 | as |
|
| Suprapune [ su-pra-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU suprapune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se suprapune în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se suprapune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a suprapune (forma la infinitiv) A suprapune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNE: SUPRAPÚNE, suprapún, verb III. tranzitiv A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (geometrie) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ reflexiv (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; prin extensie a avea loc în același timp; a coincide. – Supra1- + pune (după limba franceza superposer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNE: SUPRAPÚNE, suprapún, verb III. tranzitiv A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (geometrie) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ reflexiv (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; prin extensie a avea loc în același timp; a coincide. – Supra1- + pune (după limba franceza superposer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE SUPRAPUNE: A SE SUPRAPÚNE persoană 3 se suprapúne intranzitiv 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se așeza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc în același timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNE: SUPRAPÚNE, suprapún, verb III. tranzitiv A pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. (reflexiv) Fîșia subțire dintre cele două stînci care se suprapun este filonul de aur. BOGZA, Ț. 10. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNE: SUPRAPÚNE verb I. trecut a pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. II. reflexiv a se afla așezat deasupra altuia; (prin extensie) a coincide în timp. (după limba franceza superposer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suprapune: suprapúne (a suprapune) (su-pra-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele suprapún, persoana a doua singular: tu suprapúi, persoana întâi plural: noi suprapúnem; conjunctiv prezent 3 să suprapúnă; gerunziu suprapunấnd; participiu suprapús Forme diferite ale cuvantului suprapune: suprapunea suprapune Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNE: SUPRAPÚNE verb III. trecut A pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. [P.i. suprapún, conjuncție -nă. / < supra- + pune, după limba franceza superposer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNE: SUPRAPUNE verb 1. (rar) a (se) superpune. (Două figuri geometrice care se suprapune.) 2. a coincide, a se încăleca. (Orele celor două ședințe se suprapune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru suprapune: suprapune vezi a pune un lucru peste altul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suprapune: suprapúne verb (silabe -pra-) → pune Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE SUPRAPUNE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL suprapune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suprapune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Suprapúne a suprapune su-pra- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele suprapún, persoana a doua singular: tu suprapúi, persoana întâi plural: noi suprapúnem; conjunctiv prezent 3 să suprapúnă; gerunziu suprapunấnd; participiu suprapús. Două figuri geometrice care se suprapune. Orele celor două ședințe se suprapune. Două figuri geometrice care se suprapune. Orele celor două ședințe se suprapune. |
GRAMATICA cuvântului suprapune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suprapune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suprapune poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE suprapune? Vezi cuvântul suprapune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suprapune?[ su-pra-pu-ne ] Se pare că cuvântul suprapune are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suprapune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cheie cu cifru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
