 | as |
|
| Zăvorî́ [ ză-vo-rî́ ] VEZI SINONIME PENTRU zăvorî́ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se zavori ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se zavori ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a zăvorî (forma la infinitiv) A zăvorî conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZĂVORÎ́: ZĂVORÎ́, zăvorăsc, verb IV. tranzitiv 1. (Cu privire la uși, la obloane etc., prin extensie la încăperi) A încuia cu zăvorul. Să arunce cu ce le cădea sub mînă în obloanele groase, de stejar, pe care Nedelea avea grijă să le zăvorască bine pe dinăuntru. GALAN, Z. R. 211. Boier Stoicea intră și el în casă, prin ușile cele mari, groase de o palmă; le închise, le zăvorî și încrucișă pe ele drugii de fier. GALACTION, O I 52. • figurat Pădurile arse de bruma toamnei zăvorau orizontul cu porți de aramă. C. PETRESCU, S. 190. Radu Comșa mai știa între dînșii încă o pricină care le zăvora sufletul. id. î. I 21. • reflexiv (Despre persoane) S-a zăvorit în odaia lui și a spart toate vasele. PAS, Z. I 31. ♦ A închide, a întemnița (pe cineva). Putea, după aceea, maiorul Arghir să înlocuiască cravașa cu un bici... Să-i lipsească pe muncitori de hrană. Să-i zăvorască iarăși, pe cei mai cutezători dintre ei, în carcerele negre. PAS, Z. IV 128. 2. (Popular) A lega (pe cineva) în fiare, în cătușe. În temniță mi-e legat, Cu mîini în butuc băgat, La picioare zăvorit Și cu lanțul pus de gît. TEODORESCU, P. P. 527. – Variantă: zăvorí (HOGAȘ, M. N. 164, PĂSCULESCU, L. P. 216) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZĂVORÎ: ZĂVORÎ, zăvorăsc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) încuia cu zăvorul. ♦ tranzitiv A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ tranzitiv A închide, a întemnița pe cineva. 2. tranzitiv (popular) A lega pe cineva în cătușe, în fiare [Variante: zăvorí verb IV] – Din zăvor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZĂVORÎ́: ZĂVORÎ́, zăvorăsc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) încuia cu zăvorul. ♦ tranzitiv A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ tranzitiv A închide, a întemnița pe cineva. 2. tranzitiv (popular) A lega pe cineva în cătușe. [Variante: zăvorí verb IV] – Din zăvor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zăvorî́: zăvorî́ (a zavorí) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zăvorắsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zăvorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea zăvorî́ persoana întâi plural: noi zăvorấtă, m.m.c.p. persoana a treia singular: el / ea zăvorấse; conjunctiv prezent 3 să zăvoráscă; gerunziu zăvorấnd; participiu zăvorất Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZĂVORÎ: ZĂVORÎ, zăvorăsc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) încuia cu zăvorul. ♦ tranzitiv A închide, a întemnița pe cineva. 2. tranzitiv (popular) A lega pe cineva în cătușe, în fiare. [Variante: zăvorí verb IV] – Din zăvor. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zăvorî́: zăvorî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zăvorăsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zăvorá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural zăvoráscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ZĂVORÎ́ mă: A SE ZĂVORÎ́ mă a se zavorí maăsc intranzitiv (despre persoane) A se închide într-o încăpere cu zăvorul. /Din zăvor Forme diferite ale cuvantului a se zavorí ma: a se zavorí maăsc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZĂVORÎ: ZĂVORÎ verb a (se) fereca, a (se) închide, a (se) încuia. (A zavori o casă; s-a zavori în casă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zăvorî: zăvorî verb vezi ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZĂVORI: ZĂVORÍ verb IV. vezi zăvorî. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZĂVORI: ZĂVORÍ verb IV vezi zăvorî. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZĂVORI: ZĂVORÍ verb IV vezi zăvorî. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZĂVORI: ZĂVORÍ verb IV vezi zăvorî. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ZĂVORI: ZĂVORÍ verb vezi încuia. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE ZAVORI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ZĂVORI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zăvori dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Zăvorî́ a zĂvori verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zăvorắsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zăvorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea zăvorî́ persoana întâi plural: noi zăvorấtă, m. A SE ZĂVORÎ́ mă zĂvoriăsc intranzitiv despre persoane A se închide într-o încăpere cu zăvorul. A zĂvori o casă; s-a zĂvori în casă. |
GRAMATICA cuvântului ZĂVORI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zăvori. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ZĂVORI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE zăvorî́? Vezi cuvântul zăvorî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zăvorî́?[ ză-vo-rî́ ] Se pare că cuvântul zăvorî́ are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ZĂVORI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: mărul-lupului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
