 | as |
|
| Strangula [ stran-gu-la ] VEZI SINONIME PENTRU strangula PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se strangula ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se strangula ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ștrangula (forma la infinitiv) A ștrangula conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRANGULA: STRANGULÁ, strangulez, verb I. tranzitiv 1. A omorî pe cineva strîngîndu-l de gît; a sugruma, a gîtui. 2. A înăbuși, a sufoca. Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRANGULA: STRANGULA verb 1. a gîtui, a sugruma, (rar) a jugula, (învechit și regional) a îneca, a sugușa, (regional) a îmberegăți, a înnăduși, a năduși, a strugușa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tîlharul l-a strangula.) 2. a (se) spînzura. (De ce s-o fi strangula?) 3. a înăbuși, a sufoca. (Emoția îl strangula; cu glasul strangula de emoție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRANGULA: STRANGULÁ, strangulez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tranzitiv A înăbuși, a sufoca. 3. tranzitiv A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Variante: ștrangulá verb I] – Din latina strangulare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRANGULA: STRANGULÁ, strangulez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tranzitiv A înăbuși, a sufoca. 3. tranzitiv A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Variante: ștrangulá verb I] – Din latina strangulare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STRANGULA: STRANGULÁ verb I. trecut, reflexiv a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. trecut 1. a înăbuși, a sufoca. • (figurat) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< latina strangulare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE STRANGULA mă: A SE STRANGULÁ mă a se strangula maéz intranzitiv 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare Forme diferite ale cuvantului a se strangula ma: a se strangula maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STRANGULA: STRANGULÁ verb I. 1. trecut, reflexiv A (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. trecut A înăbuși, a sufoca. 3. trecut A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < latina strangulare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strangula: strangulá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu stranguléz, persoana a treia singular: el / ea și plural stranguleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru strangula: strangulá (-léz, -át), verb – A sugruma. latina strangulare (secolul XIX). Forme diferite ale cuvantului strangula: -léz strangula-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strangula: strangulá (a strangula) verb, indicativ prezent 3 stranguleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTRANGULA: ȘTRANGULÁ verb I vezi strangula. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTRANGULA: ȘTRANGULÁ verb I vezi strangula. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE STRANGULA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ȘTRANGULA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ştrangula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Tîlharul l-a Ștrangula. De ce s-o fi Ștrangula? 3. Emoția îl Ștrangula; cu glasul Ștrangula de emoție. A SE STRANGULÁ mă Ștrangulaéz intranzitiv 1 A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. Strangulá a Ștrangula verb, indicativ prezent 3 stranguleáză. |
GRAMATICA cuvântului ȘTRANGULA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ştrangula. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ȘTRANGULA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE strangula? Vezi cuvântul strangula desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strangula?[ stran-gu-la ] Se pare că cuvântul strangula are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ȘTRANGULA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Anatomie; în sintagma cordon ombilical?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul strangula se conjugă: ei ele stranguleáză
