eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se vorbi ma


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Vorbi [ vor-bi ]
VEZI SINONIME PENTRU vorbi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se vorbi ma în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se vorbi ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a vorbi
Verbul: a vorbi (forma la infinitiv)
A vorbi conjugat la timpul prezent:
  • eu vorbesc
  • tu vorbești
  • el ea vorbește
  • noi vorbim
  • voi vorbiți
  • ei ele vorbesc
VEZI VERBUL a vorbi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VORBI:
VORBI verb

1. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Moldova) a blești. (N-a vorbi un cuvînt.)

2. a se exprima. (vorbi greu.)

3. a spune, a zice, (popular) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (învechit) a vorovi. (vorbi înainte, nu te sfii!)

4. a rosti, a spune, a zice, (popular) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (învechit) a glăsi, (deprindere) a debita. (vorbi numai prostii.)

5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livresc) a se întreține, (rar) a convorbi, (popular și fam.) a sfătui, (învechit și regional) a băsădi, (regional) a povesti, (Banat) a turvini, (învechit) a vorovi. (Au vorbi despre toate.)

6. a conferenția, (învechit) a prelege. (A vorbi pe tema...)

7. a pleda. (A vorbi în favoarea cuiva.)

8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se șopti, a se zice, a se zvoni, (învechit și regional) a (se) suna, (regional) a se slomni. (Se vorbi că a plecat.)

9. a relata, (învechit) a vorovi. (Izvoarele vorbi despre...)

10. a se înțelege, a se învoi, (popular) a se pogodi, (învechit și regional) a se grăi. (S-au vorbi să meargă acolo împreună.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VORBI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VORBI:
VORBÍ, vorbesc, verb IV.

1. intranzitiv A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi.
       • Expresia: A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv.
♦ tranzitiv A rosti cuvinte.
       • Expresia: A vorbi verb reflexiv:ute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi.
♦ A se adresa cuiva. Îi vorbesc și nu-mi răspunde.
♦ A se exprima într-o anumită limbă.
♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința.
♦ figurat A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens.
♦ figurat A pleda în favoarea cuiva.

2. intranzitiv A sta de vorbă; a discuta; a comenta.

3. reflexiv recipr. și intranzitiv A se sfătui, a se învoi, a se înțelege.

4. intranzitiv A face o expunere; a ține un discurs.

– Din vorbă.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VORBI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VORBI:
VORBÍ, vorbesc, verb IV.

1. intranzitiv A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi.
       • Expresia: A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv.
♦ tranzitiv A rosti cuvinte.
       • Expresia: A vorbi verb reflexiv:ute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi.
♦ A se adresa cuiva. Îi vorbesc și nu-mi răspunde.
       • A se exprima într-o anumită limbă.
♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința.
♦ figurat A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens.
♦ figurat A pleda în favoarea cuiva.

2. intranzitiv A sta de vorbă; a discuta; a comenta.

3. reflexiv recipr. și intranzitiv A se sfătui, a se învoi, a se înțelege.

4. intranzitiv A face o expunere; a ține un discurs.

– Din vorbă.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A SE VORBI mă
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE VORBI mă:
A SE VORBÍ mă a se vorbi maésc intranzitiv A cădea la învoială; a se înțelege. S-au întâlnit și s-au vorbit. /Din vorbă
Forme diferite ale cuvantului a se vorbi ma: a se vorbi maésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

vorbi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vorbi:
vorbí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vorbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorbeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural vorbeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vorbi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vorbi:
vorbí (a vorbi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vorbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorbeá; conjunctiv prezent 3 să vorbeáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE VORBI MA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vorbi
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vorbi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
N-a vorbi un cuvînt.
Vorbi greu.
Vorbi înainte, nu te sfii! 4.
Vorbi numai prostii.
Au vorbi despre toate.
A vorbi pe tema.
A vorbi în favoarea cuiva.
Se vorbi că a plecat.
Izvoarele vorbi despre.
S-au vorbi să meargă acolo împreună.
N-a vorbi un cuvânt.
Vorbi numai prostii.
Au vorbi despre toate.
A SE VORBÍ mă vorbiésc intranzitiv A cădea la învoială; a se înțelege.
Vorbí a vorbi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vorbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorbeá; conjunctiv prezent 3 să vorbeáscă.

GRAMATICA cuvântului vorbi?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vorbi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vorbi poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE vorbi?
    Vezi cuvântul vorbi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vorbi?
    [ vor-bi ]
    Se pare că cuvântul vorbi are două silabe

    EXPRESII CU CUVÂNTUL vorbi
    Inţelegi mai uşor cuvântul vorbi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
    A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine
    A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv
    A vorbi verb reflexiv:ute și nevrute sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi
    A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine
    A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv
    A vorbi verb reflexiv:ute și nevrute sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vorbi

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Paște, murgule, iarbă verde?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    cu grijă, cu atenție
    școală cunoscută prin metoda alegorică de interpretare a bibliei, avâd ca reprezentanți de seamă pe filon, clement alexandrinul și origen, potrivit căreia textul sf
    va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești
    unghiul vertical între zenit și un astru
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app