 | as |
|
| Urzi [ ur-zi ] VEZI SINONIME PENTRU urzi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se urzi se în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se urzi se din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a urzi (forma la infinitiv) A urzi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URZI: URZÍ, urzesc, verb IV. tranzitiv 1. A pregăti urzeala pentru țesut (trecînd firul de pe mosor pe alergătoare sau pe urzitoare, de unde se montează apoi pe război). Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă... s-o urzească, s-o țeasă. MARIAN, O. II 184. Nevastă-sa era în vecini... urzea pînză. RETEGANUL, P. II 55. • figurat Lîngă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină... Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. EMINESCU, O. I 72. • (Prin analogie) Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122. • reflexiv pasiv Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. Așa se urzește pînza. SLAVICI, N. I 33. Bumbacul de pe mosoare se urzește, adecă se întinde pre furci. I. IONESCU, M. 689. (În construcții figurate) Prin pînza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung ca o chemare. REBREANU, P. S. 26. • intranzitiv Am un cocoș: cu ciocul urzește, cu coada împletește (Acul). GOROVEI, C. 4. 2. figurat A alcătui, a întocmi, a concepe. [Eminescu] umbla mult pe străzi și prin Cișmigiu, fredonînd și pierdut în gînduri, fiindcă își urzea atunci cea mai mare parte din temele poetice de mai tîrziu. CĂLINESCU, E. 153. Capul în care altădată Urzise-atîtea gînduri o minte frămîntată... din umeri fu desprins! EFTIMIU, Î. 146. În precuvîntarea sa el arată că ar fi dorit să urzească o istorie completă. BĂLCESCU, O. I 184. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. Povestea o întîmplare pe care atunci, în clipa aceea, o urzea în minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. 3. A pune bazele, a întemeia, a funda, a clădi. Îndată apoi, împrumutînd bani pe muncă, și-a urzit casă în care să-și petreacă o viață tihnită. SADOVEANU, M. C. 70. Alexandru cel Bun urzi episcopiile de Roman și de Rădăuți. NEGRUZZI, S. I 240. • reflexiv pasiv De pe loc se văzu-n lume, urzindu-se colibi, sate. CONACHI, P. 299. (figurat) A romînilor mărire Azi în lume se urzește. ALECSANDRI, P. II 139. ♦ intranzitiv A lua naștere, a se ivi, a se forma, a se înfiripa. Cînd grăunțele încep să se ivească pe ciocan, se zice că porumbul urzește. PAMFILE, A. R. 89. • reflexiv figurat Gîndul... îl încînta ca o idilă dulce ce se urzea sub ochii lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. 4. figurat A pune la cale ceva (rău); a unelti, a complota. Ieri aruncă în temniță pe Laurentius, pe temei că urzea cu Arbore năvălirea lui Petru. DELAVRANCEA, O. II 146. Urzește ea o crudă răzbunare în contra nenorociților fii ai nesocotitei Niobe? ODOBESCU, S. III 55. Ce face? ce urzește verb reflexiv:ăjmașul? ALECSANDRI, T. II 158. De multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi. NEGRUZZI, S. I 142. 5. figurat (Rar) A ursi. Cîntă ursitorile cînd urzesc binele oamenilor. EMINESCU, N. 29. Ce soartă ne-mpăcată urzește pentru tine Rușinea-n loc de fală și rău-n loc de bine? ALECSANDRI, P. III 476. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru urzi: urzí (-zésc, -ít), verb – 1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. latina ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), conform italiana ordire, prov., cat. ordir, limba franceza ourdir, spaniolă, portugheză urdir. – derivat urzeală, substantiv feminin (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, substantiv neutru (acțiunea de a urzi); urzitor, substantiv masculin (persoană care urzește; substantiv masculin, învechit, fondator, creator); urzitor (variantă urzoi), substantiv neutru (mașină de urzit); urzitoare, substantiv feminin (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, substantiv feminin (urzit, creație, întemeiere). Forme diferite ale cuvantului urzi: -zésc urzi-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URZI: URZÍ, urzesc, verb IV. tranzitiv 1. A pregăti, a întinde, a așeza urzeala (1) în războiul de țesut pentru a începe țesutul. 2. figurat A funda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui. ♦ intranzitiv (regional) A lua ființă, a se forma, a se înfiripa. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. 3. figurat A pune la cale o acțiune (reprobabilă); a unelti, a complota. – latina ordire (= ordiri). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URZI: URZÍ, urzesc, verb IV. tranzitiv 1. A pregăti, a întinde, a așeza urzeala (1) în războiul de țesut pentru a începe țesutul. 2. figurat A fonda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui. ♦ intranzitiv (regional) A lua ființă, a se forma, a se înfiripa. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. 3. figurat A pune la cale o acțiune (reprobabilă); a unelti, a complota. – latina ordire (= ordiri). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru urzi: urzi verb vezi AFLA. ALCĂTUI. COMPLOTA. CONCEPE. CONJURA. CONSPIRA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. DESCOPERI. ELABORA. FACE. FUNDA. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INSTITUI. INVENTA. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ÎNTOCMI. NĂSCOCI. ORGANIZA. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. TICLUI. UNELTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urzi: urzí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urzésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urzeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural urzeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urzi: urzí (a urzi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urzésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urzeá; conjunctiv prezent 3 să urzeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE URZI se: A SE URZÍ se a se urzi seéște intranzitiv regional A lua ființă; a lua naștere; a apărea. /<lat. ordire Forme diferite ale cuvantului a se urzi se: éște Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE URZI SE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A SE URZI se Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se urzi se dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Urzí a a se urzi se verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urzésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urzeá; conjunctiv prezent 3 să urzeáscă. A SE URZÍ se a se urzi seéște intranzitiv regional A lua ființă; a lua naștere; a apărea. |
GRAMATICA cuvântului A SE URZI se? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se urzi se. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A SE URZI se poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE urzi? Vezi cuvântul urzi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urzi?[ ur-zi ] Se pare că cuvântul urzi are două silabe |