântă miresei la uncrop. [articulat: zorii și (forme) zorile] – Din limba slavă (veche) zorĭ (gen. plural al lui zorja). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORI1 substantiv masculin plural 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări soarele; faptul zilei, auroră. • Locuţiune adverbiala În zori sau în zori de zi (sau de ziuă), ori până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, sau de (o dată) cu zorile sau către zorirea zorilor = dis-de-dimineață. • Expresia: Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. A se (re)vărsa (sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji) zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă. • Luceafăr-de-zori = numele popular al stelei Sirius. 2. (articulat) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă și melodia după care se execută; melodie care se cântă miresei la uncrop. [articulat: zorii și zorile[1]] – Slav ( vezi limba slavă (veche) zorja).[1] Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORI verb 1. a (se) grăbi, a (se) iuți, (livresc) a (se) alerta, (învechit și popular) a (se) pripi, a (se) sili, (învechit și regional) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (regional) a (se) purta, (învechit) a (se) curînda, a (se) sîrgui, a (se) sprinteni. (Se zori să ajungă la timp.) 2. a (se) grăbi, a (se) precipita. (Nu e nevoie să vă zori.) 3. a grăbi, (figurat) a presa. (Timpul ne zori.) 4. a se grăbi, (grecism învechit) a proftaxi. (Se zori a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grăbi, a iuți, a urgenta, (astăzi rar) a pripi. (A zori încheierea unei operații.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORÍ2, zoresc, verb IV. 1. intranzitiv și reflexiv A lucra cu grabă, cu repeziciune; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pașii, a se grăbi să ajungă undeva. 2. intranzitiv A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. tranzitiv A constrânge, a sili, a îmboldi, a îndemna (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor2. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORI (de ZIUĂ) substantiv plural 1. Zorilă b. (Dm; Ard; 16 B IV 152; BCI VII 20); – Mănu (AO XVI 367) și n. pentru boul născut în zori; Zorilești substantiv olt. (Sd XXII); prob. sincopat: Zorl/easca, -eni, -ești, -incior ss. 2. Zor/ea b, -easca t.; -ești, azi Sorești substantiv Bz 1639 (RI X 137) sau < Lazăr, sau < substantiv zor (silință). 3. Zoran, ard. (Viciu 16); Zorean fam. buc. 1780. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORÍ2, zoresc, verb IV. 1. intranzitiv și reflexiv A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. intranzitiv A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. tranzitiv A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORÍ2, zoresc, verb IV. 1. intranzitiv și reflexiv A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. intranzitiv A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. tranzitiv A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORÍ3, persoană 3 zorește, verb IV. intranzitiv și reflexiv (Uneori în expresie a zori de ziuă) A se crăpa de ziuă, a se ivi zorile. Cînd s-a deșteptat, cîntau rîndunelele și se zorea in răsărit. La CADE. În pragul răsăritului, cu puțin înainte de a se lumina de ziuă... de a zori de ziuă. PAMFILE, CER. 26. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORI m. plural 1) Lumină care apare la orizont înainte de răsăritul soarelui. • În zori de zi, la revărsatul zorilor dis-de-dimineață. Din zori și până-n noapte ziua întreagă. 2) Timpul când apare această lumină. 3) figurat Începutul a ceva mult așteptat. zorii libertății. /<sl. zorija Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORI substantiv plural 1. (astronomie) auroră, crepuscul, (popular) faptul zilei. (zoriii se arată.) 2. revărsat, (regional) revărs. (zori de zi.) 3. (regional) sinec, (Olt.) sâmcelat, sâmcele (la plural). (A pornit în zori.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORI substantiv plural 1. (astronomie) auroră, crepuscul, (popular) faptul zilei. (zoriii se arată.) 2. revărsat, (regional) revărs. (zori de zi.) 3. (regional) sinec, (Olt.) sîmcelat, sîmcele (la plural). (A pornit în zori.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru zori: zori forme plural răvărsatul luminei, faptul zilei: zorile cu apusul nu pot avea întâlnire BOL. [slava ZORIA, licărire (bulg. ZORĂ, zori)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zori: zorí3 (a zori) (a se ivi zorile) (popular) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea zoréște, imperfect persoana a treia singular: el / ea zoreá; conjunctiv prezent 3 să zoreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zori: zori (a da zor) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zoreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural zoreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zori: zorí2 (a zori) (a grăbi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zoreá; conjunctiv prezent 3 să zoreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zori: zorí (a se ivi zorile) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea zoréște, imperfect persoana a treia singular: el / ea zoreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea zoreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORÍ3, persoană 3 zorește, verb IV. (popular) intranzitiv și reflexiv A se ivi zorile1. – Din zori1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORÍ3, persoană 3 zorește, verb IV. intranzitiv și reflexiv (popular) A se ivi zorile1. – Din zori1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZORI: ZORÍ3, persoană 3 zorește, verb IV. intranzitiv și reflexiv A se ivi zorile. – Din zori1. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ZORI: A SE ZORÍ persoană3 se a se zoriéște intranzitiv A se ivi zorile; a se face ziuă. /Din zori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zori: zori1 substantiv masculin plural / substantiv feminin plural , articulat zórii / zórile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DOOM - Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române dă următoarea definitie pentru zori: zori substantiv masculin plural / substantiv feminin plural , articulat zórii / zórile Definiție sursă: DOOM - Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zori: zori substantiv masculin plural /substantiv feminin plural , articulat zórii/zórile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Zori: Zori ≠ amurg, seară, apus Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Zori: Zori vezi Lazăr II B 2. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE ZORI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Zori Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zori dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se zori să ajungă la timp. Nu e nevoie să vă zori. Timpul ne zori. Se zori a trimite mandatul. A zori încheierea unei operații. Se zori să ajungă la timp. Nu e nevoie să vă zori. Timpul ne zori. Se zori a trimite mandatul. A zori încheierea unei acțiuni. • În zori de zi, la revărsatul zorilor dis-de-dimineață. Din zori și până-n noapte ziua întreagă. Zorii libertății. Zoriii se arată. Zori de zi. A pornit în zori. Zoriii se arată. Zori de zi. A pornit în zori. Zorí3 a zori a se ivi zorile popular verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea zoréște, imperfect persoana a treia singular: el / ea zoreá; conjunctiv prezent 3 să zoreáscă. Zorí2 a zori a grăbi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zoreá; conjunctiv prezent 3 să zoreáscă. A SE ZORÍ persoană3 se zoriéște intranzitiv A se ivi zorile; a se face ziuă. |
GRAMATICA cuvântului Zori? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zori. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Zori poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE zori? Vezi cuvântul zori desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zori?[ zo-ri ] Se pare că cuvântul zori are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Zori Inţelegi mai uşor cuvântul zori dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Din zori și pînă-n seară sau pînă-n noapte = de cînd se face ziuă pînă noaptea tîrziu; toată ziua A da în fapt de zori = a se face ziuă, a se lumina de zi ♦ Luceafăr de zori = numele popular al stelei Sirius; zorilă Locuţiune adverbiala În zori de zi sau de ziuă sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în sau la revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață Din zori și până-n seară sau noapte = toată ziua Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu A se revărsa sau a se crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile sau zorii, zori de zi, zori de ziuă sau a da în fapt sau a se crăpa, a se anunța de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze Locuţiune adverbiala În zori de zi sau de ziuă sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în sau la revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață Din zori și până-n seară sau noapte = toată ziua Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu A se revărsa sau a se crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile sau zorii, zori de zi, zori de ziuă sau a da în fapt sau a se crăpa, a se anunța de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze Locuţiune adverbiala În zori sau în zori de zi sau de ziuă, ori până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, sau de o dată cu zorile sau către zorirea zorilor = dis-de-dimineață Din zori și până-n seară sau noapte = toată ziua Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu A se revărsa sau a se crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile sau zorii, zori de zi, zori de ziuă sau a da în fapt sau a se anunța de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă Luceafăr-de-zori = numele popular al stelei Sirius |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Zori |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da de fund?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
