 | as |
|
| Spinteca [ spin-te-ca ] VEZI SINONIME PENTRU spinteca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se spinteca ma spintec în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se spinteca ma spintec din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a spinteca (forma la infinitiv) A spinteca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPINTECA: SPINTECÁ, spíntec, verb I. tranzitiv 1. A face în trupul unei ființe o tăietură lungă și adîncă, cu un instrument ascuțit; prin extensie a ucide, a înjunghia; a despica (în special lemne, trunchiuri). Și n-are să-ți fie milă? – Nu. Nu. verb reflexiv:eau să-l spintec cu baioneta. CAMILAR, N. I 96. • figurat Larga tălăzuire a munților încetează. Nici piscurile nu mai spintecă înălțimile cerului, nici zările nu se mai desfac vaste, de jur împrejurul lumii. BOGZA, C. O. 87. Ghiuleaua a trecut pe deasupra, spintecînd aerul. C. PETRESCU, Î. II 14. Fulgere dese, orbitoare, spintecă ceru! din ce în ce mai posomorît și tunete prelungi se aud bubuind în depărtare. VLAHUȚĂ, O. A. 412. Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. EMINESCU, N. 5. • reflexiv (Rar, despre obiecte) Înfipse cuțitul într-un măr atît de puternic, încît mărul se spintecă în două; jumătățile se legănară o clipă. C. PETRESCU, Î. II 92. (figurat) Pietrișul fierbinte îmi frigea tălpile. Cînd intrai în rîu, apa începu să sune spintecîndu-se în gleznele mele. SADOVEANU, O. V 62. 2. A sfîșia (haine, stofe); a rupe. Spintecă moașa cîteva haine mai moi și mai slabe... face dintr-însele fășii. MARIAN, NA. 283. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPINTECA: SPINTECÁ, spíntec, verb I. tranzitiv 1. A despica cu un instrument ascuțit trupul (sau o parte a trupului) unei ființe, printr-o tăietură lungă și adâncă. ♦ tranzitiv și reflexiv recipr. A (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere). ♦ A despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcției de orientare a cristalelor etc. 2. figurat A străbate spațiul (cu iuțeală). 3. A sfâșia, a rupe (haine, stofe). – latina *expanticare (< pantex). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPINTECA: SPINTECÁ, spíntec, verb I. tranzitiv 1. A despica cu un instrument ascuțit trupul (sau o parte a trupului) unei ființe, printr-o tăietură lungă și adâncă. ♦ tranzitiv și reflexiv recipr. A (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere). ♦ A despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcției de orientare a cristalelor etc. 2. figurat A străbate spațiul (cu iuțeală). 3. A sfâșia, a rupe (haine, stofe). – latina *expanticare (< pantex). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPINTECA: SPINTECA verb 1. a (se) înjunghia, a (se) tăia. (A spinteca o vită.) 2. a despica. (I-a spinteca pîntecele.) 3. a crăpa, a despica, a sparge, a tăia, (regional) a sfărîma. (A spinteca lemne pentru foc.) 4. a (se) despica, a (se) tăia. (Plugul spinteca brazde adînci.) 5. a rupe, a sfîșia, (învechit) a sparge. (Își spinteca hainele și-și smulgea părul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE SPINTECA mă spintec: A SE SPINTECÁ mă spíntec intranzitiv A face (concomitent) schimb de tăieturi lungi și adânci (cu cineva). /<lat. expanticare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spinteca: spintecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu spíntec, persoana a treia singular: el / ea și plural spíntecă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural spíntece Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spinteca: spintecá (a spinteca) verb, indicativ prezent 3 spíntecă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPINTECA: SPINTECÁ verb vezi diseca. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spinteca: spinteca verb vezi DISECA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE SPINTECA MA SPINTEC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spinteca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spinteca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A spinteca o vită. I-a spinteca pîntecele. A spinteca lemne pentru foc. Plugul spinteca brazde adînci. Își spinteca hainele și-și smulgea părul. I-a spinteca pântecele. A spinteca lemne pentru foc. Plugul spinteca brazde adânci. Își spinteca hainele și-și smulgea părul. Spintecá a spinteca verb, indicativ prezent 3 spíntecă. |
GRAMATICA cuvântului spinteca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spinteca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spinteca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spinteca? Vezi cuvântul spinteca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spinteca?[ spin-te-ca ] Se pare că cuvântul spinteca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spinteca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv soră cu moartea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul spinteca se conjugă: ei ele spíntecă
