 | as |
|
| Smeri [ sme-ri ] VEZI SINONIME PENTRU smeri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se smeri ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se smeri ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a smeri (forma la infinitiv) A smeri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SMERI: SMERÍ, smeresc, verb IV. reflexiv A adopta o atitudine umilă, modestă, supusă; (termen bisericesc) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de dumnezeu. Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141. Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171. Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166. ♦ tranzitiv (Învechit) A înfrînge mîndria cuiva, a umili, a supune, a îngenunchea. El smeri pe poloni... pe tătari; deveni spaima otomanilor. HASDEU, I. vezi XIX. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru smeri: smerí (-résc, -ít), verb reflexiv – A se umili, a fi supus. limba slavă (veche) sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – derivat smerenie, substantiv feminin (umilire, supușenie; umilință), din limba slavă (veche) sŭmĕrenije; smericiune, substantiv feminin (învechit, umilință); smerelnic, adjectiv (învechit, umil); smeren, adjectiv (învechit, umil), din limba slavă (veche) sŭmĕrĭnikŭ. Forme diferite ale cuvantului smeri: -résc smeri-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SMERI: SMERÍ, smeresc, verb IV. reflexiv A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (termen bisericesc) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ tranzitiv (învechit) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din limba slavă (veche) sŭmĕriti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SMERI: SMERÍ, smeresc, verb IV. reflexiv A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (termen bisericesc) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ tranzitiv (învechit) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din limba slavă (veche) sŭmĕriti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE SMERI mă: A SE SMERÍ mă a se smeri maésc intranzitiv 1) A manifesta o atitudine de recunoaștere a superiorității sau puterii cuiva; a se pleca; a se închina. 2) rel. A se arăta plin de cucernicie. /<sl. sumĕrjati Forme diferite ale cuvantului a se smeri ma: a se smeri maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SMERI: SMERI verb 1. a se umili, (învechit) a se mici, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. (Nu te mai smeri atîta în fața lui.) 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se smeri în fața divinității.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru smeri: !smerí (a se smeri) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se smeréște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se smereá; conjunctiv prezent 3 să se smereáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru smeri: smerí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smerésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea smereá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural smereáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SMERI: SMERÍ verb vezi căi, înjosi, ploconi, pocăi, regreta, umili. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru smeri: smeri verb vezi CĂI. ÎNJOSI. PLOCONI. POCĂI. REGRETA. UMILI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE SMERI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL smeri Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului smeri dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SE SMERÍ mă smeriésc intranzitiv 1 A manifesta o atitudine de recunoaștere a superiorității sau puterii cuiva; a se pleca; a se închina. Nu te mai smeri atîta în fața lui. Se smeri în fața divinității. !smerí a se smeri verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se smeréște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se smereá; conjunctiv prezent 3 să se smereáscă. Se smeri în fața divinității. |
GRAMATICA cuvântului smeri? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului smeri. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul smeri poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE smeri? Vezi cuvântul smeri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul smeri?[ sme-ri ] Se pare că cuvântul smeri are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL smeri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele prune brumării?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
